PORTRET

Štefan Dováľ – aduceri aminte în ceas de întristare

Anul acesta, prozatorul slovac, Štefan Dováľ, ar fi împlinit 70 de ani. Destinul însă a hotărât altfel: scriitorul s-a stins din viaţă în data de 19 martie 2011 la Arad.

Frumoasa aniversare a devenit o tristă comemorare. În loc să-l sărbătorim, ne aducem aminte, cu întristare, de cele înfăptuite de fostul nostru coleg şi prieten în răstimpul petrecut aici, cu noi.

Štefan Dováľ s-a născut la Nădlac în 11 decembrie 1950. După absolvirea secţiei slovace de la liceul din Nădlac, a frecventat cursurile Universităţii din Bucureşti, specializarea limba şi literatura slovacă – limba şi literatura română. În anul 1974 a devenit profesor la şcoala generală din Huta Voivozi, judeţul Bihor, ulterior la Nădlac, judeţul Arad. După 1989 a contribuit la revitalizarea tipăriturilor de limbă slovacă din ţara noastră, s-a transferat din învăţământ în lumea presei, angajându-se ca redactor la revista „Naše snahy“ (Strădaniile noastre), publicaţie a Uniunii Democratice a Slovacilor şi Cehilor din România. A funcţionat ca redactor, redactor şef-adjunct, între anii 1996-2003 îndeplinind funcţia de redactor-şef, atât la revista „Naše snahy”, cât şi la suplimentul „Naše snahy plus”.

Odată cu debutul său literar, a intrat în rândurile Cenaclului literar din Nădlac, păstrându-şi calitatea de membru în toate formele ulterioare pe care le-a adoptat această instituţie de cultură a slovacilor, devenită, în cele din urmă, Societatea Culturală şi Ştiinţifică „Ivan Krasko” (Kultúrna a vedecká spoločnosť Ivana Krasku). Între anii 2008 – 2011 a îndeplinit funcţia de preşedinte al Societăţii Literare „Ondrej Štefanko“, societate componentă a SCŞIK şi care prin denumirea sa omagiază memoria regretatului lider al slovacilor.

Intrarea în literatură fiind făcută, scriitorul şi-a dovedit talentul şi „meşteşugul“ în mai multe volume personale, ceea ce i-a adus calitatea de membru al Uniunii Scriitorilor din România (1993), în aceeaşi perioadă fiind primit în rândurile Societăţii Scriitorilor Slovaci din Bratislava (Slovacia) şi ale Uniunii Scriitorilor, Artiştilor şi Oamenilor de Cultură Slovaci din afara Slovaciei (1993). În anul 2009 a fost ales în comitetul Filialei Arad a USR, de asemenea în juriul pentru acordarea premiilor din partea Filialei şi ca membru al comisiei pentru minorităţi a USR.

Debutul său s-a produs sub semnul poeziei, dar curând autorul s-a reorientat spre proză căreia i-a rămas fidel până la capăt. A publicat în antologia Variácie (Variaţiuni, începând cu numărul 2), iar după revitalizarea presei nădlăcane de expresie slovacă, în revista „Naše snahy”, la care s-au mai adăugat şi periodicele „Naše snahy plus”, revista bilingvă pentru dialog cultural, „Rovnobežné zrkadlá/ Oglinzi paralele”. Unele povestiri i-au apărut în versiune română în revistele „Familia”, „Arca” (în traducere proprie), precum şi în mai multe antologii, dintre care amintim Taina lui Pavol Hron (Nădlac, 1999, traducător şi antologator Ondrej Štefanko), iar un fragment din romanul său Zima v záhradách ruží (Iarnă în grădina de trandafiri, traducere de D.M. Anoca) şi povestirea Dvaja muži (Doi bărbaţi, în traducerea fiicei autorului Anna Carolina Zimbran) au apărut în culegerea Caiete nădlăcane I (2018).

Štefan Dováľ a publicat mai multe volume de proză scurtă: Návraty (Reveniri acasă, 1984), Šťastie (Norocul, 1995), Šedé dni (Zile cenuşii, 1997), Tu a inde (Aici şi în altă parte, 2008), culegerea postumă Ranná rosa (Roua de dimineaţă, 2011), precum şi nuvele ample, sau romane: lucrarea premiată de Filiala Arad a USR, Žofine trápenia (Necazurile Sofiei, 1998), Zima v záhradách ruží (Iarnă în grădina de trandafiri, 1999), Úsmevy a chmáry (Zâmbete şi neguri, 2009). Două selecţii au fost tipărite cu ocazia jubileului prozatorului: Spontánne stretnutia (Întâlniri spontane) şi Návraty domov (Întoarceri acasă).

