Revista ARCA, NR. 7-8-9 / 2014 (292-293-294)
index
La un an după moartea lui Alexandru Muşina. Cam aşa am putea rezuma (unele dintre) revistele literare. Bunăoară, «Euphorion» (nr. 3-4 / 2014). Începînd cu o evocare a Poemului preferat, datorată lui Ioan Radu Văcărescu, şi continuînd cu texte semnate de Dumitru Chioaru (Alexandru Muşina şi postmodernismul )...mai departe
CRONICA LITERARĂ
Romulus Bucur
Cărţile viilor şi cărţile morţilor
O bibliotecă poate fi privită şi ca un cimitir. Nu în sensul în care vorbea Camil Petrescu despre cadavre de idei, ci, mai degrabă ca un loc în care sînt înmormîntate părţi ale personalităţii scriitorilor. Cărţi care sînt semnate de autori încă în viaţă sau de autori care au plecat dintre noi. Lăsînd în urmă tocmai aceste cărţi. Una din ele e aceasta*, a regretatului Andrei Bodiu. S-a vorbit în legătură cu ea despre presentiment. Mi se pare o exagerare.... mai departe
Petru M. Haş
Note de istorie literară sau devenirea misterios-literară a lui Neculai V. Prelipceanu
De fiecare dată când ai avea de scris multe, e greu să începi. Neculai V. Prelipceanu este numele îndepărtat, civil, al poetului Nicolae Prelipceanu, poet misterios ca geografia, deoarece itinerarul vieţii sale este geografia ţării prin care a peregrinat, ca să ajungă, în cele din urmă, la Bucureşti. Prelipceanu s-a născut într-o cetate de scaun şi a absolvit şcoala în altă cetate, la Curtea de Argeş. În fond, când citeşti Neculai V. Prelipceanu... mai departe
Gheorghe Mocuţa
Romanul hibrid al lui Gheorghe Schwartz
„Cărţile nebune”, un mod de revizitare a operei
Răspunzând unei anchete din revista „Orizont” (nr. 11/ 2013) scriitorul Gheorghe Schwartz are o atitudine spontană şi detaşat-ironică, la problema ratării scriitorului: „Astăzi scriitorul poate fi un ratat, dacă nu apare frecvent pe micul ecran, dacă nu poate trăi din scris, dacă marile cotidiene...mai departe
Singur printre douămiişti
Ioan Dehelean este un poet vechi (n. 1952). N-a publicat pînă acum mai nimic niciunde, în nici o revistă de luat în seamă, deşi scrie de peste trei decenii, risipindu-şi oral, prin cafenele literare, în companii amicale, cu gusturi şi aplecări comune spre boemă, poemele. Pe multe le ştiu şi eu însumi pe dinafară, de atîtea ori le-am tot auzit. Debutul său editorial acum, la senectute...mai departe
DIALOG
„Cioran scrie mereu ca o fiinţă umană, nu ca o maşină...”
Ciprian Vălcan în dialog cu Vincent Piednoir
1. Cum aţi descoperit opera lui Cioran?
Când l-am întâlnit pe Cioran, el era deja mort. Eram student la Universitate, în primul an de filozofie: un amic mi l-a... prezentat. Mi-a adus un exemplar din Syllogismes de l'amertume pe care şi el tocmai îl descoperise, asigurându-mă că voi fi foarte interesat. Şi nu s-a înşelat, căci a fost un şoc... Ceea ce m-a impresionat citind aforismele a fost umorul de care sunt impregnate...mai departe
ESEU
Lajos Notaros
Viena de la poalele vulcanului (II)
Căpcăunul la Cambridge
„My german friend threatens to be an infliction” (Bertrand Russell către Lady Ottoline Morell)
Wittgenstein soseşte la Cambridge la 18 Octombrie 1911. Neanunţat se duce direct la camera lui Russell de la Trinity, unde acesta tocmai lua ceaiul cu C. K. Odgen, cel care va traduce primul Tractatus- ul în engleză . „..un neamţ necunoscut vorbind foarte slab engleza dar care refuza să vorbească în germană... mai departe
Giovanni Rotiroti
Eugen Ionescu şi Realul imposibil al Generaţiei Criterion
La câţiva ani de la apariţia Elegiilor pentru fiinţe mici (1931) şi în mijlocul framântărilor istorice şi a celor din cadrul asociaţiei Criterion, are loc un fel de metamorfoză în stilul compoziţional al lui Eugen Ionescu. Autorul îşi dă jos masca de poet şi-o pune pe cea de critic militant generaţionist, intră răsunător pe scena comunitară şi creează confuzie...mai departe
ARTE VIZUALE
Onisim Colta
Maria Zintz – „un autentic corpus de pictură făgărăşeană din pragul modernităţii”
Profesorul Maria Zintz, aflată la a douăsprezecea carte de artă, şi-a încheiat cu succes un îndrăzneţ proiect de cercetare, derulat pe durata câtorva ani, care a vizat „Pictura murală a bisericilor româneşti din Ţara Făgăraşului...mai departe
Onisim Colta
Arhipelagul lui Andrei Ciubotaru la Muzeul de Artă din Arad
În perioada 24 aprilie – 18 mai 2014, Sala „Ovidiu Maitec” a Muzeului de Artă din Arad a fost gazda unui spectacol vizual cu adevărat inedit: expoziţia cu tema Insula semnată de artistul bucureştean Andrei Ciubotaru, sub curatoriatul lui Ioan Paul Colta... mai departe
ALBUM
Andrei Ciubotaru
...
