POEZIE
Denisa Păun
poetă, Braşov
*
la finalul bilanțului un an
va conta prea puțin dar acum
sufocă tot ce a fost și tot ce va fi
am dat greș cu lucruri pe care
le-am văzut strălucind în
ambalajul altor vieți și
le-am vrut pentru mine
apoi le-am lăsat să moară
acum toate dorințele
sunt pur pragmatice
de ajuns cât să mă țină
în mișcare aura s-a evaporat
am cedat timp adevăr liniște
dar au fost și zile
când am stat în grădină
încercând să admir copacii
fără să văd blocurile roșii
din fundal și uneori
chiar am reușit
*
o voce prea încărcată de emoții
nu se mai ridică deasupra mulțimii
ritualurile de igienă psihică
înfloresc la limită noi nevroze
după o ședință într-un spa al anomiei
urmată de o petrecere amorfă cu prietenii
dimineața avem inimi din spumă de lapte
care se topesc imediat ce ieșim în stradă
jing a brew
avem un aer de sinistrați în acest bar din
hutonguri unde am ajuns întâmplător pentru că
nu am așezat corect omulețul pe hartă
ne comandăm baozza și mâncăm
cu satisfacție doar ca să-l enervăm pe italian
unii dintre noi încă stau la adăpostul clișeelor culturale
cei care au plecat de acolo privesc undeva în gol
dincolo de capetele îmbibate de aerosoli și speculații
din semiprofil poți surprinde animăluțul
interior cu toate curiozitățile și fricile
poți înțelege liniștea gândurilor pe pilot automat
în mijlocul unei nopți ca oricare alta
dacă doar am rămâne nemișcați pentru o clipă
*
în lipsa unor unde energetice mai prietenoase
adormim cu muzica aparatelor casnice
cu sunetul îndepărtat al sirenelor în orașul dopaminei
o greșeală care nu a a fost un accident mai e o greșeală?
pasul 1 actul epuizării
creierul nu mai reacționează decât la micile dezastre imediate
corpul amigdalian e masat la sfârșitul fiecărei zile după ce
o mână străină agită stratul de spumă protectoare
pasul 2 nu credeam că vom ajunge aici
*
captiv cu un grup de oameni care
cred că sunt aici pentru că trebuie
să fie aici practicând zilnic meditația
și alte forme de golire a minții
în numele unui singur gând toxic
tu te incluzi în peisajul lor cu
dispoziția unui paznic de muzeu
printre atâtea clădiri strălucitoare
nu mai poți procesa realitatea
altfel decât în survol și
în termeni de apărare
blue sky sprites
între stimul și reacție s-a instalat stupoarea catatonică
e secvența în care pierzi definiții elementare și nimic
nu mai poate fi înlocuit cu nimic migrena intervine ca
o mână care vrea să te sustragă contextului o mână de
copil printre crăpături unde adulții nu mai au acces
disperarea și inflamarea nervului optic apoi imaginea
capilarelor strălucind electrizate pe cerul senin
afecțiunea încă se mai poate împacheta în doze
mici ușor de transportat peste zi reclamele
îți promit construirea viitorului perfect
dacă și prezentul e tot așa
*
ce îți lipsește cel mai mult
mirosul umed de conifere dimineața
haina de rezervă din rucsac pe care cineva
a avut grijă să o strecoare acolo înainte să pleci
ploile ajung rar aici și când ajung le lași
să te prindă pe străzi departe de adăpost
când rămâi înăuntru te muți de pe canapea
la birou și dintr-o cameră în alta tot ce faci
e lipsit de coerență sau consistență
sunt cicluri de viață de câte cinci minute
în care posibilitatea cancerului e învinsă
mereu fără efortul sau alegerea ta
îți agiți celulele apoi le lași să se așeze
la locul lor ca într-un decantor fără
modificări vizibile în semnele vitale
ce rămâne e doar o limpezime anemică