ALBUM
Adriana Oprea
critic și istoric de artă
La bricoleuse[1]
Cu o activitate de câteva decenii în comunitatea artistică arădeană și lucrând din anii ‘90 ca pictor decorator la teatrul din Arad, Luminița Penișoară a făcut în tot acest timp orice din orice: de la afiș, asamblaj, obiect decorativ, insert publicitar, ilustrație de carte, colaj, mural, artă textilă, vestimentație, desen, acuarelă, pastel și pictură în ulei, până la decorațiuni, vase ornamentale, cusături, croșet și tricotaje, obiecte de hobby art, păpuși, bijuterii, accesorii vestimentare, patchwork-uri (un alt fel de quilts contemporane) și mărțișoare pentru Fondul Plastic. Deși arta ei „artistică” a constituit o categorie aparte, expusă uneori, nu des, în galerii românești și străine (și practicată cu neregularitatea unui context biografic anevoios și sinuos), între aceasta și arta ei „aplicată”, oferită cunoscuților sau comercializată informal, făcută întotdeauna atât dintr-o nedisimulată plăcere cât și dintr‑o stringentă necesitate, a existat mereu un continuum.
Spunând adesea că într-o altă viață era convinsă că a fost tâmplar, Luminița Penișoară își confirmă înzestrările extraordinare de bricoleuse, de monteuse a orice în orice fel, de skillfull handywoman, factotum feminin. Arta ei se leagă organic de studio craft și fiber art, practicată fiind sub principiul truth to material, iar realitatea probată prin toate obiectele rafinate și compozite, asamblajele multimedia și „miniaturile textile” care i-au definit profilul de artistă (alături de genurile, nu întâmplător, considerate minore și feminizante, ale naturii moarte și peisajului) – nu este nimic altceva decât reconectarea activă a unei femei la practicile și viața femeilor dinaintea ei. Înainte de și după „Război”, cum se spune, generații întregi de femei fuseseră și continuau să fie, prin educație și practică timpurie, din necesitate, experte în tot felul de manualități, confecționări, meșteșugiri, faceri și prefaceri a o mulțime de lucruri. Practica și creativitatea lor curentă, a femeilor obișnuite „recente” și dintotdeauna, a fost mai mereu legată de muncă, de situația economică a familiei și de contextul privat imediat lor, într-o dinamică existențială în care servituțile supraviețuirii au decis mereu regula jocului. La un nivel primar, inconștient și adânc subteran, viața și activitatea de artist a Luminiței Penișoară reafirmă prin încă un exemplu uman minunat, preocuparea și grija ancestrală a femeilor (neprivilegiate) pentru dignitatea membrilor familiilor lor și a semenilor apropiați, o grijă omenoasă tradusă prin ace și ațe, resturi și tăieturi de material textil, foarfeci și adezivi, haine salvate și recondiționate, lucruri obișnuite reciclate pentru uzul curent al gospodăriei, obiecte artizanale spectaculoase confecționate gratuit din nimic, pentru simpla și directa bucurie cotidiană a celor dragi și apropiați.
Luminița Penișoară putea scoate orice din orice, transforma o poșetă într-o pernă, o umbrelă într-o pălărie, un sertar într-un vas decorativ; hainele deveneau tapiserii și tapetele de cameră erau transformate în cravate și portofele. Spiritul și remarcabila competență în handmade se împleteau fructuos cu apetența și gustul sigur pentru readymade, iar asamblajele și colajele ei compozite erau de aceea totdeauna 2-în-1. Un cert know-how împreună cu plăcerea de a meșteri, a recicla creativ și a „redizaina” obiecte și materiale sunt excelent redate de aceste serii de obiecte și asamblaje textile, hibride și fragmentare dar complete și finisate ca niște tablouri, din ultimii ei câțiva ani de activitate. Ca și tehnica acuarelei în care artista pictor se remarcase pe parcursul carierei, estetica asamblajului și a bric-à-brac-ului hibrid reclamă o aceeași prospețime și directețe, mână sigură, răbdare și migală, ușurință și repeziciune uneori, capacitate de sinteză a imaginii și gracilitate în manufactură. Plastic, carton, fire de mătase sintetică, sârmă și nervuri metalice, fructe de arbust uscate, foste șervețele de masă, alveole cu aspect organic din croșet, bucăți de postav, mătase și catifea, farfurii ecologice de unică folosință decupate harnic – se strâng toate în reliefuri politexturate de colaj textil. Toate astea venind din condensarea unui apartament comunist ca oricare altul care le găzduise și le etalase pe toate global, o casă de artist transformată în atelier de lucru și showroom pentru familie și cunoscuți, în care o veioză IKEA putea deveni oricând un elegant vas de bucătărie.
[1] Text scris cu ocazia expoziției Luminiței Penișoară (1954-2023), Obiecte fine, îngrijită de Adriana Oprea și Roxana Penișoară-Pîrvu, Galeria Națională Delta, Arad, 14 august – 6 septembrie 2024.
1. Luminița Penișoară, Fără titlu 24, 42 x 47 cm, fetru, bumbac, carton, 2021.
2. Luminița Penișoară, Fără titlu 23, 47 x 45 cm, fetru, plastic, carton, 2021.
3. Luminița Penișoară, Fără titlu 32, 43 x 43 cm, carton, textil, 2022.
4. Luminița Penișoară, Fără titlu 27, 46 x 46 cm, carton, fir sintetic de mătase, 2022.
5. Luminița Penișoară, Fără titlu 13, 30 x 30 cm, carton, textil, 2022.
6. Luminița Penișoară, Fără titlu 14, 23 x 24 cm, textil, carton, 2022.
7. Luminița Penișoară, Fără titlu X, 22 x 22 cm, textil, lemn, 2022.
8. Luminița Penișoară, Fără titlu 39, 61 x 22 x 13 cm, ipsos, textil, mătase, mărgele, 2022.
9. Luminița Penișoară, Fără titlu 37, 60 x 56 cm, hârtie, lemn, 2021.
10. Luminița Penișoară, Fără titlu 40, ø 50 cm, h 25 cm, hârtie, armătură metal, 2022.
Imagini din expoziția Obiecte fine. Credite foto: Andrada Pecican