BIBLIOTHECA UNIVERSALIS
Guido Ceronetti, scriitor, poet, eseist, traducător și aforist italian, recunoscut pentru abordarea sa erudită și contemplativă asupra vieții și culturii, a marcat universul literelor din Italia. Născut în 1927 (Torino), Ceronetti a fost o figură complexă și polivalentă în peisajul cultural italian, explorând în opera sa teme filosofice, religioase și existențiale cu o profunzime rară. Aforismele sale sunt impregnate de o sensibilitate melancolică și de o viziune sceptică asupra lumii, reflectând o înțelegere atotcuprinzătoare a fragilității umane și a imperfecțiunilor societății. Noutatea adusă de Ceronetti în literatura aforistică constă în capacitatea sa de a îmbina elemente clasice și moderne, folosind un stil liric, adesea enigmatic. Aforismele sale sunt nu doar reflecții concise, ci veritabile fragmente de filosofie, poezie, viață care provocă, îndeamnă cititorul să mediteze asupra condiției umane, asupra suferinței și sensului existenței. Ceronetti a reușit să transforme aforismul într-o formă de artă, prin care a explorat marile întrebări ale vieții cu o claritate și o intensitate care continuă să fascineze și să provoace. Merită menționat faptul că în anul 1981, Ceronetti a introdus operele lui E. M. Cioran în panoramicul literar italian, numindu-l pe scepticul de serviciu un „spintecător milostiv”; la rândul său, Cioran i-a dedicat lui Ceronetti unul dintre Exercițiile sale de admirație. Ceronetti zugrăvește scenarii apocaliptice cu forța unui mare moralist care nu cunoaște moralismul, chiar și atunci când afirmă că „o societate al cărei templu este banca, care trăiește și supraviețuiește în așteptarea sau bucuria unei pensii, este sortită distrugerii”. Activitatea scriitoricească a lui Ceronetti este una bogată; amintim în acest sens: Difesa della luna e altri argomenti di miseria terrestre (1971), Lettera per Adelphi (1971), La carta è stanca (1976), La musa ulcerosa: scritti vari e inediti (1978), Il silenzio del corpo. Materiali per studio di medicina (1979), La vita apparente (1982), Briciole di colonna. Inutilità di scrivere (1999), La fragilità del pensare. Antologia filosofica personale a cura di Emanuela Muratori (2000), Insetti senza frontiere (2009), In un amore felice. Romanzo in lingua italiana (2011); Volume de poezie: Nuovi salmi. Psalterium primum (1955, 1957), La ballata dell’infermiere (1965), Poesie, frammenti, poesie separate (1968), Poesie per vivere e per non vivere (1979), Pensieri di calma a bordo di un aereo che sta precipitando (2007), Sono fragile sparo poesia (2012); Dramaturgie și aforisme: La iena di San Giorgio. Tragedia per marionette (1985, 1986, 1994), Rosa Vercesi, un delitto a Torino negli anni Trenta, Teatro Strehler-Teatro dei Sensibili (2004), La fragilità del pensare (2000), Un viaggio in Italia (2015), Il silenzio del corpo (1994), Pensieri del tè (1987).
Guido Ceronetti
Aforisme[1]
*
Plăcerea unește trupurile, suferința sufletele.
*
Alinarea sosește precum vântul; deschide un oblon, dar nu intră dacă fereastra este închisă.
*
Să te priveze de tăcere, nu este asta deja o crimă?
*
Sufletul în descompunere este mult mai rău decât carnea.
*
Cele mai multe dintre temerile mele legate de bolile fizice vizează medicii și tratamentul lor, nu boala.
*
Cine tolerează gălăgia este deja un cadavru.
Un individ care este lăudat, este o ființă încătușată.
Pământul nu va deplânge Omul, nici Omul Pământul. Un cuplu mult prea certăreț, ale cărui țipete tulbură stelele vecine.
Sunt vegetarian de mulți ani și pot spune că am câștigat în ceea ce privește sănătatea fizică și mentală. Nu am pierdut decât lanțurile macabre ale conformismului omnivor.
*
Stânga și dreapta politică sunt moarte.
*
Un om la telefon, mai este om?
*
Produsele farmaceutice pentru câini și pisici ar trebui testate mai întâi pe oameni, ținuți în spații special concepute.
*
Cea mai periculoasă armă care a fost inventată vreodată: omul!
*
Dacă avortul este o crimă, acesta va avea cel puțin factorul atenuant al legitimei apărări.
*
Turiștii sunt umbre.
*
Iadul turistic este printre cele mai cumplite pentru că te simți îngropat, învăluit în prostie, și ți-e teamă să nu fii uitat acolo, să nu vină nimeni să te scoată.
*
În turism nu există nici viață, nici moarte, nici fericire, nici durere: există doar turism, care nu este prezența a ceva, ci privarea, contra cost, de orice.
*
Lenjeria neagră, erotism pentru săraci.
*
Frunzele zboară departe de lume și pe ele erau mesaje și ghicitori pe care nu le-am descifrat. La fel și mâinile: citite puțin, prea puțin; la fel și ridurile, loburile... Nu am citit decât simple cărți.
*
„Dați Cezarului ce este al Cezarului”. „Dați lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu” ... Am rămâne fără nimic. Să încercăm să nu dăm nimic niciunuia dintre ei.
*
Dacă Dumnezeu este totul, nu este nicio bucurie să faci parte din acest tot.
*
Optimismul este precum monoxidul de carbon: ucide, lăsând o amprentă roz pe cadavre.
*
Misoginismul este rodul misterului. În schimb, mizantropia este rodul cunoașterii: cu cât știm mai multe despre oameni, cu atât suntem mai mizantropi. Dar bunul mizantrop nu face distincție de sex: omul, în cele două versiuni propuse de Creator, nu-i place.
*
Celor care nu înțeleg aluzia, este inutil să le oferim explicații.
*
Frumusețea este unica punte care ne apropie de infinit.
*
Papii binecuvântează lupii și oile împreună, măcelării și sacrificații.
*
Astăzi, un om care citește versuri sau texte spirituale cu voce tare, în singurătate, trece drept dezaxat.
*
Sacrul este înfricoșător. Dar la fel este și absența sa, la fel este și lumea profană, fără reguli, fără interdicții. Liberi, nu putem exista. Trebuie să alegem ceea ce ne consolează mai mult.
*
Cel care tace sau nu zâmbește după dragoste, îl înjosește pe Eros.
*
Nu există flori în casele criminalilor.
*
„Natura nu este materială precum rațiunea”, afirma admirabil Leopardi. De aici și imposibilitatea rațiunii, cu „operațiile materiale și matematice”, de a o pătrunde.
*
Dacă există un cuvânt pe care nu îl înțelegi, care ți se pare neclar, de ce să îi reproșezi persoanei care l-a scris sau l-a rostit, de ce să te străduiești în zadar să înțelegi și să te înfurii dacă nu reușești să deslușești acel cuvânt? Pur și simplu, acel mesaj nu a fost menit pentru tine, ci pentru alții. Mesajul, acolo unde este menit să ajungă, ajunge.
*
Există școala, școala ca o obligație, ca o închisoare mentală.
*
A oferi bucurie este o muncă grea.
*
Puteți irosi cuvintele, oportunitățile, dar nu apa.
Traducere din limba italiană și prezentare de
Alin-Armando Artion
[1] Aforismele pe care le propunem aici provin din volumele La fragilità del pensare (2000), Un viaggio in Italia (2015), Il silenzio del corpo (1994), Pensieri del tè (1987). (Alin-Armando Artion)