RESTITUIRI

Ioan Vodicean: un nume aparte în literatura de azi[1]

Omul și locul sunt indestructibil legați. Rămân vii câtă vreme e vie limba scrisă și vorbită. Omul fain înfrumusețează/ însămânțează pământul pe unde calcă, armonizează sufletele, le deschide spre poezie și voie bună. Spre o altă zare.

Asemenea Ioan Vodicean, o personalitate încetățenită la Săvârșin în județul Arad, la limita între Ardeal – Banat – Crișana. Notele sale de personalitate sunt direct dependente de zona culturală Făget-Lipova, pe Valea Mureșului, de care este structural legat.

Om de „frunce” al locului, zis și Primarul Regelui, este recunoscut după fapte, nu după vorbe goale, și după savuroasele sale poeme în grai bănățean.

Poetul Ioan Vodicean (n. 1967) debutează editorial în volumul Cu pociegu supt pişior[2], în colaborare cu Sorin Olariu şi Ştefan Pătruţ, în 1998. Își formează și exersează stilul personal la cenaclul „George Gârda” din Făget. În semn de mare considerație față de mentorul său, împreună cu Ioan Gh. Oltean și Vasile Barbu, îngrijește ediția cărții George Gârda și Todor Crețu-Toșa[3], în 2001. De asemenea, se află printre laureații „Festivalului internațional de literatură în grai bănățean George Gârda și Todor Crețu-Toșa”.

Poeziile sale în grai bănățean, publicate în revistele: Redeşteptarea şi Tăt Banatu-i fruncea (Lugoj), Informaţia Lipovei, Tibiscus (Uzdin – Serbia), Banatul (Scrisul Bănățan, Timișoara), sunt bine receptate și apreciate. Pentru farmecul deopotrivă al poeziilor cât și al poetului, a fost invitat să participe la numeroase emisiuni radio-tv, la Arad, Timişoara, Lugoj, Caransebeş, Reşiţa.

Creațiile sale valoroase l-au recomandat să fie antalogat în cartea Poezie în grai bănăţean, volumul I[4], ediţie îngrijită de Aurel Turcuş. O culegere de poezii dedicată poeților în grai bănăţean Victor Vlad Delamarina (1870-1896) şi George Gârda (1879-1948, autorul celebrului volum de versuri: Tăt Bănatu‑i fruncea, publicat în anul 1908). În Anexă sunt adăugate o transcriere fonetică a graiului bănățean și un Glosar.  Ioan Vodicean apare inclus între cei 107 autori selectați (67 din România, 40 din Serbia) care ilustrază „potenţialul extraordinar al creaţiei poetice în grai bănăţean – un fenomen singular în literatura română”(Aurel Turcuș).

Poetul este cunoscut și recunoscut pentru cărțile sale de poezii: Viscol lăuntric (Tempête intérieure”)[5], carte bilingvă româ­no-franceză, și Gi la Murăș în Petrari* (Colecția „Grai bănățean”). Ultima a ajuns deja la a IV-a ediție, fiind primită de cititori cu mult interes.

Gi la Murăș în Petrari e scrisă în forma cultă a graiului bănățean, lucru rar întâlnit azi, când tradițiile și obiceiurile zonale dispar. Ioan Vodicean este însă un păstrător al spiritului locului, scrie cum simte, pur bănățenește.

Iată câteva titluri de poezii din cuprinsul acestei cărți: Umflătura, După covăsală,  La braconaj; Unciu Ion... calșiel (sic) nievoia; Giminiață pircișană; La oraș pa drumu’ăl mare; La ducean; La tăiatu porșilor; La comege; Șolu hăl zamalțuit; Bumbu hăl băluț; Gin Babaluc, La-ngropășiunie; Bou gi la sfat; Golomoz; Gil la Ungiu la Scăiușu.

Ce ne atrage la această poezie? Lexicul bogat cu fonetisme specifice zonei Făgetului, mânuirea abilă a poveștii, snoavei, satirei. Un umor bine potențat care decurge din abilitatea poetului de a folosi comicul de situație și comicul de limbaj:

Șî cum goge or gatat,
Vadă-i binele să-i vadă,
Șî Mărie s-o sculat
Șî s-o luat cu iei la sfadă:

„Îm mâncară-ț tătă zama,
Lua-v-ar frigu șî ruptoarea,
Num-on lucru nu-m dau sama:
Șe-aț facut cu spalatoarea?”      (Zama lungă)

Toată bogăția de teme și motive bine susținute lexical, stilistic, prozodic reînvie lumea satului bănățean cu originalitatea lui. Pentru cine nu este familiarizat cu graiul bănățean și nu are origini din partea locului, cartea se poate citi, eventual, împreună cu un glosar de arhaisme și regionalisme.

