logo

Revistă de literatură, eseu, arte vizuale, muzică, fondată în februarie 1990 la Arad.

Redactor-şef fondator: Vasile Dan.

logo

LECTURI PARALELE

 


Ion Cristofor
poet, Cluj

 

logoCâteva rânduri la efigia unui traducător maghiar: Beke Sándor[1]

Literatura e o punte de dialog, de prietenie şi fraternitate. În această direcţie, traducătorii joacă un rol esenţial. Ne face mare plăcere să semnalăm cititorilor activitatea unui harnic, devotat traducător din Odorheiu Secuiesc. Este vorba de poetul Beke Sándor, scriitor maghiar ce conduce editura Erdélyi Gondolat (Gând Transilvan) din anul 1991. Poetul din Secuime poate fi citit şi cunoscut de cei ce nu stăpânesc limba maghiară (cum e, regret, şi cazul meu) din cele două antologii traduse în româneşte de către distinsa Cornelia Moldoveanu, o traducătoare din Bucureşti.

Apărute la Editura Pegasus Transilvan din Odorheiu Secuiesc, cele două volume – Mi‑am clădit în inimă o biserică şi Poezie de dragoste despre Cascada Niagara –  ne permit, să descoperim un poet autentic, care, în aceste vremuri dominate de zgomot şi furie, de tragică alienare a semenilor, înţelege să fie un poet al încrederii în puterea cuvântului, în fraternitatea umană. De altfel în una din poeziile lui, intitulată Dacă poeţii devin somnoroşi, Beke Sándor  vorbeşte tocmai de pericolul izolării poetului într‑un imaginar turn de fildeş, al lipsei de dialog, al solitudinii şi al pierderii lucidităţii: „Azi mâine poeţii/ vor scrie numai pentru ei,/ vor crea/ acea minunată poezie/ despre ţara/ poeţilor eliberată/ fără forţă,/ ce o vor citi doar bunul prieten/ şi nevasta înţelegătoare.// Când vor obosi/ în lumea lor,/ somnul îi va copleşi/ şi‑şi vor aşeza capul/ pe pieptul poemului,/ visul lor/ va da mâna cu poezia,/ şi astfel vor porni/ într‑o călătorie gratuită/ cu un avion supersonic/ spre patria poeţilor”.

În altă parte denunţă sinistra experienţă a comunismului: „De ziua victoriei/ asupra fascismului/ am vizitat grădina zoologică,/ şi‑n faţa cuştii cimpanzeilor/ femela/ a furat din mâna educatoarei/ roşul steguleţ comunist/ de hârtie —/ Puii de cimpanzei/ se scărpinau în creştetul capului:/ în niciun fel n‑au reuşit să smulgă/ din mijlocul steguleţului/ secera şi ciocanul”. (Cimpanzeii îndrăzneţi). Din bogata zonă de teme şi preocupări ale poetului transilvan nu lipseşte nici tema iubirii, ca în delicata poezie pe care o cităm:” Dacă chipul tău ar fi nisip,/ vântul l‑ar sufla.// Dacă ceaţă ar fi cuvântul tău frumos,/ spre cer s‑ar înălţa.// Glasul tău s‑ar veşteji,/ dacă ar fi o floare.// Veşnică ar fi iubirea ta,/ dacă ar fi o stea strălucitoare”.(Dacă)

 Pentru a creiona cât mai exact efigia poetului Beke Sándor nu e lipsit de importanţă să amintim şi un detaliu din biografia sa. Pentru a descoperi sursa bogăţiei sale spirituale, cu înclinaţia poetului de a găsi sâmburele sacralităţii în cele mai banale aspecte ale realităţii, e nevoie să ne întoarcem la vârsta tinereţii studioase. Nu e deloc întâmplător că poetul are riguroase studii de teologie, tânărul Beke Sándor frecventând cursurile Institutului Teologic Protestant Unic de Grad Universitar (în cadrul confesiunii unitariene) de la Cluj‑Napoca, o perioadă de benefice contacte cu poezía românească, mai ales cu cea publicată în revistele clujene Echinox, Steaua şi Tribuna.

Ca rod al acestor întâlniri cu poezia românească sunt două recente antologii apărute la Odorheiu Secuiesc. Prima dintre ele se intitulează Mikor pihen a század (Când secolul se relaxează) şi cuprinde numele a 43 de poeţi: Horia Bădescu, Maria Banuş, Ana Blandiana, Mariana Bojan, Nina Cassian, Virgil Carianopol, Mircea Cărtărescu, Gabriel Cojocaru, Ioana Crăciunescu, Ion Cristofor, Daniela Crăsnaru, Vasile Dan, Simion Dascălu, Mircea Dinescu, Victor Felea, Magdalena Ghica, Sorin Grecu, Petru M. Haş, Florin Iaru, Vasile Igna, Ştefan Ioanid, Dumitru M. Ion, Ion Iovan, Eugen Jebeleanu, Mariana Marin, Angela Marinescu, Virgil Mihaiu, Ion Mircea, Ion Mureşan, Viorel Mureşan, Alexandru Muşina, Gabriela Negreanu, Marta Petreu, Adrian Popescu, Alice Violeta Popescu, Dumitru Radu Popescu, Nicolae Prelipceanu, Aurel Rău, Nichita Stănescu, Nicolae Stoie, Lucian Vasiliu, Dan Verona, George Vrânceanu. Cea de‑a doua antologie poartă titlul Az øsz evangéliuma (Evanghelia toamnei), fiind realizată în colaborare cu Ráduly János. Din aceeaşi colaborare a rezultat şi volumul Álmodtam, hogy álmodom (Visam că visez — Traduceri din lirica românească), apărut în 2020, după ce cu un an înainte au realizat o superbă versiune din lirica lui Mihai Eminescu şi Nichita Stănescu. O splendidă antologie realizată de Beke Sándor, intitulată Hajnali lovaglás/(O călărire în zoriTraduceri din lirica românească contemporană), a apărut în 2021. Aceasta cuprinde poezii selectate din opera următorilor autori: Mariana Bojan, Aura Christi, Gabriel Cojocaru, Ion Cristofor, Vasile Dan, Nina Hoza, Virgil Mihaiu, Marta Petreu, Nicolae Prelipceanu, Petru Romoşan, Adrian Suciu.

Dar talentatul poet ardelean nu s‑a limitat la publicarea acestor culegeri de poezie amintite mai sus, ci şi‑a extins activitatea prin realizarea unor volume selective din opera unor prestigioşi poeţi contemporani. Au apărut cu volume individuale următorii autori: Mariana Bojan, Vasile Dan, Virgil Mihaiu, Ion Cristofor, Gabriel Cojocaru, Nina Hoza şi Maria Pal.

Deşi am realizat aici doar o descriere seacă, incompletă a prodigioasei activităţi de traducător a poetului Beke Sándor, nu putem să nu ne exprimăm uimirea că activitatea sa în slujba literaturii române e prea puţin cunoscută şi valorizată. Modest, lipsit de cununile de laur ce încununează frunţile unor scriitori adeseori lipsiţi de talent, poetul şi traducătorul Beke Sándor ar merita mai multă atenţie din partea diriguitorilor culturali de la noi. Până atunci ţinem să‑l asigurăm pe valorosul poet şi traducător Beke Sándor de toată dragostea, gratitudinea şi preţuirea noastră.  

 

[1] Beke Sándor, Mi-am clădit în inimă o biserică şi Poezie de dragoste despre Cascada Niagara, Editura Pegasus Transilvan, Odorheiu Secuiesc