RESTITUIRI

Iulian Negrilă
referinte autor

Neofit Scriban
(1803-1884)

S‑a născut la Burdujeni, judeţul Suceava. A fost arhiereu, pedagog, autor de versuri.

Provine din familia unui preot; la botez a primit numele de Nicolae. A învăţat la mănăstirea Todireni din Burdujeni şi s‑a călugărit la Mănăstirea Gorovei, în 1827. Ajunge preot ieromonah la Mănăstirea Sfinţii Trei Ierarhi din Iaşi, în 1833.

A studiat la Gimnaziul Vasilian şi la Academia Mihăileană din Iaşi, absolvită în 1837, apoi la Colegiul Naţional Sf. Sava din Bucureşti, între 1838-1839.

La 1840 este închis, pentru că s‑au găsit la el operele lui Voltaire.

În 1838 urcă treapta de singhel, este ridicat apoi la gradul de protosinghel. A pledat mereu pentru o cultură în limba naţională.

În 1861 se pune în fruntea a 40.000 de oameni şi cere împroprietărirea sătenilor.

În 1843 înfiinţează o şcoală publică la Fălticeni, unde a fost profesor, avându‑l ca elev pe N. Gane. În acelaşi an este egumen la Mănăstirea Mogoşeşti. În acea vreme, preda elina şi ştiinţele religioase la şcoala pentru călugări de la Mănăstirea Neamţ.

Între 1846 şi 1862 este director al şcolii de la Trei Ierarhi şi reorganizează cursurile de la Seminarul Socola, unde va preda filosofia, retorica şi limba elină.

În toată această vreme a susţinut cauza Unirii Principatelor. A fost ales reprezentant al clerului în Divanul ad‑hoc din Moldova şi a rostit cuvântări în sprijinul alegerilor pentru Adunarea electivă şi adresează o „Salutare României la 1859, ianuarie 24”, tipărită în Steaua Dunării din 3 februarie 1859.  

Neofit Scrisan a lăsat şi o modestă creaţie poetică, alături de câteva note de călătorie. Volumul său se intitulează Încercări poetice (1879), fiind îngrijit de Romulus Scriban. Volumul adună poezii ocazionale, evocând entuziasme colective sau intime ca: La sfinţirea temeliei Academiei Moldovei, Vocea patriei (inspirată de înfiinţarea şcolii din Fălticeni), Liberarea şcolilor în Moldova la 1856, La unirea românilor, La moartea fratelui meu, Gavriil Scriban.

La acestea se adaugă câteva compuneri din tinereţe cu caracter elegiac şi meditativ: Lumea, Cătră cel mâhnit, Norocul, Exilul meu în pustie la 1840 la mănăstirea Neamţ, Salutare Suceava, vechea capitală a Moldovei.  

A fost autor de manuale şi traduceri. A scris Metoda pentru studiul limbii elene, Scurtă istorie şi cronologie despre mitropolia Moldovei, Foloasele Unirii Principatelor, Călătoria mea la pământul Sfânt şi la Ierusalim.

Numele de Scriban înseamnă oameni cu ştiinţă de carte. De altfel, fraţii Neofit şi Filaret Scriban, au fost doi autodidacţi care au ajuns cărturari şi reformatori ai învăţământului. „Ei învăţau lecţiile, nu ziua căci erau slugi, ci noaptea şi nu la lumânare, căci nimeni nu le da, ci suindu‑se în spatele caselor mănăstirii, pe nişte stânjeni de lemn, la lumina lunii”.