Horia Al. CĂBUŢI

 

eseist, prozator, traducător, publicist.

Născut în 28 octombrie 1956 în Arad, a absolvit Liceul teoretic (în denumirea actuală Colegiul Naţional) „Emanuil Gojdu” din Oradea în 1975, iar în 1981 Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii din cadrul Institutul Politehnic „Traian Vuia” din Timişoara. A lucrat ca inginer electronist la Direcţia Apelor Crişuri din Oradea (1981-1988) şi Institutul Naţional de Meteorologie şi Hidrologie Bucureşti – filiala Oradea (1988-1990). Între timp şi-a început activitatea literară ca membru permanent al Cenaclului literar „Iosif Vulcan” din Oradea, condus de criticul literar Virgil Podoabă, publicându-i-se primele texte în revistele „Familia” şi „Vatra”. După 1990 a renunţat complet la cariera în inginerie, angajându-se pe postul de referent cultural la Casa de Cultură a municipiului Oradea, perioadă în care a fondat, împreună cu alţi membri ai Cenaclului „Iosif Vulcan”, prima publicaţie orădeană liberă de după căderea comunismului, „Gazeta de Vest”, ocupând funcţia de redactor-şef adjunct. După încetarea apariţiei acesteia, a lucrat ca redactor şi secretar general de redacţie la publicaţia „Noua Gazetă de Vest” până la dispariţia ei, în 1995. Din 1996 până în 2019 şi-a manageriat propria agenţie de publicitate, „Artmedia Publicitate”. În paralel, a continuat colaborarea literară cu revistele: „Familia”, „Arca”, „Vatra”, „România Literară”, „Orizont”, „Calende”, „Aurora”, „Kelet-Nyugat”. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România începând din 2019.

 

CĂRŢI PUBLICATE:

Bardo Thödol, Cartea tibetană a morţilor, studiu introductiv şi traducere, în următoarele ediţii: Colecţia Revistei Arca, 1992; Sophia, 1994; Herald, 1995, 2004, 2010, 2019.

Încăperea diacului, proză scurtă, Biblioteca Revistei Familia, 1997

Peisajul metaontic, eseuri, Biblioteca Revistei Familia, 2019

Tărâmurile ceţii, eseuri, Biblioteca Revistei Familia, 2020

  

COLABORATOR LA VOLUMELE:

Serge Hutin, Secretele tantrismului, Sophia, 1993

D.H. Popescu, E. Sauciuc, Tiberiu Ciorba, Capitol dintr-o carte pierdută, Biblioteca Revistei Familia, 2014

Viorica Pârja, Cântecul, oglinda sufletului, Maestro Tip, 2015

 

PREMII LITERARE:

Premiul pentru proză, Zilele „Liviu Rebreanu”, Bistriţa, 1985

Premiul Revistei „Familia” pentru creaţie literară, Oradea, 1986

Nominalizare la „Superlativele anului” ale Revistei „Cuvântul” pentru volumul Încăperea diacului, Bucureşti, 1997

Premiul pentru debut – proză al Uniunii Scriitorilor, Filiala Arad, 1998, pentru volumul Încăperea diacului

Premiul pentru eseu al Uniunii Scriitorilor, Filiala Arad, 2019, pentru volumul Peisajul metaontic

 

 REFERINŢE CRITICE:

 Maria Genescu, „România Literară” - 17/1992; Simona Man, „Tribuna Ardealului” - 53/1992; Florin Ardelean, „Familia” - 4/1997; Tudorel Urian, „Cuvântul” - 6/1997; Gheorghe Mocuţa, „Arca” - 7-8-9/1997; Roxana Din, „Echinox” - 1-2-3/1998; Florin Ardelean, „Arca” - 4-5-6/2019; Traian Ștef, „Familia” - 5/2019, Sorin Lavric, „România Literară” - 45/2019; Senida Poenariu, „Vatra” - 8-9/2019.

