BIBLIOTHECA UNIVERSALIS

Gérard le Goff

este poet francez contemporan, nuvelist, romancier, cronicar literar la reviste franceze și belgiene, traducător din limba engleză în franceză. Născut în 1953 la Toulon, Gérard le Goff  se stabilește în Nordul Franței unde trăiește în prezent. Este licențiat în literatură modernă la Universitatea din Rennes, Bretagne, Franța. A fost întreaga viață profesor și consilier administrativ la Academia din Rennes și Academia din Caen. A publicat 15 volume de poezie, trei romane, o carte de nuvele.  E cronicar literar la revista belgiană Traversées și revista franceză Recours au poème

Fugă

Adierea vântului
Pentru arbori
E fugă

Rădăcinile își trag seva
Din armoniile izvoarelor
Din scurgerile dezghețurilor
Între popasurile minerale

Mugurii compun
Sub vălurile de ploaie
Un imn bucuriei
Pentru fiecare dimineață a lumii


Cele mai înalte drumuri

Spre ce se duc norii
  Ușori aplecați desfăcuți
   De umbra lor nobilă
 Ce drumuri invizibile
Conturează pe vântul nopții
  Departe de ochii noștri închiși

Visele noastre îi însoțesc
    Indecise și fragile
  Se sting dimineața
În apa moartă-a oglinzii
 În sticla ferestrelor
Incendiate de auroră
 

Din pâinea aceea

  Nu mânânc din pâinea aceea
Din pâinea uscată dată ocnașilor
    Aruncată la cel mai sărac decât tine
 Pe care găinile nu o vor

    Nu mânânc din pâinea aceea
  Din pâinea industrială fără plămadă
Fără dospeală fără soare fără credință și lege
  Ce nu merită numele de pâine

    Nu mânânc din pâinea aceea
  Din pâinea sfințită fără aromă de viață
     Pe care muritoarii o înghit la lucru


Psalm

     Cer gri
  cer de lână
cer de trudă

Fiecare frunză spulberată
Risipește amintirea
unui nesfârșit regret

     Cer alb
 cer de cretă
cer de crez

     Pământul gol
  așteaptă scrierea
unor promisiuni nebunești

     Cer roz
cer de piele
cer de dorință

     Umflă
pântecul sfârtecat
al risipirilor

      Cer albastru
  cer de ocean
cer de fervoare

Cât prețuiește eternitatea
sub indicibila lumină
         a clipei

Fiecare semn pe foaie
   descrie un spațiu îngropat
 conturul unui timp pierdut

Cine își va da osteneala
    să-l urmărească

Cine va încerca să ridice
   o piatră pentru  Degetul Mare
pe drumul uitării

        Cine ar vrea să simtă
    cu vârful degetelor
  crestătura din scoarța copacului
ce ascunde pădurea de inimi săgetate

Cine va îndrăzni să adulmece adierile
          de la marginea potecii
             pe unde aleargă mereu
             fiara fabuloasă
pe care nimeni nu știe s-o numească


Precum

    Timpul se mișcă
În aceeași direcție
    Cu apa
 La nesfârșit din cer în cer
Marea e doar o călătorie

Timpul ne batjocorește
          Așteptarea
Această speranță ce umple
            Golul
Sau durerea bine învățată

Timpul ne invită
       Să apărem
  În spatele neantului
       Neconsolați
Că nu putem scurta nimic

Timpul ne coase de vii
      În crisalida sa
       Translucidă
Ne eliberează într-o zi
       Fără aripi


Traducere de
Sonia Elvireanu