POEZIE

Iulian Leonard

carte

până la urmă am găsit-o

în catalogul digital,

v-am spus că e la dvs.

cartea, domnule

bibliotecar

fiţi bun şi nebun

şi găsiţi-o, cum se poate?

mâine-poimâine vă dispare

şi scaunul de sub fund

şi veţi zice că n-aţi observat

nu mă interesează

povestea cu roşcata-n vârstă

care ţipa şi unde-a pus-o,

găsiţi-o că altfel

nici dracu n-o găseşte

staţi liniştit, nici eu nu suport

să repet cuvinte, doar ştiu că totu-i

într-un singur exemplar

film tăiat

maşini de tuns

oamenii trec

pe dedesubt

cei înalţi

dispar

ca diezurile

nu există cenzură

mergeam

era clar că mergeam înainte

pe-o bicicletă

şi vorbeam la telefon

când de fapt vorbeam

cu mine

poate m-am plictisit

aminteşte-mi şi luni te rog

îmi place să las spaţiu între cuvânt

şi semnul întrebării

boxele date la maxim

sunt ventilatorul

adio chat

toate fetele care şi-au mâncat mucii

când erau mici

sunt acum căsătorite

şi cu doi copii

când mă scarpin pe buca stângă

se aud orăcăieli

apoi deschid borcanul

şi primul castravete

e un rinichi cu bube

ieri am văzut o cărămidă în formă de cal

părea că stă aşezat

ce bucată!

jerry seinfeld spunea că orice zid

trebuie vopsit în aur

dar cu întârziere

cam atât despre viitor

cerceii

firele care unesc

pereţii

creează spaţii unde lucrurile

nu vor mai fi niciodată

dincolo

nu există podea

sau lift

doar căprioarele

care zboară

în vişinii

veşnici

lovindu-se una de alta

şi urcând mai departe

ca un ultim strop de bere

caramelizat

ca într-un final

cerceii tăi cu roboţei

să tremure

profesor

uneori mă uit în spate

n-am călcat pe nimeni

degetele-mi miros

a săpun a usturoi

pun apa în pungă

mă scarpin

la final găsesc

turcul începe să numere

stau fără carnet

mănânc chipsuri extra deep

devin un explozibil

irlandezii noştri

aplaudă

trişti şi obosiţi

labe de ţigancă

m-au omorât în gară

umbrele negre

se închid

lângă şinele cu picuri