RESTITUIRI

Iulian Negrilă
istoric literar, Arad

Gheorghe din Moldova
(1863-1909)

Pe numele său adevărat, Gheorghe Kernbach, s-a născut la Botoşani, la 1863. A fost un poet mai puţin cunoscut de generaţiile actuale. Şcoala a urmat-o în oraşul natal, apoi la Iaşi şi la Roma, unde a studiat dreptul. În ţară,  a fost magistrat şi prefect la Botoşani şi Iaşi.

A debutat în publicistică la „Revista nouă” a lui B. P. Hasdeu. La 1881 a fondat, la Botoşani ziarul „Albina”, iar trei ani mai târziu, în 1881, a scos revista „Emanciparea”. S-a căsătorit cu Ana Conta – sora filosofului Vasile Conta.

Poetul a fost fratele Corneliei Kernbach-Tatuşescu – una dintre primele femei medic de la noi şi poetă care semna cu pseudonimul Cornelia din Moldova.

Mai târziu, în 1889, ia parte la înfiinţarea filialei botoşenene a Ateneului Român, iar în 1904, ca prefect al Botoşanilor, participă la înfiinţarea Palatului Administrativ şi Tribunalului din Botoşani.

A colaborat la „Contemporanul”, „Lupta”, „Curierul de Iaşi”, „Fântâna Blanduziei”, „Adevărul ilustrat”, „Curierul român” (Botoşani), „Viaţa românească” etc. şi a semnat şi cu pseudonimele: Ics, Ignotraş, P. Nicanor et.Co., Victor C. Rareş.

A editat două volume de versuri: Poezii, Bucureşti, 1894 şi Versuri şi proză, Iaşi, 1912. Acestea au fost apreciate de A. D. Xenopol, Alexandru Vlahuţă şi Nicolae Iorga. Ultimul afirma că versurile lui Gheorghe din Moldova, faţă de cele ale eminescienilor din epocă, aduc un curent răcoritor, un curent nou, în comparaţie cu atmosfera artificială şi greoaie a romanticilor pesimişti. Poetul creează versuri uşoare, de forma madrigalului, oferind o originalitate mai bine lămurită.

Despre colaborările poetului la „Contemporanul”, Nicolae Iorga aprecia că acesta „a ştiut să-şi creeze un loc al lui aparte, a avut dibăcia de a deveni un tip original”, fiind unul dintre „rarii scriitori ai noştri care se spun pe dânşii, în versuri sau proză”. 

Poetul stilizează în manieră folclorică, predominând melancolia, oboseala, resemnarea, dar surprinzător, speranţa. Volumului de Poezii (1894), N. Iorga îi apreciază mai ales originalitatea versurilor. Referirile se fac mai ales la poezia Puica Radului, scrisă sub formă de baladă, dominată de un aspect romantic.

Gheorghe din Moldova se prezintă ca un poet sentimental şi meditativ, care se apropie de stilul lui Afred de Musset şi Heine. El realizează versuri simple şi cugetări agreabile, ceea ce-l face un poet plăcut şi muzical. De altfel, poezia Fă-ne, Doamne! pusă pe muzică, este de un neegalat aspect romantic:

Când eram copii, odată
Mii de sărutări mi-a dat,
Astăzi nu-mi dă niciuna
Ea-i femeie, eu bărbat !

Să o mai sărut, odată
Fă tu Doamne, tot ce ştii,
Şi să nu mai ştii, nimica
Fă-ne iarăşi doi copii !

Versurile lui Gheorghe din Moldova sunt nişte elegii blânde, nişte glume erotice, cu o muzicalitate specifică şi plăcute la recitat.

Altele, dominate de ideile rustice, La săcere, Vara, Primăvara, stau sub influenţa lui Alecsandri şi Pillat. Alături de acestea, găsim poeziile cu parfum oriental: În baie, Orientală, care trădează unele motive simbolice.

Şi, în sfârşit, o altă serie de poezii reliefează sentimentele erotice, într-o manieră concisă, limpede şi echilibrată: Osândă, Cântec, Nu te-am uitat, Mândruliţă din Trotuş, Puica Radului etc. A folosit şi pseudonimele Ignotus şi Victor C. Rareş.

Versurile de dragoste sunt alcătuite sub formă de joacă în care iau parte şi elementele naturii: cerul, zăpada, fulgerul:

Ţi-am furat o sărutare
Şi de-atunci te-ai supărat,
De vrei să te-mpaci – sunt gata
Să-ţi întorc ce ţi-am furat.

Am cercat a mea iubire
Pe zăpadă să ţi-o scriu,
Dar şi ea s-a topit, dragă,
De un foc aşa de viu.

Mi-a rămas ca să-ţi scriu numai
Doar pe cerul înnorat
Cu săgeata unui fulger
Dorul meu nemăsurat.
                      (Dina).

Gheorghe din Moldova n-a scris mult; a publicat un volum de Poezii în 1894, iar postum i-a apărut volumul Versuri şi proză (1912) alcătuit de Garabet Ibrăileanu. În 1930 i-a apărut volumul de versuri Scântei, cu o scrisoare ca prefaţă a lui B. P. Hasdeu.

Alături de aceste volume, scriitorul a publicat şi epigrame. Dintre acestea amintim:

Ciudat
Eşti frumoasă, dar, ciudat...
Te-am privit aproape-o sară
Se-ntâmplase astă vară –
Şi pornit-am îngheţat,

Polemică
Da, cu Byron semeni tare
Diferenţă doar un pic;
Un picior avea mai mic ...
Şi-un talent ceva mai mare !

Unui plagiator
Fiu al operelor tale
Poate-i fi d-acu-nainte;
Până-acuma, deocamdată,
L-ale altor eşti părinte.

Trăind puţin, poetul nu şi-a epuizat toate forţele sale creatoare, rămânând multe poezii nefinalizate şi pline de originalitate. Versurile sale au rămas să înfrunte timpul, mereu proaspete şi pline de romantism.