EDITORIAL

Vasile Dan
poet, eseist, redactor-şef al revistei „Arca”, Arad

Alegeri la scriitori

Că statutul, și al scriitorului și al literaturii înseși, s‑a schimbat dramatic în ultimele trei decenii și mai bine este vizibil cu ochiul liber: și dinspre scriitor, și dinspre cititor. Ce‑i drept, amîndouă părțile au pierdut cîte ceva, dar, cred eu, au și cîștigat. Totul se explică prin condiția excesivă pe care o avea cartea pînă în 1989 și, respectiv, după această bornă istorică. Mai direct spus, în comunism cartea de literatură suplinea totul. Era o salvare miraculoasă în vacuumul intelectual exterior, politic, social, compensa penuria cvasitotală de informații valide ori proaspete, culturale, istorice, politice, filosofice, religioase, chiar și științifice din viața trăită real. De aceea, cartea stîrnea dis‑de‑dimineață singura coadă legitimă la ușa numeroaselor librării. Astăzi, vai, ea a devenit, nu pentru puțini, mai ales pentru cei născuți după 1990, un obiect de prisos sau doar de arhivă privată în sau din casa părinților ori a bunicilor. Revoluția digitală, televiziunile (zeci de canale), rețelele de comunicare pe internet i‑au transformat, iar pe cei mai tineri i‑au chiar format ca autori instant. Oricine poate scrie azi tot ce‑i cășunează prin cap pe internet, facebook, whatsApp etc. și poate comunica public. Cu ce rost, nici nu contează, vizibilitatea propriului nume afișat public rezolvă întrebarea. Solitar, scriitorul și cartea lui tipărită încă pe hîrtie sau dublată electronic și‑au contractat sever domeniul de extindere publică. Partea bună a acestei ingrate situații este că‑i are alături de el, de scriitor, pe solitarii și ei, cititorii fideli, educați, cu gust și cultură, cu criterii valorice greu cîștigate în ani și ani de asimilare literară. Eu cred că avem tot atîția scriitori adevărați astăzi, cîți am avut și odinioară. La fel și cititori calificați estetic.

Literatura supraviețuiște, și va supraviețui, firesc ca răspuns la nevoia ontologică dintotdeauna a omului de a se multiplica ficțional într‑o lume a tuturor limitelor: biologice, istorice, politice, sociale, culturale, lingvistice, etnice, geografice, religioase etc. etc. Nimic nu răspunde mai bine acestor provorări decît literatura. Și creatorul ei, scriitorul.

Instituția care a apărat noua condiție profesională și socială a scriitorului după 1989 a fost Uniunea Scriitorilor din România, direct sau prin filialele sale zonale. A făcut‑o intens, constant, uneori înfuntînd piedici și dificultăți chiar din interiorul ei, întotdeauna cu bună credință, prin revistele ei literare sau prin cele care apar sub egida Uniunii, în care scriitorii adevărați au putut publica, în care critica literară adevărată a putut să discearnă între valoare și nonvaloare. De asemenea, ea a inițiat și obținut prin lege protecția socială a scriitorului, inclusiv prin indexarea pensiei lui.

Filiala din Arad a U. S. R. este una dintre cele mai tinere din țară (din 1994). Ea consacră nu atît o vanitate locală literară, nu atît o frustrare după ani lungi de dependență de alte centre de putere culturală limitrofe, cît instituționalizează o mișcare scriitoricească. Una cu personalități reale din această parte de țară. Scriitorii filialei noastre acoperă toate genurile literare: poezie, proză, dramaturgie, literatură pentru copii, critică și istorie literară, eseu, traduceri. În condițiile din România de astăzi în care instituția literaturii, în ansamblu, precum și Uniunea Scriitorilor ca structură profesionistă a ei, au suferit o severă și, uneori, nedreaptă marginalizare în ochii opiniei publice și, mai ales, în cei ai puterilor succesive politice de toate culorile, filiala din Arad s‑a dovedit a fi și viabilă, și utilă profesional, și social propriilor membri. Ea e o prezență vizibilă aici, la Arad în primul rînd, dar și în celelalte centre de rezidență a membrilor ei: Oradea, Brașov, Deva, Hunedoara, Nădlac. Adică acolo unde trăiesc, creează cei mai mulți colegi ai noștri; unii chiar și în țară, la București, de exemplu, acolo unde patru scriitori din filială au luat mari premii literare ale Uniunii Scriitorilor din România, iar revista de cultură Arca, pe cel mai rîvnit, premiul Revista Literară a Anului acordat de ARIEL. Apoi filiala arădeană a U.S.R. a fost în toți acești ani și o voce a societății civile respectată și auzită în problemele, nu puține, dilematice ori chiar tensionate ale comunităților lor.

