logo

Revistă de literatură, eseu, arte vizuale, muzică, fondată în februarie 1990 la Arad.

Redactor-şef fondator: Vasile Dan.

logo

EDITORIAL

 


Vasile Dan
poet, eseist, redactor-şef al revistei Arca

 

Premiul Nobel pentru Literatură?

Din 1901 se acordă, an de an, în Suedia, urmare a testamentului omu­lui de afa­ceri Alfred Nobel (1833-1896), inventa­to­rul dinamitei, ca o formă de remușcare com­pen­satorie a acestuia însuși pentru invenția sa, premiul ce-i poartă numele. Premiul, de fapt șase premii anuale, dăruite lumii din ve­niturile invenției sale diabolice, dinamita, atît de utilă – mai ales în războaie, nu doar în economie, urmează să acorde, citez din testa­mentul inventatorului, „celor care au adus în anul precedent mari servicii umanității”. Se oferă astfel premii pentru Fizică, Chimie, Economie, Fiziologie-Medicină, Literatură și pentru... Pace. Mai puțin ultimele două, ce­­le­lalte pot avea un grad mare, dacă nu ab­­solut, de obiectivitate. Premiul Nobel înseamnă concret: o medalie, o diplomă și o sumă consistentă de bani (în anii din urmă, aproximativ un milion de dolari; dar cum dinamita e tot mai căutată și neprețuită, ea poate crește mai departe).

La noi, și în alte țări mai mărunte, ca populație, suprafață, economie și, mai ales, ca limbă vie vorbită, relativ de mică cir­culație (româna, cam 28 de milioane de vorbitori, zice-se în întreaga lume, e însă expansivă tot mai mult după 1989); așadar, la noi acordarea Premiului Nobel pentru Literatură în fiecare toamnă aprinde în români speranța deșartă. Emoționează pînă în ziua publicării numelui glorios. După care urmează depresia: nu ne-a ieșit nici de data asta!

Noroc, pentru mine și cei ca mine care l-au citit pe criticul literar Laurențiu Ulici în cartea sa Nobel contra Nobel (Cartea Românească, 1988). Autorul are curajul și inspirația să pună față în față pe scriitorii laureați ai Premiului Nobel pentru Lite­ratură cu principalii lor contracandidați, cu cei refuzați. E fabulos ce rezultă. Posteritatea încă adoră pe cei pierdanți urcîndu-i pe soclul admirației, din generație în generație, și uitîndu-i, aproa­pe de tot, pe cei pre­­miați. Iată un exemplu uimitor: Sully Prudhomme a obținut Pre­miul Nobel în competiție cu Lev Tolstoi, care-l pierde. Nu voi mai insista pe numele cîștigătorilor din 1901 încoace: de cei mai mulți n-ați auzit. Îi înșir însă pe cîțiva „pierdanți”, pe care sigur i-ați citit și-i admirați acum: Henrik Ibsen, Mark Twain, Anton Pavlovici Cehov, August Strindberg, Jack London, Georg Trakl, Marcel Proust, Franz Kafka, Rainer Maria Rilke, James Joyce, Eugen Ionesco, Fernando Pessoa, Mihail Bulgakov, Federico García Lorca, Serghei Esenin, Cesare Pavese, José Borges, Umberto Eco. Adaug, de la mine: Mircea Eliade, Emil Cioran, Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Nichita Stănescu. Plus cei încă în viață: Ana Blandiana, Norman Manea, Mircea Cărtărescu.

Anul acesta premiul Nobel literar a fost acordat prozatoarei din Coreea de Sud, Han Kang. Se spune că e bună. Nu mă în­doiesc. În română au apărut, firește în traducere, trei cărți. Le voi citi, desigur. Dar nu cred că Han Kang este peste numele uriașe omise iar de Academia Regală Suedeză care-și asumă exclusiv alegerea: Salman Rushdie, Can Xue (cea mai cunoscută scriitoare chineză în viață), Haruki Murakami ori Mircea Cărtărescu.

Mai adaug o chestiune de principiu. Academia Regală Su­edeză premiază de fapt traduceri din scriitori străini (cînd nu-s, desigur, conaționali), nu opera lor originală. Traduceri în suedeză ori engleză. Niciodată un scriitor mare, mai ales un poet, nu poa­te fi însă tradus întru totul în alte limbi, se știe. De cele mai multe ori el pierde prin traduceri. Sau i se pierd subtilitățile atît de importante pentru structura lui lingvistică. Rar i se adaugă, de­pinde de vocația traducătorului, ceva.

Literatura română are un singur nume în lista Premiilor Nobel pentru Literatură: Herta Müller. Sigur, o scriitoare mare, năs­­cută în România. Dar de expresie germană. Sigur, substanța cărților ei este românească (realitatea terifiantă din țara noastră de dinainte de 1989).

Dar am sugerat suficiente argumente să nu pariem totul pe criteriile Nobel pentru Literatură. Și ca să ne destindem puțin, să ne amintim că în 2016 premiul Nobel pentru Literatură a fost luat de solistul și autorul de lyrics-uri (texte lirice) american, Bob Dylan. Ceea ce l-a făcut pe marele Mario Vargas Llosa, el însuși premiat cu Nobel literar, dar după lupte grele și insu­portabile așteptări, să zică: „Cred că viitorul Premiu Nobel pen­tru Literatură îl va lua un fotbalist”.