RESTITUIRI

Iulian Negrilă
istoric literar

Sextil Pușcariu
(1877 – 1948)

După Marea Unire, Sextil Pușcariu e primul rector al Universității din Cluj, iar în 1920, el înființează și conduce aici, Muzeul Limbii Române și buletinul acestuia Dacoromania. Creatorul școlii lingvistice clujene academicianul din 1914 a condus și alte publicații, cum este Cultura (1924), redactată în mai multe limbi, și Drum nou (1931), iar ca o recunoaștere a meritelor sale pe tărâmul științei, a fost reprezentantul României la Institutul Internațional de Cooperație Internațională de pe lângă Societatea Națiunilor Unite.

A colaborat cu studii lingvistice, articole de critică și istorie literară la cele mai importante reviste ale epocii, dintre care amintim: Familia, Vatra, Luceafărul, Transilvania, Semănătorul etc.

I-au atras atenția mai ales marii noștri scriitori de la Eminescu, Alecsandri, Goga, Coșbuc, la Brătescu-Voinești, Sadoveanu și Vlahuță, rămânând alături de G. Călinescu, G. Ibrăileanu, D. Popovici, Ion Breazu un remarcabil critic și istoric literar al epocii interbelice.

A fost un remarcabil filolog, lingvist, istoric literar, pedagog, academician, având la bază studiile strălucite de la Leipzig, Paris și Viena. A condus Glasul Bucovinei (22 octombrie 1918) și a pus bazele Muzeului Limbii Române (1919).

A simpatizat cu mișcarea legionară, dar meritele sale au fost mai ales în domeniul științei. Preocupat deopotrivă de problemele culturii române și de istorie, Sextil Pușcariu îi scrie în 1927 lui Roman R. Ciorogariu, rugându-l să-l informeze cu amănunte despre războiul de independenă din 1877 în vederea ținerii unei conferințe la București.

Printr-o altă scrisoare din 1931, distinsul lingvist îl invită pe Ciorogariu (Roman R. Ciorogariu: 1852 – 1936 – luptător important pentru realizarea Marii Uniri) să colaboreze la noua sa publicație Drum nou, recomandându-i să se refere la amintirile sale gazetărești și la cele legate de Conferința națională din Sibiu (1881).

Aceste scrisori, pe care le reproducem, în continuare, au fost cercetate la Arhivele Statului, Filiala Arad, Fond Roman R. Ciorigariu, Dosar 19, filele 476 – 477.

Pușcariu îi scrie:

„În martie voi ține la București o conferință – despre răsunetul pe care l-a avut războiul de independență în Ardeal.

Spre a fi cât mai bine documentat, în afară de consultarea revistelor și jurnalelor din vremea aceea aș vrea să culeg amintiri de la bărbații noștri fruntași care au apucat zilele mărețe de la 1877. V-aș fi nespus de îndatorat, dacă mi-ați comunica asemenea amintiri, chiar și asupra unor amănunte ce s-ar părea de mai puțină importanță care însă ar putea completa tabloul de care îmi dau silința să-l reconstituesc.

Cu deosebire aș vrea să știu de martor al acelor vremi cu darul de povestire (...) cum se comportau ardelenii și ungurenii noștri față de veștile despre intrarea României alături de ruși în război, despre declararea independenței și față de victoriile armatei la Plevna etc.

Cunoașteți cazuri ca tineri de-ai noștri să se fi înrolat ca voluntari în armata română? S-au ținut adunări (publice sau secrete) și conferințe, s-au scris cărți sau broșuri privitoare la război? Au fost persecuții sau procese? Care era părerea conducătorilor noștri politici reviriment în politica internă a Ardealului? Existau legături cu conducătorii politici ai României? Considerați adunarea Partidului Național la Sibiu și întemeierea Tribunei ca o urmare directă a războiului de la 1877? Care era ținuta maghiarilor și a sașilor .

Mulțumindu-vă dinainte, vă rog (...) să mă considerați al D‑voastră devotat,

Sextil Pușcariu”.

Într-o altă scrisoare, expediată la 2 mai 1931, îi scrie că

 „un grup de intelectuali, liberi de orice angajamente politice, dar crezînd că trebuie să ajutăm actualul guvern în lupta lui de asanare și în dorința-i de a munci dezinteresat pentru țară, am hotărât să publicăm la Cluj un nou cotidian, „Drum nou”, al cărui prim număr va apare la 10 mai, va căuta să arate care trebuie să fie contribuția Ardealului în România întregită.

Mă adresez Domniei Tale înainte de toate ca unui părinte sufletesc... apoi, aducîndu-mi aminte de zilele „Tribunei”, unde colaboram împreună, mă adresez vechiului luptător cu pana și cutez să vă rog să ne dați chiar pentru întîiul număr – sau în tot cazul pentru unul din primele numere – cîteva rînduri . Cum noi am vrea să reînviem vechea tradiție gazetărească din Ardeal, cutez fără să insist însă – să vă sugerez ca subiect tocmai cîteva amintiri gazetărești. Pe de altă parte, la 12 mai, împlinindu-se 50 de ani de la Conferința națională din Sibiu, poate ne-ați putea da cîteva amintiri despre ea. În acest caz articolul ar trebui să fie la Cluj în 10 mai.

Mulțumindu-vă dinainte, vă rog ... să primiți asigurarea profundei mele stime,

Sextil Pușcariu”