A făcut‑o prin evenimente scriitoricești specifice: colocvii literare, cum a fost Colocviul revistelor de cultură din România (șapte ediții), lecturi publice în instituții de cultură, în universități, în școli de toate gradele, lansări și tîrguri de carte. În primul rînd prin revistele de cultură editate de scriitori arondați filialei noastre: Familia din Oradea (cel puțin pînă mai anul), Arca din Arad, Nașe snahy (Nădlac, în limba solvacă), Irodalmi Jelen (în maghiară, Arad), Semne (Deva), Sintagme literare (Dudeștii Noi, singura revistă literară cu aspirații profesioniste din mediul rural din vestul țării, poate chiar din întreaga țară, fondată și condusă de poetul Geo Galetaru). Editarea, finanțarea și apariția regulată, de calitate uneori remarcabilă a acestor reviste intrate în circuitul publicistic național în condițiile precare în care este astăzi finanțată cultura din România, le putem numi, fără a folosi cuvinte mari, un act de eroism intelectual.

Scriitori ai filialei noastre sînt personalități dorite și invitate la evenimente culturale regionale, naționale sau internaționale, la Gala Poeziei Române de la București sau Alba Iulia, la Cluj, la Iași, la Botoșani, la Tg.‑Jiu, în afara țării, la Pecs (Ungaria), la Lubljiana (Slovenia), la Triest (Italia). În fiecare an filiala noastră organizează la Săvîrșin, la începutul toamnei, împreună cu revista Arca, un festival de literatură, sub patronimul Dorel Sibii, cel al unui fost coleg de filială, originar din Săvîrșin. Fundația culturală „Principesa Margareta” acordă cu acest prilej un premiu național unuia dintre scriitorii importanți de astăzi ai țării. Printre cei premiați sînt nume importante din literatura română de astăzi, plus, nu puțini, scriitori arădeni: Ion Mureșan, Adrian Popescu, Daniel Vighi, Ionel Funeriu, Ioan Moldovan, Traian Ștef, Șerban Foarță, Cornel Ungureanu.

La fiecare început de decembrie, organizăm Gala Premiilor Literare pentru cărți apărute în anul editorial precedent. Atunci se acordă premiul „Cartea Literară a Anului” pentru un scriitor al filialei noastre, urmat de lecturi publice ale poeților prezenți. Pentru a avea suportul financiar necesar acestui eveniment, precum și pentru festivalul anual de la Săvîrșin, ne‑am bucurat de sprijinul financiar al Consiliului Județean Arad prin Centrul Cultural Județean, cel care finanțează și revista de cultură Arca, intrată deja în cel de‑al XXXIV‑lea an de apariții neîntrerupte. De altfel, Arca este cea mai longevivă revistă de cultură care a apărut vreodată la Arad. Existăm ca filială a U.S.R. cu sediu propriu în spațiul generos al Teatrului Clasic „Ioan Slavici”, un Ioan Slavici cu care ne mîndrim, patron spiritual deopotrivă al scriitorilor, dar și al instituției amfitrioane. Avem cu teatrul arădean o colaborare fără fisură: întoarcem serviciile de rezidență scriind și popularizînd evenimentele artistice prin cronici continue de teatru, atît pentru spectacolele interne, cît și pentru cele vizitatoare.

Filiala scriitorilor din Arad are astăzi 61 de membri arondați din șase județe: Arad, Bihor, Hunedoara, Brașov și, chiar, Timiș.

În acești cinci ani trecuți de la alegerile din 2018 filiala noastră a pierdut prin deces cinci colegi : Liana Cozea, Dagmar Maria Anoca, Ion Corlan, Cornel Marandiuc, Petru M. Haș.

Deși am primit în filială alți 11 colegi noi, pierderea acestora este imensă, greu de acoperit.

În fine, Filiala din Arad a Uniunii Scriitorilor din România este pregătită în continuare să valorifice și stimuleze potențialul de creație literară din acest generos areal al țării, să fie în continuare o zonă de excelență a literaturii în mijlocul comunităților în care trăiesc scriitorii din „vestul apropiat”, ca să folosesc o sintagmă inspirată a regretatului Gheorghe Mocuța.