Ce presupune în plus poezia în grai? Acomodarea cu specificul graiului bănățean, cu regionalismele neaoșe, cu psihologia oamenilor locului, cu istoria și caracteristicile socio-culturale ale regiunii. Limbajul folosit reflectă viața de zi cu zi, cu firescul ei. Desigur, nu e loc de neologisme, vorbitorii se simt ei de ei: „bănățeni în țoalele lor”.

Poezia sa îl califică ca pe un poet aparte în literatura de azi. Se știe că poezia în grai are alte valențe decât poezia literară. Atunci când este valoroasă nu e cu nimic mai prejos decât poezia considerată „majoră”. Este de referință remarca criticului Titu Maiorescu despre poemele lui Victor Vlad Delamarina (1870-1896), pe care-l denumește primul poet dialectal –, un spirit dinamic al literaturii. La rândul său, George Călinescu (în Istoria literaturii române de la origini până în prezent; Umorul dialectal) consideră că: „în dialect lugojan el (Victor Vlad Delamarina) face cam ceea ce făcuse Pascarella în dialect roman”.

Reprezentativ pentru poezia în grai a lui Ioan Vodicean este poemul Soacra, care merită să fie reprodus în întregime.

Soacra mea, s-o ţână Domnu’,
Îi cu şcinţă, bat-o ploaia,
Sara n-o apucă somnu’
Până nu şiceşce foaia.

Nime-n lume nu-i rezistă
Gi să ia cu ea la gură,
O poşi faşie analistă
Că pleznieşcie gi cultură.

Da să viez alaltăsară,
Frasu-o şcie şe-o făcut
Că s-o sococit să moară
Şi io nu că n-aş fi vrut,

Numa şciţ cât îi gi scumpă
Az la noi o-ngropaşiunie
Şi l-aşa o bucurie
Nu ce-ai faşie gi ruşânie.

O gischis telivizoru’
Cum v-am spus, alaltăiri
Şi-o prins baş „Observatoru”.
Mă! nu-i proastă! şe ce miri?

Când colo auge numa
Că tri jiuni cu minţ cam slabe
Şi mai unu cât huiduma
Ar fi ruşânat tri babe.

Am văzut-o eu că iei i
Rău; da’ n-am şciut şe-o paţât.
Muşca buza cu jinjeii
Până tătă-o vânaţât.

Cu gându’ giparce dus
Şî on oci cam şloguit
Să uita numa’ în sus
Şî aşa o glasuit:

„Ce rog, Doamne, şî îmi spunie,
Că mi-s mânioasă foc,
Cu şe-or fost ăşcia mai bunie
Gi le-ai dat aşa naroc?”

Ioan Vodicean este un spirit deschis, jovial, generos, gazda scriitorilor și fondator al Festivalului Național de Literatură „Dorel Sibii”, alături de poetul Vasile Dan, președintele Filialei Arad a Uniunii Scriitorilor din România. Festivalul se desfășoară anual, la începutul lunii septembrie, la Săvârșin, și a ajuns la a XXVI-a ediție, în 2024. 

Poetul și Primarul Regelui, în dublă ipostază, are marea calitate de a atrage în jurul său oameni de înaltă probitate care fac faima Săvârșinului și județului Arad. În acest spirit, a găzduit în luna mai a.c. Colocviul Național al Revistelor de Cultură, ediția a VII-a, la care au participat liderii actuali ai celor mai importante reviste de cultură din țară, în frunte cu România literară.

Meritul poetului este de a menține viu suflul locului, de a declama, având un remarcabil talent actoricesc, cu care își interpretează la scenă deschisă creațiile sale, spre desfătarea receptorilor săi.

Ioan Vodicean dovedește în toate că se poate. Că viața cu rosturile ei se trăiește, deopotrivă, pentru minte, inimă și literatură.

Doina Adriana Nicolăiță

[1] Ioan Vodiceanu (Ion lu’ Habu Pircişanu), Gi la Murăş în Petrari (Prefaţă – Treaptă spre lumină – de prof. Ştefan Pătruţ), Editura Dacia Europa, Lugoj, 2003. Ediția a II-a apărută la Editura Nagard, Lugoj, 2006.

[2] Ioan Vodicean, Cu pociegu supt pişior (în colaborare cu Sorin Olariu şi Ştefan Pătruţ), Editura Dacia Europa Nova, Lugoj, 1998.

[3] George Gârda și Todor Crețu-Toșa (ediție îngrijită de Ioan Gh. Oltean, Vasile Barbu și Ioan Vodicean), Editura Augusta, Timișoara și Editura Societății Literar Artistice „Tibiscus” Uzdin, 2001

[4] Poezie în grai bănăţean, volumul I (ediţie îngrijită de Aurel Turcuş), Editura Orizonturi Universitare, Timişoara, 2009.

[5] Ioan Vodicean, Viscol lăuntric (Tempête intérieure), Editura Mirador, Arad, 2003.