LECTURI PARALELE

Simona Constantinovici
eseistă, Timişoara

Paşaportul „Emil Cioran” *

Dacă ar fi să ne raportăm la spaţiul cultural actual, vom constata că Ciprian Vălcan face parte dintr-o specie rară de intelectuali. Extrem de generos, înzestrat cu un spirit viu, antrenat de curiozitate şi neînregimentabil, el reuşeşte să reunească, sub cupola aceluiaşi ideal, a aceleiaşi idei forte, fără eforturi prea mari, prieteni veniţi din toate spaţiile geografice. Cel mai adesea, fermentul sau pretextul relaţiei este dat de o carte. Proiectele sale, curajoase, de anvergură, se coagulează, de ceva timp, în jurul unui nume care a marcat profund secolul XX, care a redimensionat, într-un mod sau altul, istoria filosofiei contemporane şi, prin ricoşeu, a cititorilor săi: Emil Cioran. Volumul CIORAN un aventurier nemişcat, publicat, în 2015, la Editura All, cu o prefaţă semnată de Dana Percec, este o carte care defrişează un teren ce se anunţă fertil, inepuizabil, înscris într-o dimensiune confortabilă a receptării, aceea creionată în buna şi solida tradiţie a interviurilor. Arta de a recupera detaliile unei biografii este unul dintre scopurile afirmate ale acestui demers, provocarea sa majoră.

Ciprian Vălcan are la bază studii universitare de filosofie. Predă actualmente în România, după ce a obţinut trei doctorate în domenii diferite de cercetare: filosofie, studii culturale şi filologie. Când scriam cronica în limba franceză la această carte, universitarul timişorean era pe punctul de a organiza, cu concursul Ambasadei Mexicului în România, vernisajul unei expoziţii consacrate lui Cioran, într-un spaţiu neconvenţional din Timişoara, o librărie situată într-un mall. Cioran – 18 portrete s-a intitulat această expoziţie care a reunit fotografii ale artistului mexican Rogelio Cuéllar. Am simţit că e necesar să fac aceste precizări, încă de la început, pentru a accentua ideea că el este în permanentă căutare de spaţii nonconformiste de manifestare a libertăţii de cunoaştere, încearcă, prin mijloace novatoare, şocante, adesea, să facă vizibile şi cunoscute scriitura, viaţa lui Cioran, sistemul său de gândire, în ultimă instanţă. Mai presus de orice, ştie să facă din cultură o sărbătoare perpetuă, un proiect complex, reactualizat, zi de zi, prin convergenţa unor idei exemplare, îndrăzneţe.

Este vorba de o carte de interviuri, Ciprian Vălcan fiind regizorul, scenaristul, cel care pune întrebările în mod pertinent, cel care întreţine admirabil, competent, cursul discursului, capacitatea răspunsurilor primite de a se transforma, uneori, la unii intervievaţi, în neaşteptate fragmente de proză. Printre interlocutorii săi, constatăm că figurează filosofii, lucru normal, dar şi foarte multe nume din arii diferite de manifestare a culturii. Legătura dintre toate aceste spirite cosmopolite rămâne, fără doar şi poate, dragostea pentru cărţi, lectură şi dialog, pentru descoperirea şi reinterpretarea unor autori, a biografiei lor şi a receptivităţii acestora vizavi de temele majore ale umanităţii, cum ar fi moartea, durerea, iubirea, suferinţa, exilul. Fapt ce arată, în fond, că receptarea filosofiei nu este, prin urmare, destinată doar unora şi refuzată altora.

Cu stilistica disperării, cu sarcasmul şi, de asemenea, autoironia,cu pointilismul scriiturii, cu acele tuşe semantice suprapuse peste alte tuşe, într-un adevărat mozaic de semantisme congenere, ca în binecunoscuta tehnică picturală franceză, Cioran continuă să atragă cercetători de pe întreg mapamondul, care nu încetează să-l redefinească şi să se minuneze de amplitudinea personalităţii filosofului român.

Demersul lui Ciprian Vălcan se situează în linia definitorie,de recuperare şi de fortificare a imaginii unui filosof unic al culturii universale. Este vorba despre un demers generos şi complex, care reuneşte, sub forma unei antologii sau a unei colecţii rare de interviuri, 30 de piese, ca într-un concert la mai multe instrumente.30 de piese de citit,cu voce tare ori în surdină, sau, prin extensie, de ascultat, sub bagheta magică a unui tânăr profesor universitar de filosofie.

