CRONICA LITERARĂ

Romulus Bucur
poet, eseist, traducător

anxietățile influenței

Deși poate da aparența pretențiozității, volumul de debut al lui Vasile Gribincea[1] este o carte ambițioasă – subtitlul Volum Alternativ/ Continuu e semnificativ din acest punct de vedere.

Ceea ce mi se pare discutabil (și doar atît) e secțiunea finală, o selecție de poeme în limba engleză. Să ne înțelegem, nu am nimic împotriva ideii de (auto)promovare prin traduceri a poeților, dar mi se pare că un volum de versuri în limba maternă, chiar și cu inserturi lingvistice în diferite limbi e una, și un volum în traducere e alta, nefiind eu în favoarea amestecului celor două.

Cu această rezervă, să ne umplem plămînii cu aer și să ne cufundăm în carte.

Prima observație e legată de caracterul hipertextual al poeziei: neavînd hiperlinkurile cu care să poată naviga în lungul și-n latul cărții, ba chiar și în afara ei, cu alte cuvinte, neavînd la îndemînă facilitățile de mișcare practic instantanee pe care le oferă limbajul HTML, poetul e nevoit să recurgă la trimiterile textuale, indicînd pagina la care ne sugerează să sărim întru întregirea sensului textului tocmai citit.

Începem cu începutul, Ușa întredeschisă:

„Pentru noi, acum:/ textul/ care cuprinde/ opusul tuturor/ lucrurilor/ pe care le-am spus// textul care/ cuprinde tot/ ce am vrut/ să spunem și// n-am spus textul care cuprinde/ tot ce am/ spus și/ ne-a bucurat// textul care cuprinde tot/ ce am/ spus și am/ regretat/ acum/ la lumină/ chiar tot/ ce am uitat// pentru noi:// textul ce/ cuprinde/ lucrurile/ care nu ar fi/ niciodată/ gândite// apoi// cele după care/ niciodată/ nimeni/ nu va/ zice/ nimic// textul care/ pur și simplu/ te-ar cuprinde/ cum astăzi/ te ar strânge/ din nou/ la piept/ cineva/ de-un pic/ mai departe// acum/ pentru noi:// oameni/ în echilibru/ între/ «o viață/ la care/ nu/ ai/ schimba/ nimic»/ și tot/ restul,/ nu/ ne/ pierdem/ gândindu-ne;// doar că/ dacă/ există/ ceva/ în afară/ de realitate/ am vrea/ să ajungem și/ în legătură/ cu asta/ la claritate”, urmată de nota Alternativ: ↔ la timpul potrivit: „ușa deschisă/ pe care nimeni/ nu o mai (poate) închide// și singurul/ cuvânt/ în/ stare/ să țină/ piept/ tuturor”.

La suprafață, este vorba despre text. O țesătură infinită de cuvinte (nu mai reiau toată discuția din vremea structuralismului în floare), fatalmente (și voluntar) limitată, pentru a cuprinde doar ceea ce autorul intenționează să cuprindă. Sau pînza de păianjen a lui Arachne, capabilă să rețină fragmente ale realității și să le extragă esența. Plasa pescarului, instrumentul necesar capturării vietăților din lumea acvatică. La un nivel mai profund, trecerea, înainte și după înfăptuirea ei. Un poem/ o poezie a limbajului, a cuvintelor care captează și transmit, în măsura posibilului, realul. Modalitatea de citare nu poate reda paginația originalului, concepută probabil pentru a da seamă de un ritm rapid al vorbirii sau, mallarméanul cuvînt nou, inexistent anterior, și ca și incantatoriu.

La pasul/ poemul următor, Îmbrățișatele voci, întîlnim o schimbare de model: cummings & Whitman. Plus, în a doua notă de subsol, primul vers al primei secvențe, Înțelegerea, e asociat cu Alegerea, plus citatul latin „Lege, Lege, Lege, Labora, Ora et Relege”, tare asemănător cu regula benedictină. În plus, între începutul și sfîrșitul poemului, cititorul parcurge o cale fracționată, progresivă: 1½, 1⅔, 1 ¾, 1⅘, 1⅚, 1⁶/₇, 1⁷/₇. Un mic eșantion:

„îți vorbesc în măsura în care îmi vorbești –/ vorbești prin mine, îți vorbesc.// pot vorbi oricui se apropie./ poți vorbi (prin mine) oricui se apropie.// te pot/ face să spui/ ce nu știai că ai/ de spus.// eu sunt un fel de a privi/ în tine, prin tine,/ spre orice,// sunt un fel de a pătrunde/ în tine, prin tine, spre orice dincolo/ de ce/ se vede (aude/ atinge etc.). sunt – în/ măsura în care îmi dai/ șansa să fiu și/ îți dau șansa să/ fii mai mult – dincolo și dincoace/ de ce între/ vedeai până să mă/ deschizi, să/ te deschizi în mine (cu tot/ cu părțile care a/ deschidere nu aduc).// sunt. rămân/ în așteptare.// nu iau locul nimănui.// sunt poate/ cum vrei.// sunt cum poți/ (fără ca asta/ să depindă/ neapărat/ doar de tine).

Și finalul, introdus de litera φ, simbolul proporției de aur:

„să accepți ca să poți înțelege/ să înțelegi ca să poți accepta/ să găsești ordinea potrivită/ mai ales când nu e doar una// Vocile/ tale/ conținându-te/ mai limpede fiecare decât cealaltă”.

Încă un exemplu de control, de stăpînire matură a instrumentelor poetice:

„în mâna ale cărei degete sunt cele cinci simțuri nu/ ne-am simțit strânși aproape niciodată/ în coerența fie și labirintică a tot ce se putea/ întâmpla credeam chiar credeam cu// mai multă atașare decât am manifestat vreodată/ față de informația procesată/ dinspre ce am văzut auzit mirosit atins gustat// ca o coloană corintică întinderea dintre posibil și adevărat/ se degrada/ cu tot mai puține efecte nu putea să treacă în locul lui da/ în mâna căreia cele cinci simțuri îi sunt degete/ strânși nu ne-am simțit aproape niciodată/ o dată o dată doar o dată/ mâinii i-am fi scăpat măcar cât ține să pocnești din degete” (Anamnez(i)A).

Bineînțeles, se pot găsi și alte influențe, declarate (John Cage) sau implicite (mi s-a părut că văd silueta lui Montale într-un poem), bineînțeles că, de la bun început putem vedea modelul de lectură non-secvențială introdus de O ARUNCARE DE ZAR a lui Mallarmé, bineînțeles că…

Și n-am adus în discuție structura, gîndită, echilibrată a cărții. Mă gîndesc doar că lui Alexandru Mușina i-ar fi plăcut să-l aibă student la cursurile lui de scriere creatoare. De asemenea, cred că modelele sale, dincolo de marea poezie a lumii, cuprind și doi însemnați poeți din Moldova, Em. Galaicu-Păun (redactorul său de carte, de altfel) și Alex Cosmescu. Un debut cu totul și cu totul ieșit din comun și un poet în care am încredere.

^[1] Vasile Gribincea, Coerența labirintică. Volum Alternativ / Continuu, Chișinău, Cartier, 2023.