CRONICA LITERARĂ

Doina Adriana Nicolăiță
eseistă

Andrea H. Hedeș și copilul perpetuu[1]

Andrea H. Hedeș este o scriitoare asumată în tot ce face, cu orizonturi noi de explorare, abordând cu ușurință orice formă de scriere (poezie, eseu, povești, roman, critică literară), tinzând dincolo de granițele literare impuse. Se remarcă ca o prezență dinamică în literatura de azi atât ca poetă (Cartea cu fluturi, Aritmii, Orele aspre), cât și ca prozatoare (Povestiri de pe malul celălalt, A fost odată ca niciodată, O întâlnire pe Strada Hazard) și critic literar (Celei mai frumoase. Șapte ani de recenzii). Este director al Editurii și revistei Neuma, președinte al Asociației Culturale Neuma, cu rubrică permanentă de critică literară în cele mai prestigioase reviste: Steaua, Luceafărul de dimineață, Româ­nia literară.

După ce ne-a încântat cu romanul Marea e frumoasă ca tine (Ed. Neuma, 2023), Andrea H. Hedeș surprinde plăcut și incitant cu o nouă carte, În sfârșit, acasă! Uimitoarea călătorie a unei fetițe-licurici (Ed. Neuma, 2024). Un roman pentru copii conceput în tandem cu Andrei Hedeș (14 ani), ilustratorul cărții. O minunată îmbogățire de viziune adult-copil, mamă-fiu, din care rezultă o plăcută surpriză pentru cititori.

Asistăm la o invitație la lectură pentru mici și mari, dincolo de vârsta biologică, chiar dacă cei vizați sunt, totuși, lectorii din categoria literaturii pentru copii. E ca și cum autoarea și‑ar fi propus să învioreze concepția despre „genul minor” care încă planează asupra literaturii pentru copii. În subsidiar, putem bănui intenția scriitoarei de a atrage atenția criticii literare asupra scrierilor adresate copiilor. Este știut cât de necesară este o critică de carte care să orienteze literatura română pentru copii și tineret, și nu numai, să o valideze. Cu atât mai mult cu cât putem reflecta la evoluția literaturii române pentru copii din ultimii ani. Editurile încă preferă traducerile din literatura universală, cu toate că se observă o oarecare tendință de promovare a literaturii autohtone și o creștere a publicului cititor din acest gen literar. O vizită prin librării poate oferi o imagine asupra prezenței cărților și autorilor români care s-au orientat spre literatura pentru copii și tineret. Cu toate că au apărut mai multe titluri ale autorilor și ilustratorilor români, totuși mai avem de așteptat până la apariția unor cărți spectaculoase care să atragă un mare succes de public. De ce nu acest roman În sfârșit, acasă! Uimitoarea călătorie a unei fetițe-licurici? Suntem încrezători că scrierile valoroase se impun prin propria lor forță, iar cititorilor le stă în putere să orienteze destinul unui gen literar, să-l resusciteze.

Evident că nu e tocmai ușor să scrii pentru copii. Presupune multe calități: intuiție, ingeniozitate, inocență, candoare, finețea observației, a detaliului, pătrunderea în psihologia copilului. O grijă sporită în alegerea temei și a mesajului de transmis care să țintească direct în sfera intereselor cititorilor, găsirea unei modalități de transpunere și de ambalare într-o poveste fermecătoare. Și nu numai! Autoarea Andrea H. Hedeș scrie cu multă abilitate, alege cu grijă sporită tema și mesajul: un zbor inițiatic spre cunoaștere și descoperire.

Limbajul este viu, acurat, limpede, fixându-se cu ușurință în mintea cititorului tânăr, care se poate lasă captivat de lectură. Ceea ce presupune o mare realizare din partea autoarei. Se vorbește mult despre cum să-i atragem pe copii să citească? Ce trucuri să folosim pentru a-i rupe de la tentația întrebuințării până la dependență a tehnologiei digitale. Răspunsul ar putea fi: „Să ai o ureche pentru mine”, adică ascultă-l pe copil și tratează-l ca pe un adult. Andrea H. Hedeș se pare că a găsit o cheie fermecată de comunicare cu fiul ei și, prin el, cu generația acestuia. Pare să fie o cheie de trecere a barierelor de comunicare: să asculți copilul-povestitor, să vezi prin ochii lui, să trepidezi la același nivel de adrenalină. Mai mult, să te lași purtat într-o avalanșă de trăiri palpitante, să trăiești curiozitatea și nebunia din plin, fără limite, fără vârstă. Copil perpetuu.

