POEZIE

Regéczy Szabina Perle
poetă, Arad

Din ciclul Pastorale (Kolompolo)1999-2000

Mielul

Mititel însetat de lapte cald
Avid migălește sânul mamei
Încărcându-se cu puterea vieții
Parcă
O sumedenie de fire de lână
Mi-ar dezmierda profilul
Spasmodic îl strâng la inimă
Tezaurul meu tremurător
Mă uit în ochii lui
Văd un meteor căzând din rai
O lumină ce protestează împotriva nopții
În posibilitățile cele mai severe ale imposibilului
Purgatoriul murdăriei lumii
Florile buimăcirii
Undeva în dimensiunea a cincea.


Capete de miei

Răsare o tăcere blazată
Cad cristale sub minutele fără timp
Din nămețile străvechi
Apar capete mărunte de miei
Fug timizi în văluri negre care cad jos pe pământ
De pe blănițele lor se topește zăpada
Mantie de cer leagă ființa lor în buchete
Acolo stau până la primăvară
Și până când lumina răsăritului cade în ciorchine
Trupulețele lor delicate rămân sub mantii.


Dragostea mea, berbecul

Mal de lac liniștit topit în existență
Tremurul lui dezmierdător
Păr împletit din flăcări și șomoiag de lumină
Gard verde din perdea de catifea
Deodată iese brunetul roșcat
Perla salutară a turmei netencuite
Avea sufletul însetat
Cobora
Sorbind în gură apa brună
În taină am furat în creier coarnele lui strigătoare la cer
Podoaba lui întortocheată a capului
Absența șubei mele a vibrat în zadar
A învins oamenii,plasele umede
Umblând cu mândrie în iarba taciturnă
Învârtind perlele capului său
De atunci n-am văzut ceva asemănător
Începând cu ziua aceea mă chinuie necesitatea vitală,
Cei doi ochi,doi cărbuni,
Trupul lui falnic și măreț
Coarnele înfășurate,
Acest guiaș viu cu patru picioare.


Enigmă

În camera noastră iarba ajunge până la gât
Firul ei plin de vitalitate fuge
Prin pereți până în tavan
În mijlocul podelii am săpat fântâni îngroșate
Bucătăria,camera a devenit pășune
Oare ale cui sunt tainele acestor semne?


Pastoral

Când soarele
Ca lup insidios
Paște stelele nopții
Alungând păstorul luptător
Tremură o pereche de ochi
Pe beția peisajelor somnolente
Pe coroana pomilor neobservați
Fredonează mileniul trei.


Numai în mine poate să trăiască

Dacă s-ar întruchipa mirajul meu blănos,
Nu știu ce soartă i-aș da la capăt,
Prefer să las aici
Pe Ada Kaleh-ul meu,
Trupul să nu simtă cuțit înfiorător
Pe aripile câmpiilor zbârlite
În ziua respectivă.