Ceea ce frapează, în sensul bun al cuvântului, încă de la primele pagini, este elasticitatea discursului, forţa conţinutului şi lungimea bine strunită a textelor. Spre exemplu, un interviu nu depăşeşte niciodată cinci, şase pagini. Avem structuri condensate, sintetice. Se poate transmite mult prin câteva arcuiri textuale, ar zice, parcă, în subsidiar, autorul, el însuşi un fin cunoscător şi creator de texte-pastilă, subordonate genului aforistic, un as al eseurilor cu miez, în linia croită de Montaigne.

Ciprian Vălcan reuşeşte să anime treizeci de voci diferite ale scenei culturale actuale. Această carte elegantă, apărută în 2015, posedă toate ingredientele pentru a avea un real succes la public şi pentru a fi, ulterior, tradusă în mai multe limbi. Poate funcţiona ca un fel de paşaport „Emil Cioran”. Interviurile sunt legate printr-un fir director: pasiunea de a descifra textele lui Cioran şi, în egală măsură, biografia sa. Nu poate fi trecută cu vederea fascinaţia faţă de o creaţie cu mai multe straturi de semnificaţie, în căutare neobosită de teme culturale majore, centrată, tot timpul, pe conceptele guvernatoare ale umanităţii.

O carte incitantă, care ne îmbie subtil să cunoaştem mai bine opera tuturor celor care au răspuns întrebărilor puse de Ciprian Vălcan. Asistăm la angajarea discursului pornind de la un set de întrebări, aproape aceleaşi, declanşatoare de amintiri. Se creează, astfel, echidistanţa, se instaurează echilibrul în paginile acestui volum. Toţi interlocutorii sunt egali în faţa descoperirii lui Emil Cioran prin intermediul interviului.

Făcând parte din categoria celor care ştiu să pună întrebări pertinente, fără a întrerupe fluxul gândirii celuilalt, obişnuit, el însuşi, a se face auzit în conversaţii elevate, livrate pe suport clasic, mereu perfectibil, obişnuit a-i încuraja pe semeni, Ciprian Vălcan realizează o carte emblematică pentru comprehensiunea adecvată, nedistorsionată, complexă a lui Cioran, construieşte, finalmente, o adevărată geografie a interpretărilor. O hartă a mobilităţii ideilor, a concepţiilor, a incertitudinilor sau a paradoxului gândirii. Ca nişte mici bijuterii narative, interviurile pot fi citite şi în stilul unor forme textuale omogene, capabile de a capta sensurile concepţiilor dominante ale operei cioraniene.

Considerăm că acest volum demonstrează cum cultura se construieşte pornind de la plurivocitatea protagoniştilor ei. Referinţele culturale activează o reţea care va contribui la descoperirea unor ţări şi, implicit, a intelectualilor de marcă din acestea.

