CRONICA LITERARĂ

Lucia Cuciureanu

Fantoma Lolitei, măşti antigaz şi alte proiecţii

La sfârşitul lunii aprilie (2016) am avut plăcerea să-l cunosc pe Dumitru Crudu, minunatul poet, prozator şi dramaturg din Moldova. La despărţire mi-a dăruit romanul său Un american la Chişinău şi cartea* lui Nicolae Spătaru, şoptindu-mi conspirativ: „Nicolae scrie mai bine ca mine.”

Nicolae Spătaru este un scriitor care vine din dulcea Bucovină cu menirea de a scrie pentru copii şi adulţi. S-a născut pe 13 ianuarie 1961, în satul Hârbova, Ţinutul Herţa. În 1983 a absolvit Facultatea de Limba şi Literatura Română a Universităţii de Stat din Cernăuţi. Este membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova, al Uniunii Scriitorilor din România şi al PEN-clubului. Este autorul mai multor cărţi de poezie, una de publicistică** şi, mai nou, proză.

Deşi la prima vedere titlul Îngeraşul purta fustă mini ar putea insinua erotica din Lolita, lucrurile nu stau chiar aşa. Volumul conţine cinci proze scurte despre oameni şi întâmplări ciudate, apropiate uneori de ezoterism. Topografia aparţine labirintului rural basarabean, fascinant prin mistica străveche şi magia tradiţiilor. Nicolae Coande susţine, pe coperta a IV-a, că avem de-a face cu: „O carte excelentă, un prozator de mână sigură.” Astfel de afirmaţii mă fac deseori să devin retractilă sau chiar înverşunată în a descoperi contrariul. Dar să nu anticipez.

Prima povestire pare mai deşucheată. Tematica e una strict actuală, face parte din viaţa scriitorilor, când „sitele valorice” par că s-au înfundat, iar „refuzul de ciur” devine tot mai mare cantitativ. Un scriitor îşi lansează o carte şi are promisiunea unui critic literar că va avea o foarte bună cronică într-o revistă de prestigiu. Nu se întâmplă aşa, criticul trădează şi cronica este un fiasco pentru scriitorul nostru. Lansarea de carte are loc, iar în prim plan apare o domnişoară foarte atrăgătoare, misterioasă, de care protagonistul scriitor se îndrăgosteşte iremediabil, trădând şi el, la rândul lui propriile realităţi, viitoarea soţie, totul. După care moare subit. Cauzele sunt lăsate la îndemâna cititorului, ceea ce nu e rău, avem indicii, nu multe, dar avem.

Favorita mea este Şi luna era plină, din cauza abordării ironice a temei comunismului. „În data de 10 noiembrie ‘82, când poporul sovietic a fost anunţat despre moartea subită a tovarăşului Leonid Ilici Brejnev, noi aşteptam cu înfrigurare ca America imperialistă, în câteva zile sau săptămâni, să declanşeze un război nuclear devastator împotriva Uniunii Sovietice.” Acesta e pretextul. Aşa că în comuna Sinihău, preşedintele sovietului sătesc a convocat comitetul executiv, în regim de urgenţă, pentru a lua măsuri. S-a decis să fie cerute măşti antigaz de la Departamentul Raional de Urgenţă Civilă, adică DRAC. Urmează nişte întâmplări savuroase, nu le povestesc, dar mi-am amintit cu drag de Cehov, Kafka şi Borges. Şi chiar de Roberto Bolaño, despre care Mircea Cărtărescu se întreba, într-un recent interviu la TVR, de ce oare se dau unii în vânt după chilianul deja amintit.

Următoarele trei povestiri sunt la fel de interesante: Jurnalul lui Dan, o poveste aproape horror despre un student la Litere, Timpuri cu şerpi şi „şerpoaice”, unde apar şerpi, gemenele Violeta ş i Lia, afganţu ' şi întâmplări nemaipomenite, respectiv povestirea Cafeneaua de la Podul Înalt, unde eroul, redactor şef la o revistă literară, este încolţit de nişte coşmaruri care nici măcar nu erau din visul lui.

Ca structură, povestirile sunt concepute pe mai multe planuri, uneori concentrice, alteori încrucişate, pornind de la un realism bine redat, clar, exprimat simplu în propoziţii sau fraze scurte (ceea ce realizează un dinamism bun al naraţiunii şi al lecturii), după care începe o plonjare în fantastic sau oniric, ceea ce oferă o altă cromatică, mai specială, iar acest melanj, repet, face bine imaginaţiei cititorului.

Pentru că este o carte de debut în proza scurtă, îi dau dreptate lui Nicolae Coande cu citatul de mai sus. Originalitatea, vocea puternică, atmosfera creată şi retorica lui Nicolae Spătaru, dar şi plăcerea lecturii, m-au convins.

* Nicolae Spătaru, Îngeraşul purta fustă mini, cu un cuvânt însoţitor de Nicolae Coande, Editura „Junimea”, 2015, 128 pag.

** Cărţi publicate: Întoarcerea zeilor, poeme, Editura „Hyperion”, Chişinău, 1992; Ion şi alte revoluţii, poeme, Editura „Hyperion”, Chişinău, 1996; Noaptea când soclurile îşi recrutează noile glorii, poeme, Editura „Junimea”, Iaşi, 1998; Tristeţea recită din Rilke, poeme; Editura „Augusta”, Timişoara, 2000; Cifrele în spectacol, poezii pentru copii, Editura „Prut Internaţional”, 2005; Reportaje în culori, poezii pentru copii, Editura „Ideea Studio”; 2008 Pisicul informatician, poezii pentru copii, Editura „Arc”, 2012; Citirea zidului, poeme, Editura „Tipo Moldova”, Iaşi; 2013 Mici insomnii pentru Europa, poeme, Editura „Lumina”, Chişinău, 2013; Revolta clonelor, publicistică, Editura „ Tipo Moldova”, Iaşi, 2013.