POEZIE

Robert Şerban

Un vis

ce subţire m-am făcut

ca un viermişor

care caută de zile în şir

intrarea într-un măr de plastic

eşti sănătos?

mă întreabă câte-un prieten

în timp ce se încruntă puţin la mine

răspund scurt

şi continui să mă târăsc precipitat

de jur-împrejurul mărului

până când

într-un târziu

adorm zvârcolindu-mă de oboseală

în somn

mă visez un şarpe splendid şi înfricoşător

O bătrână cu vâsc

se schimbă anul

prin oraş mai nimeni

cei puţini

care trecem

suntem cu atât mai importanţi

încât ne privim în ochi şi dorim să ne salutăm

mă opresc în dreptul unei bătrâne

care vinde buchete de vâsc

şi o întreb:

mentă nu aveţi?

femeia se dă puţin în spate

şi îmi răspunde contrariată:

dar sunt cu mentă

domnule!

Un mic poem

ai spart vreodată o sticlă?

ai adunat cioburile?

te-ai tăiat la degete?

vezi

prietenii sunt precum cioburile:

deşi curge sânge

continui să le strângi

Un corn de melc în melc

uneori

lumina se stinge singură

brusc

atunci

bezna vine pale pale

ca zăpada

la început e puţin cald

apoi începi să te strângi în tine

ca un corn de melc în melc

se face tot mai frig

tot mai frig

şi deodată auzi paşi

ce se apropie prin omăt

e adevărat:

moartea te găseşte mult mai uşor pe întuneric

O constatare

îmi place să beau vin

şi să citesc poezii

nu am nicio şansă