logo

Revistă de literatură, eseu, arte vizuale, muzică, fondată în februarie 1990 la Arad.

Redactor-şef fondator: Vasile Dan.

logo

 

RESTITUIRI

 

Iulian Negrilă
istoric literar, Arad

 

 

 

Vasile Netea (1912-1989)

 

 

A fost un important scriitor, istoric român şi cercetător al istoriei Transilvaniei.

A avut o copilărie zbuciumată: tatăl său merge pe frontul din Galiţia, iar el merge cu mama sa în satul acesteia. În 1931, urmează Şcoala Normală la Tg. Mureş şi debutează cu o poezie în revista şcolii. La scurt timp a debutat şi la revista „Astra” cu articole despre George Coşbuc.

El însuşi a încercat să scoată o revistă („Avântul”) din care nu a apărut decât un număr, în 1928.

Mai publică în ziarele „Patria” (Cluj) şi „Drapelul” (Lugoj). Între 1936–1937 editează la Târgu-Mureş revistele „Clipa” şi „Jar şi slovă”, iar între 1942– 1946 urmează cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie de la Universitatea din Bucureşti. După încă doi ani, în 1948 îşi susţine doctoratul la Universitatea din Bucureşti, cu lucrarea George Bariţiu: Viaţa şi opera.

Prin anii 1970 l-am cunoscut la Arad, cu ocazia unui simpozion pe teme istorice.

În 1985, o dată cu apariţia cărţii mele Revoluţia europeană de la 1848 reflectată în presa arădeană, l-am rugat să facă o cronică la o revistă. Vasile Netea a acceptat cu multă colegialitate. Astfel, în 15 ianuarie 1986, îmi scrie următoarele:

 

Iubite domnule Negrilă,

Vă trimit alăturat textul recenziei aşteptate. Sper să vă convină. În cazul că aţi constatat vreo lacună, vă rog să o completaţi. După apariţie, vă rog să-mi trimiteţi 2 exemplare din ziar.

Neavând la îndemâna maşina de scris, recenzia a fost scrisă cu mâna, făcând astfel şi inevitabile ştersături.

Cu cele mai bune sentimente, Vasile Netea

 

Scrisorii, i-a ataşat recenzia pe care o transcriem mai jos:

Una din principalele arme pentru manifestarea şi apărarea limbii şi culturii româneşti în perioada opresiunii austro-ungare, a fost presa română, ziarele şi revistele vremii. Ea s-a manifestat necontenit de la 1838 încoace şi îndeosebi după revoluţia din 1848.

Aproape toate oraşele transilvane şi bănăţene, cu toate dificultăţile întâmpinate şi cu toată severitatea cenzurii, şi-au avut astfel publicaţiile lor, care au ţinut necontenit pasul cu dezvoltarea vieţii româneşti. Prin aceste periodice s-au asigurat totodată şi legăturile cu fraţii liberi şi s-au înregistrat marile evenimente istorice. La ele au colaborat în acelaşi timp scriitori şi publicişti de pe ambele părţi ale Carpaţilor, fiind citite în toate colţurile locuite de români.

Ziarele de la Bucureşti şi Iaşi erau citite atât la Sibiu şi Arad, cât şi în celelalte oraşe din Transilvania şi Banat, iar cele de aici, erau citite de către fraţii de dincolo. S-a creat astfel cu ajutorul presei şi al literaturii o conştiinţă unitară care în mod firesc avea să ducă la unitatea politică şi culturală a tuturor românilor.

În Ardeal, principalele centre ale presei româneşti au fost Braşovul, Blajul, Sibiul, Oradea, Aradul, Lugojul şi altele. La Braşov au apărut astfel „Foaie pentru minte, inimă şi literatură” (1838), la Blaj, „Organul luminării” şi „Organul naţional” (1848), la Sibiu „Telegraful român” (1853), iar mai târziu, „Albina Carpaţilor” şi „Tribuna” (1848), conduse de George Bariţiu, Timotei Cipariu, Visarion Roman, la Oradea, „Familia”, la care a colaborat însuşi M. Eminescu, la Arad, spre sfârşitul secolului, marile ziare „Tribuna” (1896) şi „Românul” (1911), care au desfăşurat o intensă activitate politică şi literară, la Lugoj, „Drapelul” (1901). Toate evenimentele timpului au fost înregistrate cu un viu interes de publicaţiile vremii.

Fără îndoială că evenimentul cel mai de seamă al vremii care a reţinut atenţia publicaţiilor timpului a fost revoluţia de la 1848...

