POEZIE

Izabela Elena Radosevici
Născută la Caransebeș, 1999. A absolvit Facultatea de Matematică și Informatică, limba Engleză, în cadrul Universității de Vest Timișoara, în anul 2021. A participat la diverse întâlniri și ateliere de creative writing. Membră a Clubului Helion, unde a debutat cu proză scurtă atât în revista tipărită cât și în cea online. Lecturi publice în cluburi şi librării la Timişoara, Arad, Cluj. Poezii publicate în Orizont, în Antologia de texte ,,Conexiuni” din cadrul concursului literar Lirismograf. Prezentă în Antologia ,,Pavel Dan” 65 – Carapacea de aur, Tracus Arte, 2023

Cel mai rău copil


Dacă ai cartografia arta,
Unde ai desena granița dintre procedeu și autoagresiune?
Creioane. Pensule. Pasteluri. Ațe. Textile. Cuvinte.
M-am obișnuit să înjunghii
Și să arunc în lume
Tot ce nu se va lăsa frânt întru perfecțiune.
 
În Olimp e cald.
Hefaistos transpiră în atelierul său
Pe nicovala armelor perfecte.
Bate fierul divin
Din nou și din nou
Până cântă.
Dar când raza trecătoare de lumină
Cade de pe lama înfometată
Și o preface în oglindă,
Nu îi smulge o tresărire?
 
Nu vreau
Și totuși mă întorc
Sunt doar un copil și nimeni nu mă ia de mână.  
Trag o draperie la intrarea în metafizic
Și uit.  
În urma mea rămâne doar un contur
Și fricile ce l-au umplut.
 
Dacă voi plânge, cineva o sa mă certe
Și o să îmi spună că nu se cuvine.  
Nu am nici un instrument care să dea viață lucrului ce mă consumă
Și m-am dezvățat să vorbesc.



Jumătate de somn


Cuțitul era ud de sânge deja
Când mi-am despletit scalpul de cap
A fost atât de ușor
Să deșurubez cupola caldă -
S-a supus
Ca un zăvor.
 
Creierul, în palmele mele,
Roz, rotund, parfumat
O piersică fără pieliță.
Nu s-a opus despicării
S-a năruit pe mijloc,
Dulce și îmbietor,
Printre emisferele sinelui
Unde pulpa e cea mai dulce.
Picăturile de suc s-au scurs pe încheieturi
Au căzut pe la coate
Le-am lins de pe piele
Dar n-am găsit sâmburele.
 
Dacă e Noapte, mă așez pe băncuța din grădină
Cu picioare încrucișate
Lângă casele de miere
Să îmi cos tâmplele înapoi.
Balansez pe genunchi farfuria de porțelan
Cu margini aurite
În care am aranjat salata de fructe.
 
Pe cer miroase a somn
Și lumina stelelor mă împunge
Când Dumnezeu își deschide carcasa craniului
Pentru curățenia de primăvară.