ARTE VIZUALE
Carmen Neamţu
eseistă, Arad
Cum să‑ţi seduci adversarul
Teatrul Clasic „Ioan Slavici” din Arad, spectacolul „Creditulˮ de Jordi Galcerán; sala Studio; cu actorii: Bogdan Costea şi Zoltan Lovas; regia: Liana Didilescu; scenografia: Irina Chirilă; Cosmin Blaga (regie tehnică), Lucian Moga (light design), Cosmin Lupan (sunet), Alexandru Dancu şi Sergiu Poenar (lumini), Kinga Brenda Basiszta (make‑up), Laurian Popa (concept şi grafică afiş).
Piesa Creditul (El crèdit) scrisă de spaniolul Jordi Galcerán, a avut premiera în 2013, la Teatrul Villarroel, în Barcelona. În 2016 se joacă la Godot‑Cafe‑Teatru, în Bucureşti, cu actorii Răzvan Vasilescu şi Șerban Pavlu, în regia lui Mihai Constantin şi scenografia Mariei Dore. Cred că scriitorul Jordi Galcerán Ferrer (născut în 5 martie 1964, la Barcelona) merită descoperit. Piesele lui, scrise într‑un ritm alert şi un limbaj actual, sunt construite detectivistic, mizând pe escaladarea tensiunii scenice şi atingând teme contemporane. Spectacolul Metoda (după piesa sa Metoda Grönholm[1]) care vorbeşte despre cinismul din lumea corporaţiilor, produs de Teatrul Naţional din Pécs, Ungaria, a fost jucat, în 2016, la Arad, la ediţia a XXII‑a a Festivalului Internaţional de Teatru Clasic, în regia lui Adám Horgas.
Piesa Creditul din stagiunea 2022 a teatrului arădean, în regia Lianei Didilescu, este despre cât de departe poţi merge să‑ţi atingi scopul şi cât compromis eşti dispus să faci. Este tema preferată a catalanului Galcerán, care a studiat maeştrii manipulării şi le transcrie tehnicile în textele sale.
Design afiş: Laurian Popa
În Creditul asistăm la o lecţie de manipulare tipică, între un solicitant de credit (jucat de Zoltan Lovas) şi un bancher (Bogdan Costea). Este o transpunere, pas cu pas, a tehnicilor de persuasiune prin care o persoană cere imposibilul (3000 de euro) pentru a obţine ceea ce‑şi doreşte cu adevărat. Manipularea funcţionează atât de bine, încât primeşte, la final, 10.000 de euro.
Spectacolul este conceput de regizoarea Liana Didilescu pe alternanţa victimă (bancherul) – seducător (solicitantul de credit, Antonio). Interesantă abordarea actorului Bogdan Costea, în rolul victimei supuse manipulării – bancherul. Când dur, rece, în spatele biroului alb, în costumul‑platoşă, când relaxat, gata de a primi sfaturile celuilalt, complimentele lui. Miza jocului este alternarea: relaxare‑tensiune, vulnerabilitate‑control al emoţiilor. Liana Didilescu joacă toate cărţile pe interpretarea actorilor, lumina, muzica sunt (prea)puţin exploatate în spectacol.
Zoltan Lovas, în rolul manipulatorului Antonio, aplică tehnicile de persuadare cu aplomb, urmărind destabilizarea adversarului său. Este un asalt structurat în patru timpi:
- Atragerea atenţiei victimei. („Vreau să‑ţi violez nevasta!”)
- Dirijarea emoţiilor celuilalt.
- Modificarea deciziei iniţiale a bancherului.
- Modificarea comportamentului victimei.
Zoltan Lovas conduce cu viclenie şi umor asaltul asupra lui Bogdan Costea, provocând scăderea stimei de sine a bărbatului, astfel încât victima să se îndoiască de capacităţile sale de seducător în propriul dormitor şi asupra onestităţii/ onorabilităţii propriei soţii. Amintindu‑i de propriul frate (care a fost părăsit şi el de femeia iubită) acesta îi demolează victimei tot eşafodajul mental de siguranţă şi confort. Prin „farmec” (charismă) şi laudă sau flatarea victimei – arme sigure în manipulare – îi câştigă încrederea şi îşi atinge scopul. Când Zoltan Lovas urcă pe biroul bancherului, cucerindu‑i spaţiul securizant sau atunci când directorul se dezbracă la propriu de accesoriile autorităţii sale (cravată, sacou, pantofi cu şireturi) – cucerirea victimei este garantată. Când bancherul îi „împrumută” papucii săi de casă, manipularea şi‑a atins scopul suprem.
În tehnicile de manipulare, metoda lui Jordi Galcerán se numeşte „creează probleme şi apoi oferă soluţii”. Ea presupune apelul la emoţional în detrimentul gândirii logice, raţionale. Folosindu‑se de emoţie, Zoltan Lovas îi plantează bancherului seminţele spaimei (de a fi abandonat de cei dragi), ale fricii (de a nu face faţă posibilei rupturi conjugale), ale groazei (de a nu fi validat social, prin pierderea funcţiei, a statutului).
Cel mai recent spectacol al arădenilor merită văzut, este o ofertă relaxantă, care te bine dispune, cu doi actori care redescoperă bucuria jocului după o prea lungă pauză pandemică.
[1] Piesa lui Jordi Galcerán a fost ecranizată în 2005 de regizorul argentinian Marcelo Piñeyro.