ESEU

Claudiu Lungu
eseist

Inteligență artificială și sensibilitate umană

Deși născut în Japonia la mai puțin de zece ani de la cumplitul eveniment ce a lăsat orașul Nagasaki într-o groapă a morții, Kazuo Ishiguro a demonstrat că din cele mai triste și tragice locuri ale lumii poate răsări speranța. Mutându-se alături de familie în Regatul Unit încă de mic, acesta a devenit între timp unul dintre cei mai notabili scri­itori ai contemporaneității, primind premii lite­ra­re și distincții într-un mod accelerat, toate aces­tea culminând în anul 2017, când a fost onorat cu Pre­miul Nobel pentru Literatură.

Excursia în lumea literară a început pentru autorul britanic cu romanele Amintirea palidă a munților și Un artist al lumii trecătoare. Deși originea sa in­dica o săgeată clară spre Japonia, aceste romane au fost privite drept niște porți prin care cititorii erau invitați într-o Japonie ce era prea europeană. Astfel, începând cu faimosul său roman Rămășițele zilei, Ishiguro a arătat ceea ce știa cel mai bine: cultura britanică. După toți anii ce au urmat, presărați cu lansări de succes și aprecieri din partea cititorilor, ajungem în cele din urmă la cel de-al optulea roman al său, Klara și Soarele. Trăind într-o lume în care evoluția tehnologică pare că e mereu cu câțiva pași înaintea noastră, diferitele invenții ce au apărut în ultimii ani ne îndeamnă să ne gândim serios care este direcția în care mergem. Acest roman este o lucrare profund emoționantă care explorează complexitatea relației dintre om și tehnologie într-o lume în care roboții au devenit parte integrantă a vieții cotidiene. Prin prisma perspectivei unei inteligențe artificiale deosebit de avansate numite Klara, Ishiguro dez­văluie un univers delicat și tulburător, plin de pro­funzime și semnificații.

Acțiunea romanului[1] este plasată într-un viitor nu foarte îndepărtat de al nostru, într-un mediu ce îmbină ruralul și urbanul dintr-un stat neprecizat al Statelor Unite. Povestea este centrată în jurul Klarei, un robot Artificial Friend (AF), care este programat să ofere companie și sprijin emoțional co­piilor singuratici. Klara își petrece zilele într-un magazin ce e specializat în vânzarea acestora, așteptând să fie selectată de un copil. Când este în cele din urmă cumpărată de o fată pe nume Josie și de mama ei, începe o călătorie fascinantă și plină de provocări într-o dimensiune puțin explorată, adică cea a relațiilor uman-artificial.

În această lume avansată din punct de vedere tehnologic, Ishiguro creionează o societate marcată de puternice inegalități. Romanul ne introduce într-o societate divizată, în care accesul la tehnologii avansate nu este universal. Viețile privilegiaților sunt puse în contrast cu cei care trăiesc la periferia societății, unde copiii bogaților pot fi „elevați”, cu alte cuvinte, pot trece printr‑un proces tehnologic de a-i face mai inteligenți, iar cei săraci nu au acces la această caracteristică a evoluției tehnologice.

În ciuda influenței omniprezente a tehnologiei, autorul țese subtil elemente ale naturalului în decor, creând un imbold de nos­talgie și o imagine mistică. Soarele servește drept motiv re­curent în întreaga narațiune, reprezentând o sursă de energie și speranță care pătrunde în viața personajelor. Fascinația Klarei pentru soare simbolizează dorința ei de transcendență, precum și dorința ei de a înțelege lumea dincolo de capacitățile ei pro­gramate, asociindu-l cu un zeu ce îi ascultă rugăciunile: „Nu am rostit efectiv cuvintele cu voce tare, căci știam că Soarele nu are nevoie de cuvinte propriu-zise”. Ishiguro juxtapune lumea rece și artificială a tehnologiei cu căldura și frumusețea lumii naturale, subliniind importanța conexiunii umane și a căutării sensului într-o societate din ce în ce mai mecanizată.

Fiind relatat la persoana întâi, romanul aduce o perspectivă nouă asupra înțelegerii lumii. Prin ochii Klarei, cititorii obțin o lentilă unică pentru a percepe lumea. Natura observatoare și empatică a Klarei îi permite să înțeleagă emoțiile și motivațiile din spatele acțiunilor umane, oferind perspective care contrazic înțelegerea umană convențională. Pe măsură ce Klara întâlnește diverse personaje umane, autorul ridică întrebări care provoacă neliniște în legătură cu natura conștiinței. Perspectiva Klarei declanșează întrebarea dacă conștiința este doar un atribut al ființelor biologice sau dacă poate exista și în construcții arti­ficiale. Experiențele Klarei evidențiază capacitatea ei de a în­văța, de a se adapta și de a forma conexiuni personale, deter­mi­nându‑ne să luăm în considerare potențialul de conștiință dincolo de granițele umane tradiționale.

În centrul operei se află o dorință profundă de conectare, exem­plificând nevoia disperată umană de iubire și compasiune. Interacțiunile Klarei cu lumea din jurul ei arată profunzimea dorinței ei de a forma relații semnificative. De la observațiile ei despre Josie, până la întâlnirile cu alți AF și oameni, Klara este condusă de o dorință înnăscută de a stabili legături emoționale autentice. Aceasta discută adesea cu Soarele, tratându-l drept catalizatorul esențial al conexiunii dintre ființe: „Așa că știu cât de mult contează pentru tine ca oamenii care se iubesc să se întâlnească iar, chiar și după mulți ani. Știu că Soarele le dorește tot binele din lume, poate chiar îi ajută să se regăsească unii pe alții.”. Prin experiențele ei, Ishiguro subliniază că dragostea nu se limitează la relațiile romantice, ci se extinde la conexiunile formate între prieteni, familie și chiar entități non-umane.

Având în prim plan un AI, Ishiguro proiectează călătorii fas­cinante în oceane de sentimente și experiențe care proble­ma­tizează ideea unui nou umanism. Aceste experiențe, deși foarte asemănătoare inițial cu cele din copilăria noastră, unde curajul și curiozitatea ne ghidau spre descoperirea lumii din jur, conturează un univers în care dorința de cunoaștere a proximității imediate a plecat din inimile oamenilor, ajungând în creațiile lor, adică în inteligența artificială. Putem sta să ne întrebăm: „Pot să plâng după un AI?”. Ei bine, răspunsul va fi cu siguranță da, după citirea Klara și Soarele. Felul în care Klara este o creație a omului, un obiect programat și fixat de om, dar cu toate acestea, depășește condiția ei, devenind mai umană decât unii oameni reali, face ca această inteligență artificială să ridice mari semne de întrebare: încotro se duce omenirea?

[1] Kazuo Ishiguro Klara și Soarele, Iași, Polirom, 2023.