Scrierile sale au contribuit la diversificarea tematică şi formală a prozei slovace din România. Asemeni unui alt scriitor de la noi, Ondrej Zetocha, a introdus imaginea unor teme şi locuri geografice strâns legate de minoritatea slovacă, transformându-le în spaţiu epic: zona bihoreană şi mediul montan. A populat universul său literar cu personaje memorabile, inspirate din viaţă, percepute de sensibilitatea sa, gândite pe baza experienţei sau cu ajutorul fanteziei, a surprins aspecte ale istoriei recente, cu predilecţie a slovacilor din Nădlac, dar şi a localităţilor montane din Bihor, unele faţete ale vieţii unui orăşel provincial din România Europei Centrale, din a doua jumătate a secolului XX, cu multiculturalitatea sa specifică, reconsiderând sau completând imaginea schiţată anterior de prozatorul Pavol Bujtár.

Reuşeşte să insoliteze temele din inventarul tradiţional: viaţa ţăranului, a meşteşugarilor, a militarilor, experienţe de război (Stráž pri moste – Sentinela de pe pod, Dvaja muži - Doi bărbaţi), legături amoroase şi decepţii din dragoste (proza de debut Evička, sau următoarea, Janin prípad – Cazul Janei). Totodată abordează şi aspecte noi, aduce în atenţie problema tineretului şi a noii generaţii de intelectuali (slovaci) care îşi caută rostul în lume (Poľovačka- Vânătoarea, Lucia sa vracia - Lucia se întoarce acasă). Pe fundalul unor întâmplări cotidiene se desfăşoară acţiuni transformate în farsă (Kandidát - Candidatul) sau într-un eveniment emoţionant (Posledná schôdza – Ultima şedinţă). Compoziţiile mai ample, care pot fi socotite fie nuvele ample, fie romane au contribuit în mod evident la îmbogăţirea prozei slovacilor, i-au conferit forţă convingătoare şi diversitate. În altă ordine de idei, trebuie menţionat faptul că Štefan Dováľ este unul dintre autorii noştri care au cultivat proza de divertisment, alimentată de experienţa sa din perioada tinereţii petrecute verile ca ghid turistic la malul Mării Negre, păţaniile constituind pentru scriitor un fericit prilej de a depăna un subiect în registru umoristic.

Spre finalul vieţii a încercat să-şi împrospăteze tehnica scriitoricească aplicând noi modalităţi de generare a textului (paranteze, formula „palimpsestului”, inserţii intertextuale şi citări, trimiteri la subsolul paginii, manipularea cititorului), a recurs la strategiile scrierilor ştiinţifico-fantastice, combinându-le cu mistificări ale mediului autohton (Kaldanské príbehy- Kapitán Arno I, Kapitán Arno II - Istorisiri din Kaldan, Căpitanul Arno I, Căpitanul Arno II), memorii romanţate (Štyri roky v Malom Paríž i- Patru ani în Micul Paris), literatură non-fiction, beletristică documentară (Štvrtok - Ziua de joi, cea mai importantă zi de piaţă la Nădlac).

Pentru copii (şi nu numai) a scris o carte despre căţeluşa Dyda (Dydine zážitky, - Păţaniile Dydei, 2006). Aventurile căţeluşei au apărut, de asemenea, în foileton în revista Naše snahy.

A tradus din literatura slovacă şi din proza scriitorilor români îndeosebi a celor arădeni.

S-a afirmat în activităţile de cultură şi în domeniul teatrului de amatori. Evolua ca actor, monta şi regiza spectacole cu texte de teatru din dramaturgia slovacă sau română. A depus eforturi pentru organizarea concursurilor de recitări, tabere de creaţie pentru copii şi tineret. Ca publicist a colaborat cu presa română şi cu radiodifuziunea, Postul Timişoara.

Štefan Dováľ, profesor, scriitor, publicist, redactor a contribuit la creşterea şi continuitatea fenomenului nădlăcan. Ştafeta a fost preluată de fiica sa, poeta Anna Karolína Dováľová - Zimbran.

Pentru toate meritele izvorâte din activitatea de scriitor a lui Štefan Dováľ, preşedintele SCŞIK, Ivan Miroslav Ambruš, l-a desemnat, pe drept cuvânt, „unul dintre pilonii de bază ale fenomenului literar nădlăcan”.

Acum, în ceasul aducerilor aminte, ne inclinăm cu pioşenie memoriei sale. Fie-i repaosul liniştit.

Dagmar Maria Anoca