POEZIE

Marian Oprea
poet

***

când ieși (cu sau fără voia ta) dintr-o relație poți avea stări de intuiție de revelație ca-n noul testament totu’ s-a răscolit s-a așezat nu mai ești cum (n)-ai fost și eșecurile au un rost te fac să vezi mai toți toate se-ntristează plini de aciditate plini pline de cicatrici de ce să-nțepi ca un arici prostia-i veche doare judecă-n favoarea ei totu-i pentru tine ele ei de ce să te simți înșelat părăsit de ce să faci infinutu’ finit o să primești ceva mai bun a ales să cunoască alt ales nici pe tine voinice harap-alb nu te-a uitat ești la fel de lizibil cu tot ce a urmat ați învins zmeul din tine poți crește noua (dez)ordine nu te mai julește

***

acu′ nu-i mare scofală să ai școală gramu’ de practică te măsoară noua ordine delirează evenimentele au scăpat de sub control banu-i tot mai sărac tot mai gol nu-s mai negri ci africani acu-s romi adio țigani nici în socialism n-a fost bine partidu’ unic nu avea rime în vers alb nu se descurca

***

umbre ale altor fantome și umbre pentru ei previziunile-s sumbre sărmanii politicieni pentru dolari euro yeni se folosesc alții de ei n-au drept de veto nici în vis n-au auzit de Vallejo scriu de la miază-zi spre noapte să creadă și cei ce cred că așa ceva nu se poate

***

sunet cheie repetat din sanscrită să nu mai fie ziua ofilită să n-aibă țepi să fie rotundă răul e binele ce o s-ajungă cu noi fără noi cu sau fără fără case stabile cu kilometri de zile aprinse

***

împușcă norii îi dispersează să fie secete ca-n vechiul testament gulerele albe (voi cum îi numiți)  nu-s duse la biserică templu moschee sau la sanatoriu la tratament s-au dat cu zmeul.