Au trecut de la această revoluţie 169 de ani, timp în care s-au realizat toate imperativele ei, precum şi atâtea alte revendicări ulterioare. Semnificaţia şi importanţa ei au rămas însă neschimbate, ele solicitând noi cercetări şi studii. Ultimul studiu dintre cele dedicate revoluţiei paşoptiste a apărut în 1985, la Editura Politică, el aruncând o largă privire asupra revoluţiei europene de la 1848, aşa cum ea s-a reflectat în presa românească de la Arad. Ea dovedeşte, în primul rând, interesul presei române pentru această revoluţie, precum şi bogăţia materialului istoric revoluţionar, aflat în această presă. Autorul lucrării este profesorul Iulian Negrilă de la Arad...

Lucrarea, larg concepută, se împarte, pe lângă o substanţială introducere,... în două părţi; Revoluţia română de la 1848 – începutul unei noi epoci în dezvoltarea economică, socială şi naţională a ţării noastre; caracterul unitar al revoluţiei şi ecoul internaţional al mişcării revoluţionare de la 1848, iar în a doua parte se prezintă cronologia evenimentelor de la 1848, momente semnificative din revoluţia de la 1848 şi sărbătorirea revoluţiei burghezo-democratice de la 1848.

Pe lângă o meticuloasă şi documentată prezentare a revoluţiei româneşti, privită atât prin prisma ideilor ei, cât şi a personalităţilor conducătoare, lucrarea înfăţişează şi desfăşurarea revoluţiilor din Ungaria, Austria, Germania, Italia, Franţa, precum şi din alte părţi ale Europei. În acest fel, ea are un caracter unitar, fiind oglinda întregii revoluţii europene.

Cea mai mare parte din materialul lucrării este extras, cum era şi de aşteptat din presa Aradului veche şi nouă. La presa veche s-a făcut apel în primul rând prin ziarul „Tribuna poporului”, iar la presa contemporană nouă, la ziarul „Flacăra roşie”, care ca şi „Tribuna poporului”, a adunat în jurul ei numeroşi colaboratori. În ambele publicaţii se cuprind publicişti recrutaţi din rândurile profesorilor şi ziariştilor arădeni şi se evocă principalele momente şi personalităţi ale revoluţiei. Dintre articolele selecţionate din „Tribuna” remarcăm îndeosebi, pe lângă studiul introductiv al lui Iulian Negrilă, articolele semnate de marii exponenţi ai timpului, dr. Vasile Lucaciu şi Ioan Russu-Şirianu, publicate cu ocazia semicentenarului revoluţiei de la 1848. Vasile Lucaciu a apoteozat astfel anul jubiliar şi printr-o epistolă adresată Comitetului naţional studenţesc din Bucureşti: „Cine nu vede – scria Lucaciu – că avem ce sărbători cu fală, cu mândrie naţională”...

Astfel, fragmente prestigioase sunt alese din Memoriile mitropolitului Şaguna, publicate de N. Popea şi din corespondenţa lui Dimitrie Sturdza.

Aniversările de la 120 de ani şi de 137 de ani ale revoluţiei au fost sărbătorite la Arad prin coloanele ziarului „Flacăra roşie”... Dintre articolele apărute cu această ocazie menţionăm: 1848 moment de seamă în istoria poporului român , de Aurel Martin, Concepţia lui Nicolae Bălcescu despre rolul maselor populare în istorie , de Eugen Olceanu, Jurământul lui Simion Bărnuţiu cu ocazia adunării de la Blaj , de V. Cheresteşiu, Suveranitatea şi independenţa în concepţia gânditorilor înaintaţi de la 1848 , de D. Zăvoianu, Prezenţa lui Avram Iancu printre revoluţionarii arădeni , de Andrei Caciora şi E. Glük, Buteanu – o statuie pentru eternitatea românească de Lucian Emandi, Eftimie Murgu de Ioan Neicu, Dialog Iancu – Simonffy de Stelian Vasilescu, Revoluţia română de la 1848 în perspectiva timpului de Nicolae Roşuţ, Ecouri paşoptiste în presa arădeană de Iulian Negrilă.

Prin structura şi documentarea ei noua lucrare consacrată revoluţiei de la 1848 aduce o nouă şi amplă contribuţie la cunoaşterea şi valorificarea marelui eveniment.

Lucrarea lui Iulian Negrilă este destinată îndeosebi tineretului, dar şi cititorilor maturi, precum şi specialiştilor.

Este cazul ca şi alte oraşe să imite exemplul şi hărnicia Aradului.

O bogată contribuţie a fost selectată din valoroasa lucrare a Corneliei Bodea: Anul 1848 la români .

 

(Documentele acestea se află în biblioteca personală).