Să-ți asculți sufletul mereu dornic de zbor sub toate accepțiunile cuvântului zbor: stare de vis, de reverie; năzuință permanentă de transcendere; dor de ducă; întoarcere acasă după survolul terestru, găsirea luminii interioare. În acest sens, autoarea își deschide cartea cu versuri în limba engleză, Birds of Paradise, de Rolf Zuckowski. Iată varianta în limba română:

Zburând acasă, zburând acasă
Spre tărâmul pe care cândva l-ai știut,
Spre pacea ce cândva a fost adevărată
Pentru o copilă ca tine.

Zburând acasă, zburând acasă
Dintr-o lume făcută din piatră
Până când inima-ți va fi lumină și liberă
Așa cum i-a fost dat să fie.
   (Traducere: Călin Alexandru Hopșitar)

Din start, versurile ne ajută să ne transpunem într-o lume fascinantă.

La întâlnirea cu cartea, atunci când o ai în mână, simți cum foșnește ca bătaia din aripi a fetiței-licurici. Te încântă ilustrațiile spectaculoase, designul atrăgător – nadă la pește, fără de care nu poate exista un pescuit fabulos de cititori.

Captivant este personajului central, fetița-licurici fără sclipici aflată în căutarea propriei străluciri. Evident, fetița-licurici poate fi oricine stăpânit de dorința de a fi admirat în toată strălucirea, frumusețea interioară, calități care se cer revărsate în afară.

Din toată familia bătrânului licurici care strălucea fericită:

„Era o plăcere să privești tot acel carnaval de steluțe, sclipiri, licăriri, valsând sau țopăind...”,

doar Iana, mezina, nu strălucea. Treptat, tristețea invadează sufletul fetiței-licurici care văzându-se neprețuită, neiubită se hotărăște să plece într-o aventură a cunoașterii de sine. Înaintând în plin neprevăzut, mica făptură întâlnește numeroase personaje, învață să înfrunte situații surprinzătoare, neașteptate, imprevizibile. Totul se derulează rapid și tumultuos. Lectorul o însoțește pe fetița-licurici, fiind absorbit de cavalcada întâmplărilor, de ineditul personajelor, de trecerile dintr-un decor în altul. Un spectacol care abundă de inocență, emoție, culoare. Totul pare atârnat de lacrima fetiței-licurici, dezvăluind frumusețea și puritatea sufletească ale Ianei.

Romanul este structurat în XXIII de capitole, fiecare în parte surprinde miezul narațiunii și un mesaj subtil, cum ar fi: „În care se arată că nu tot ce zboară strălucește și că uneori prietenii sunt cea mai bună familie” sau „În care se arată ce înseamnă să fii onest și care este importanța hainelor, a servitorilor și a școlilor înalte pentru crearea unei imagini de onorabilitate”.

Pe măsură ce citești ești prins ca-ntr-un vârtej și purtat în plină magie spre Acasă, Țara Turnurilor. O mulțime de personaje fabuloase, cu nume pitorești, devin ghizii, inițiatorii fetiței-licurici pe tot parcursul călătoriei ei transformatoare: cele cinci omizi fermecate, Doamna Măslinilor, Doamna Lunii, Omul de Turtă Dulce, Șarpele de Cristal, cei optsprezece Dragoni Albaștri de Voroneț, Regele de Sticlă, Mama Tuturor Pietrelor etc. Dintre toate personajele doar Vulpoiul Englez putea vedea frumusețea și strălucirea interioară ale Ianei. Avea un suflet ales.

Deznodământul este unul fericit și împlinit, ca-n basme: „totul e bine când se termină cu o nuntă, acasă”, când poți ajunge în al nouălea cer și când poți vedea îngeri, dacă ai sufletul plin de iubire, așa cum dovedesc că îl au Vulpoiul Englez și Iana.

Lectura cărții te captivează și, fără îndoială, va avea un succes binemeritat, făcând să strălucească sufletele copiilor norocoși care o citesc.

[1] Andrea H. Hedeș, Andrei Hedeș, În sfârșit, acasă! Uimitoarea călătorie a unei fetițe-licurici, Ed. Neuma, 2024, p. 230.