 

 APRECIERI CRITICE:

 „...riscul de-a te sufoca din cauza presiunii conceptuale şi a amplitudinii teoriilor puse în scenă cu virtuozitate şi cu aplomb, este greu de evitat. Horia Al. Căbuţi o face în primul rând pentru că are un echipament cultural extins mult dincolo de limitele ştiinţelor de care se ocupă, dexteritate şi control asupra ideilor cu care jonglează, ceea ce-i conferă o anume detaşare şi o neaşteptată prospeţime de viziune.” (Florin Ardelean)

„Tipul de eseu al lui Horia Al. Căbuţi este unul captivant însă dificil la lectură, cere angajarea intelectuală a cititorului, efort în înţelegere dar, la sfârşit, cel pornit pe calea parcurgerii lui e răsplătit cu asupra de măsură ca la o descoperire personală, neaşteptată, a frumuseţii şi adâncimii propriului său mister existenţial.” (Vasile Dan)

„Atmosfera povestirilor se apropie de «acea stare de somnolenţă în care ai senzaţia că timpul şi lucrurile trec prin afara spaţiului în care te afli, fără să te atingă, eventual doar sugerându-ţi din când în când câte ceva despre existenţa lor izolată». Acest spaţiu este încăperea diacului, cea care conservă, protejează şi sufocă în acelaşi timp.” (Roxana Din)

„Suntem recunoscători pentru această apariţie editorială, necesară şi aşteptată, în primul rând scriitorului orădean Horia Al. Căbuţi, precum şi revistei „Arca” din Arad (…) «Cartea tibetană a morţilor (Bardo Thödol)» este şi trebuie să fie un eveniment pentru oricare dintre noi, marcându-ne în mod benefic felul de a ne gândi viaţa şi de a ne imagina moartea.” (Maria Genescu)

„În ciuda titlului abscons, a cărui alură enigmatică nu îţi spune la început nimic, volumul lui Horia Al. Căbuţi se citeşte cu plăcere, ba chiar cu voluptatea celui care asistă la o incursiune temeinică în universul ştiinţelor.” (Sorin Lavric)

„Horia Al. Căbuţi este un prozator puternic şi sensibil, exigent şi abscons care ridică foarte sus performanţa debutului şi e capabil de mari surprize.” (Gheorghe Mocuţa)

„Ca prozator, Horia Alexandru Căbuţi s-a născut, spre a folosi o metaforă mitologică uzată, dar cât se poate de adecvată în cazul de faţă – ca Pallas Athena din capul lui Zeus. Aşadar, el a apărut dintr-o dată matur, cu însemnele şi virtuţile talentului prezente şi gata să intre în acţiune din prima clipă. Săltând pasajul noviciatului, darul său nativ pentru scris a ţâşnit imediat în plină lumină, manifestându-se cu vigoare, claritate şi concizie.” (Virgil Podoabă)

„Un adevărat câştig şi pentru cititorul căruia ştiinţele exacte nu-i transmit altceva decât o nesfârşită serie de chinuitoare şi indescifrabile «formule». Și dacă acest proces deloc simplu de accesibilizare sau popularizare a ştiinţei tot nu convinge, deşi probează un autor cu o vastă pregătire, demn să stimuleze curiozitatea lectorilor, Căbuţi scoate asul din mânecă prin stilul silogistico-metaforic susţinut prin forţă expresivă şi consistenţă epică, şi mai ales prin repercutările în existenţial, în viaţa noastră cea de toate zilele, aşa că nu ne rămâne decât să exclamăm împreună cu Richard Dawkins, «Ce păcat să mori şi să le ratezi pe toate!»” (Senida Poenariu)

„Prezentare raţională de teorii, eseu despre proiecţiile minţii umane în căutarea adevărului universal, epică orchestrând modele ştiinţifice pe scena orchestrei filarmonice, cartea lui Horia Al. Căbuţi ne spune că putem scrie şi despre altceva decât despre dragoste şi ură, moarte şi înviere, bine şi rău etc.” (Traian Ștef)

„În ultimă instanţă, toate prozele lui Horia Alexandru Căbuţi cuprinse în acest excelent volum de debut reprezintă etape ale unei călătorii spre universul interior. Dialogând cu modele spirituale pe care le admiră (literare şi filosofice, în principal, dar şi muzicale) sau dând frâu liber imaginaţiei, tânărul scriitor nu face decât să-şi sondeze adâncimile sufletului.” (Tudorel Urian)