EDITORIAL
Vasile Dan
poet, eseist, redactor-şef al revistei Arca
Premiul Nobel pentru Literatură?
Din 1901 se acordă, an de an, în Suedia, urmare a testamentului omului de afaceri Alfred Nobel (1833-1896), inventatorul dinamitei, ca o formă de remușcare compensatorie a acestuia însuși pentru invenția sa, premiul ce-i poartă numele. Premiul, de fapt șase premii anuale, dăruite lumii din veniturile invenției sale diabolice, dinamita, atît de utilă – mai ales în războaie, nu doar în economie, urmează să acorde, citez din testamentul inventatorului, „celor care au adus în anul precedent mari servicii umanității”. Se oferă astfel premii pentru Fizică, Chimie, Economie, Fiziologie-Medicină, Literatură și pentru... Pace. Mai puțin ultimele două, celelalte pot avea un grad mare, dacă nu absolut, de obiectivitate. Premiul Nobel înseamnă concret: o medalie, o diplomă și o sumă consistentă de bani (în anii din urmă, aproximativ un milion de dolari; dar cum dinamita e tot mai căutată și neprețuită, ea poate crește mai departe).
La noi, și în alte țări mai mărunte, ca populație, suprafață, economie și, mai ales, ca limbă vie vorbită, relativ de mică circulație (româna, cam 28 de milioane de vorbitori, zice-se în întreaga lume, e însă expansivă tot mai mult după 1989); așadar, la noi acordarea Premiului Nobel pentru Literatură în fiecare toamnă aprinde în români speranța deșartă. Emoționează pînă în ziua publicării numelui glorios. După care urmează depresia: nu ne-a ieșit nici de data asta!
Noroc, pentru mine și cei ca mine care l-au citit pe criticul literar Laurențiu Ulici în cartea sa Nobel contra Nobel (Cartea Românească, 1988). Autorul are curajul și inspirația să pună față în față pe scriitorii laureați ai Premiului Nobel pentru Literatură cu principalii lor contracandidați, cu cei refuzați. E fabulos ce rezultă. Posteritatea încă adoră pe cei pierdanți urcîndu-i pe soclul admirației, din generație în generație, și uitîndu-i, aproape de tot, pe cei premiați. Iată un exemplu uimitor: Sully Prudhomme a obținut Premiul Nobel în competiție cu Lev Tolstoi, care-l pierde. Nu voi mai insista pe numele cîștigătorilor din 1901 încoace: de cei mai mulți n-ați auzit. Îi înșir însă pe cîțiva „pierdanți”, pe care sigur i-ați citit și-i admirați acum: Henrik Ibsen, Mark Twain, Anton Pavlovici Cehov, August Strindberg, Jack London, Georg Trakl, Marcel Proust, Franz Kafka, Rainer Maria Rilke, James Joyce, Eugen Ionesco, Fernando Pessoa, Mihail Bulgakov, Federico García Lorca, Serghei Esenin, Cesare Pavese, José Borges, Umberto Eco. Adaug, de la mine: Mircea Eliade, Emil Cioran, Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Nichita Stănescu. Plus cei încă în viață: Ana Blandiana, Norman Manea, Mircea Cărtărescu.
Anul acesta premiul Nobel literar a fost acordat prozatoarei din Coreea de Sud, Han Kang. Se spune că e bună. Nu mă îndoiesc. În română au apărut, firește în traducere, trei cărți. Le voi citi, desigur. Dar nu cred că Han Kang este peste numele uriașe omise iar de Academia Regală Suedeză care-și asumă exclusiv alegerea: Salman Rushdie, Can Xue (cea mai cunoscută scriitoare chineză în viață), Haruki Murakami ori Mircea Cărtărescu.
Mai adaug o chestiune de principiu. Academia Regală Suedeză premiază de fapt traduceri din scriitori străini (cînd nu-s, desigur, conaționali), nu opera lor originală. Traduceri în suedeză ori engleză. Niciodată un scriitor mare, mai ales un poet, nu poate fi însă tradus întru totul în alte limbi, se știe. De cele mai multe ori el pierde prin traduceri. Sau i se pierd subtilitățile atît de importante pentru structura lui lingvistică. Rar i se adaugă, depinde de vocația traducătorului, ceva.
Literatura română are un singur nume în lista Premiilor Nobel pentru Literatură: Herta Müller. Sigur, o scriitoare mare, născută în România. Dar de expresie germană. Sigur, substanța cărților ei este românească (realitatea terifiantă din țara noastră de dinainte de 1989).
Dar am sugerat suficiente argumente să nu pariem totul pe criteriile Nobel pentru Literatură. Și ca să ne destindem puțin, să ne amintim că în 2016 premiul Nobel pentru Literatură a fost luat de solistul și autorul de lyrics-uri (texte lirice) american, Bob Dylan. Ceea ce l-a făcut pe marele Mario Vargas Llosa, el însuși premiat cu Nobel literar, dar după lupte grele și insuportabile așteptări, să zică: „Cred că viitorul Premiu Nobel pentru Literatură îl va lua un fotbalist”.