logo

Revistă de literatură, eseu, arte vizuale, muzică, fondată în februarie 1990 la Arad.

Redactor-şef fondator: Vasile Dan.

logo

POEZIE

 


Doru Arăzan Jr
prozator, Timişoara

 

apă vie


anul ăsta au murit pe everest mai mulți alpiniști ca niciodată
îi văd
cu trupurile înghețate
cum atârnă de marile culmi
înveliți în coconul alb al strigătului căruia nu i-au găsit răspuns în lume
poate moartea numai așa merită să o întâlnești
cu cerul în palmă
și cu dorul după ai tăi care nu te mai pot ajuta
însă care continuă să te iubească
trecând
ca și cum ai fi acceptat fără nicio împotrivire
să trăiești acolo unde muntele cel mai mare se face și mai mare și tot așa
lăsând mereu liberă escaladarea
și impresia că ai să ajungi la capătul tuturor căutărilor
cu trup nou
și cu zăpada asta mare
topită toată
o apă vie
pe suprafața căreia
se reflectă acum
asemeni unor firicele de sânge
marile
culmi



cuțitașul de unt


tot caut ceva
fără odihnă aproape
nebăgând în seamă sfaturile prietenești care îmi spun să mă întorc
și să trăiesc
în tihnă
și în previzibil
nu-i știu niciun semnalment chestiei ce-o caut
în afara limbii pe care și-o scoate
din când în când
ce seamănă cu o umbră subțire
în care-i înfipt un piercing
mă gândesc că e un cameleon bătrân
poate că e însuși cel ce a făcut lumea
care se hrănește lipindu-și limba asta de câte un trup
trăgându-l înăuntru
aici unde
acum
aud
insuportabil de clar
molfăitul leneș
și simt în sânge răceala de fier
aici unde întunericul e atât de gros
iar eu nu am la mine decât un cuțitaș de unt
cu care încerc să îndepărtez ceva ce nu se subțiază
aici unde îmi fac semnul crucii cu gura închisă
și aud
ca un clopot al speranței
cum se izbește
de cerul gurii
piercingul
ăla



cireaşa de pe tort


trebuie să intri în realitate cu totul
să te încalţi cu adidaşi din ăia de firmă
şi să alergi
de la o reuşită la alta
până când ajungi să trăieşti
bucuria de a fi mândru de tine
de un sfert de veac aud îndemnul ăsta
spus de guri diferite
unele rujate strident
altele ce par cusute cu aţă dentară
altele precum lama unui brici
împreună
formând corul oamenilor ce-mi vor binele
ridic din umeri
în semn că nu înţeleg despre ce realitate e vorba
despre ce reuşite
şi
mai ales
chestia aia cu
a mă simţi mândru de mine
încerc să răspund că politicienii se simt astfel
şi
poate
unele dintre curve
însă corul nu încetează să cânte
partituri patriotice
altele motivaţionale
şi
mai ales
cele ce vor să pară cireaşa de pe tort
întotdeauna dedicate
bunului dumnezeu



confetti
(Dariei, de ziua ei)


vreau sushi mâine
cu somon avocado brânză cu mucegai
ok
pentru foițele de alge trebuie să mergem în centrul vechi
la magazinul coreean îi spunem
se încalță
face nod artistic eșarfei
așa cum m-a învățat tati spune
continuând să ridice fermoarul până în locul de unde trebuie să se vadă eșarfa ce arată un mod elegant de a fi
o privim
ca și cum tocmai am aflat vestea
cu 8 ani în urmă de la doctorul vienez Meyer
și am coborât spre Mariahilfer Straße
erau toți oamenii din lume acolo și parcă aplaudau
ne aducem aminte
lăsând cuvintele să plutească în privirea fiecăruia ca niște confetti
ieșim din casă
aungem în piața unirii
după câțiva pași intrăm în magazinul coreean unde fetița găsește fără să clipească
pachetul cu foițele de alge
sunt 8 înăuntru
și nu îi vine să creadă
ne reîntoarcem
fetița își dezleagă nodul eșarfei
acoperindu-și ochii apoi
ca să nu mă vadă timpul
ne spune
și strada aia celebră apare brusc în fața noastră
și
țipând de bucurie
urcăm
coborâm
urcăm



roșii bio


acum te-ai dat cu milionarii
mi-a spus cineva după ce mi-a apărut volumul de poeme
neștiind că nu există un club în care să fi intrat odată ce l-am scris
că e vorba doar de o nouă
și
poate
luminoasă încăpere a singurătății
acum îți merge grozav
la așa nivel sunt grase drepturile de autor
îmi spune altcineva
mă gândesc la 1kg de roșii bio
și la castele din India
îmi vine să îi spun că acolo
ca și în scris
șobolanii și maimuțele intră în orice cotlon
și fură drepturile de autor înainte ca ele să intre în contul autorului
însă nu îi spun
ci mă uit
la grimasele amândurora
primul trădând gelozia
al doilea aproape trăgându-mi cu ochiul ca să nu-l uit
aș vrea să îi ajut
așa cum vor ei să simtă ajutorul meu
însă nu am cum
pentru că poemele rămân fără preț
fără faimă
fără ambalaj atrăgător
fără nimic
din ce lumea așteaptă
să par

sunt