Fiecare interviu este acompaniat de un portret succint al celui care se va angaja în conversaţie. Treizeci de portrete, aşadar, defilează în paginile unei cărţi omogene prin structură şi perspectivele impuse. Mulţi dintre aceştia sunt voci reprezentative în ţările de origine. Printre români, îi regăsim pe Livius Ciocârlie, Marta Petreu, Dan C. Mihăilescu sau Constantin Zaharia, nume consacrate în domeniile lor de activitate, unanim recunoscute. Ceilalţi, francezi (Patrice Bollon, jurnalist şi scriitor; Nicolas Cavaillès, director de editură; Aurélien Demars, filosof; Philip Dracodaidis, de origine greacă, sociolog, istoric, scriitor; Roland Jaccard, eseist, nihilist declarat, prieten al lui Cioran, duşman al locurilor comune; Jacques le Rider, germanist, director de studii la Écolepratique des Hautes Études; Vincent Piednoir, traducător, dedicat descoperirii lui Cioran), sud-americani (José Thomaz Brum, profesor de filosofie şi de estetică, traducător; Liliana Herrera, profesor, filosof; Fernando Klabin, traducător, trăieşte în România din 1997; Marco Lucchesi, poet, romancier, eseist şi traducător brazilian; Flamarion Caldeira Ramos, profesor de etică şi de filozofie politică), canadieni (Sylvain David, profesor), americani (Joshua Foa Dienstag, profesor de ştiinţe politice; Michael Finkenthal, fizician, traducător,scriitor), olandezi (Ger Leppers, essayiste), polonezi (Aleksandra Gruzinska, profesor; Ireneusz Kania, unul dintre cei mai puternici traducători din Europa), maghiari (Farkas Jenö, traducător al lui Cioran, profesor de literatură română la Budapesta), tunisieni (Aymen Hacen, poet şi eseist), portughezi (Paulo Borges, filosof, profesor, budist), italieni (Massimo Carloni, filosof, editor; Antonio di Gennaro, filosof, poet; Mario Andrea Rigoni, scriitor şi critic literar, specialist în Giacomo Leopardi; Giovanni Rotiroti, psihanalist, predă literatură română la Napoli) sau spanioli (Joan M. Marín, filosof, teză de doctorat centrată pe gândirea lui Cioran) au învăţat limba română ori, pur şi simplu, întreţin relaţii de prietenie cu intelectualii români, pentru a înţelege mai bine opera şi viaţa lui Emil Cioran. De vârste diferite, şcoliţi în centre universitare din America sau Europa, cei mai mulţi au publicat cărţi despre Cioran, au organizat, în toată lumea, colocvii dedicate personalităţii acestui filosof român, fiind fervenţi specialişti ai sistemului său de gândire.

În continuare, vom extrage câteva idei lansate de cei care au fost intervievaţi. Spre exemplu, ar fi demn de menţionat faptul că se profilează clar, de-a lungul acestei cărţi, ideea aproape unanim vehiculată, a existenţei unei scriituri poetice cioraniene. Dacă privim frazele pe care Ciprian Vălcan preferă să le aşeze în poziţia de titlu, pentru fiecare secvenţă a cărţii, vom avea, în ordine aleatorie, o descriere complexă şi deopotrivă plastică a filosofului român: Cioran este perceput, rând pe rând, ca „un dandy intelectual”, ca „un aventurier nemişcat”, ca „fratele scriitorului portughez Fernando Pessoa” sau este poziţionat în paradigma instituită de Gracq, Debord şi Pessoa, Cioran are afinităţi evidente, spune un alt intelectual, cu Bach, Gombrowicz, Cioran este „un călău al iluziilor”, este văzut ca „un melancolic incurabil”, scriitura sa este eminamente muzicală, Cioran apare ca „un vandal din Carpaţi”, şi aşa mai departe. Toată această diversitate a descrierilor, toată această polivalenţă a discursului raportat la limbajul filosofic cioranian şi la personalitatea sa unică, dificil de a fi încadrată într-o paradigmă, arată posibilitatea unei interpretări ilimitate, dezinhibate, fără frontiere.

Invitat să susţină în lumea întreagă, din Italia până-n Argentina sau Columbia, cursuri şi conferinţe despre limba şi civilizaţia românească, despre opera cioraniană ori a altor filosofi români sau străini, Ciprian Vălcan stabileşte, într-o manieră elegantă, elevată şi echilibrată, totodată, aproape diplomatică, în abordările sale, relaţii cu cei mai influenţi intelectuali umanişti ai momentului. Demonstrează, astfel, că, în mare parte, cultura este o chestiune de solidaritate între oameni, de asumare a rolurilor şi de continuă aprofundare, o reţea complexă de semnificaţii care se cer stimulate, înţelese, recalibrate. Trăieşte cultura cum îşi trăieşte viaţa, armonios, conştient de valoarea sa şi a celorlalţi. Jubilează când se află faţă-n faţă cu o persoană animată de acelaşi sentiment. Are bucuria de a descoperi şi de a pune în aplicare cele mai neaşteptate idei. CIORAN un aventurier nemişcat este dovada incontestabilă a capacităţii sale de a-i aşeza, la aceeaşi masă, pe fanii operei cioraniene, pe prietenii filosofului, veniţi din acelaşi spaţiu formator sau nu, într-un parteneriat bazat, întotdeauna, pe luciditate şi maximă sinceritate.

*Ciprian Vălcan, Cioran un aventurier nemişcat. 30 de interviuri, Editura All, 2015