LECTURI PARALELE

Gabriela Adina Marco

Moștenitorii fricii^[1]

Scriitoarea arădeană Lia Alb (Viorica Popescu pe numele său real, cu origini din Nădlac) ne invită la o nouă întâlnire (a unsprezecea) între autor și cititorii săi fideli prin intermediul recentului roman, intitulat Moștenitorii fricii, volum apărut la Editura Aranca din Sânpetru Mic (județul Timiș) în primăvara anului 2024.

Romanul Liei Alb se încadrează într‑un realism și dramatism profund, dar plin de speranța depășirii momentelor apăsătoare. Drama personajelor se desprinde din fiecare capitol, din fiecare pagină. Personajele – figuri cvasipublice (muzeograf, bibliotecară, avocat, librăreasă etc.) trăiesc nefericirea tăinuită timp de decenii, precum și surpriza dezvăluirilor unor „păcate” din trecut ale părinților, respectiv descoperirea că au fost informatori ai Securității.

Sistemul comunist care a guvernat în România și în estul Europei aproape jumătate de veac a impus un subsistem de teroare prin frică, ce s‑a manifestat prin instituirea informatorilor, cei care „raportau” toate acțiunile, dialogurile și chiar gesturile celor apropiați – prieteni, colegi, vecini și rude. Unele „mărturisiri” au fost forțate prin șantaj, altele au fost benevole.

Momentul desfășurării acțiunii romanului este plasat în timp la decenii distanță față de momentele informărilor către Securitate. Păcatele trecutului, vinovăția tăcută a răului făcut intenționat sau involuntar și‑au pus amprenta pe părinți, dar se răsfrâng și cuprind și pe copii, care, de fapt, sunt personajele principale ale romanului. Viața cotidiană cu micile sale tabieturi (o întâlnire la terasă într‑o zi caniculară de vară, vizita la mănăstire, preocupările zilnice privind îndeplinirea sarcinilor de la locul de muncă etc.) se dorește a fi un adevărat refugiu din fața problemelor existențiale trăite de părinți și copiii lor.

Lia Alb, cu măiestria‑i literară caracteristică, introduce în prezentul roman scurte povestiri tulburătoare, ce au marcat destine și pe care le regăsim descrise pe larg în romanele anterioare. Sunt amintite povestea pianului, destinul corifeului Unirii, povestea avocatului care își reorganizează biroul sau aventura preotului păcătos care vine pe jos la mănăstire vreo 30 de km.

Romanul Moștenitorii fricii surprinde o realitate care poate fi localizată oriunde în România. Realismul romanului semnat Lia Alb se desprinde și din faptul că noi, cititorii, putem trăi fragmentar‑tangențial acțiunile descrise în pagini pline de emoție, de sensibilitate literară și de măiestrie și maturitate creatoare.

Concluzia romanului Moștenitorii fricii este că, la fel ca în viața reală, scăparea de frică și de vina chinuitoare se poate realiza prin spovedania sinceră, indiferent dacă aceasta se face în fața colegilor, a rudelor sau a călugăriței cu ochi albaștri plini de bunătate. De la fiecare beneficiar al spovedaniei se așteaptă înțelegerea și iertarea pentru păcatele ținute în secret atâția și atâția ani.

^[1] Lia Alb, Moștenitorii fricii, roman, Editura Aranca, 2024