mai departe
POEZIE
Robert Şerban...mai departe
T.S. Khasis...mai departe
Mircea Stepan...mai departe
Lucia Cuciureanu...mai departe
Monica-Rodica Iacob...mai departe
Costel Stancu...mai departe
Monica Rohan...mai departe
TEATRU
Ion Corlan
Întâlnirea
Personajele: ELENA, ALEX, REPORTERUL (REP.), REGIZORUL (REG.), ROBERT (ROBI), ANA, RAUL....mai departe
RESTITUIRI
Lucian-Vasile Szabo
Sever Bocu – provocări istorice (VI)
Idei după gratii
Judecat pentru rebeliune
Jurnalistul şi omul politic ardeleano-bănăţean Sever Bocu îşi va descrie singur petrecerile prin temniţă. Nu o va face atât de detaliat ca Slavici în Închisorile mele...mai departe
Iulian Negrilă
Vasile Goldiş (1862-1934)
A fost o figură proeminentă a luptei pentru câştigarea drepturilor naţionale ale românilor şi pentru unirea Transilvaniei cu România. S-a născut la 12 noiembrie 1862, în satul Mocirla, judeţul Arad, din părinţi: Isaia Goldiş, preot în Mocirla, Seleuş şi Cermei şi: Floarea, fiică a preotului Ioan Cornea din Răpsig...mai departe
LECTURI PARALELE
Cornel Ungureanu
Liubiţa Raichici – iubirea şi anatemele
Într-o geografie literară a României, puţine sate se pot compara cu Belobreşca – localitate de pe malul Dunării. Belobreşca a dat literaturii din România (şi din Serbia) şapte scriitori citabili. Doi dintre ei contează între personalităţile esenţiale ale întâlnirilor româno-sârbe. Slavomir Gvozdenovici şi Liubiţa Raichici (originari din Belobreşca, sat mereu prezent în scrisul lor) sunt lideri foarte vizibili în cultura română de azi... mai departe
Radu Ciobanu
Fraţii Cioran
În 1995, deci cu doi ani înaintea morţii lui Aurel Cioran (1914-1997), Dan C. Mihăilescu îi ia acestuia un interviu în deschiderea căruia face o precizare importantă pentru lămurirea scopului convorbirii: „[...] înainte de a fi «fratele lui Emil Cioran», cum vă numeşte toată lumea, dvs. sunteţi totuşi AUREL Cioran: un om cu un destin antipodic faţă de biografia fratelui.” Era, din câte ştiu, prima tentativă de a-l scoate pe Aurel Cioran...mai departe
Carmen Neamţu
Nu există istorie definitivă
În Există istorie adevărată, Neagu Djuvara preia formula lui Einstein şi o aplică studiului istoriei. Nimic nu e fix, totul se află în legătură permanentă cu alţi factori, tehnicile istorice se modifică şi interesele se deplasează. Trecutul se schimbă, nu e mort. Nu există istorie definitivă, există doar teorii, iar istoricii pot găsi întotdeauna explicaţii noi pentru fapte istorice ce au fost deja interpretate în repetate rânduri...mai departe
Felix Nicolau
Tot cumanii, săracii...
Egal cu el însuşi în energie şi posibilităţi, Dumitru Crudu îşi dezvoltă proiectul romanesc, sau cel puţin prozastic, în ritm neînduplecat. Tipologia personajelor şi stilul rămân cam aceleaşi: personajele sunt bufone şi imprevizibile, iar frazarea este sacadată, cu formulări sclipitoare printre multe rânduri ce trag grăbit la jugul mesajului. Viziunea de ansamblu este ironic-critică, chiar băşcălioasă pe alocuri. Măcel în Georgia, de pildă, trăda în subsidiar furie. Oameni din Chişinău friza uneori absurdul... mai departe
Lavinia I. Olariu
Oameni și locuri – întâlniri esențiale
O cunoaştem pe Antoaneta Ralian ca cea mai importantă traducătoare contemporană a unor autori englezi și americani, care au configurat marea literatură a secolului XX: Virginia Woolf, Henry Miller, Iris Murdoch, D.H. Lawrence, John Galsworthy ş.a. Ajunsă la o vârstă care depășește prefixul 8 (așezat orizontal sugerează infinitul, după cum remarcă autoarea)... mai departe
Romulus Bucur
Poezie, dragoste, divinaţie
Trebuie să mărturisesc din capul locului că prezentarea lui Mircea Cărtărescu de pe coperta a patra a cărţii, ca şi cea orală pe care i-a făcut-o Andrei Bodiu la lansarea acesteia în Braşov, ultima, de altfel, la care a luat parte, m-au intimidat. Şi asta în aşa măsură încît... mai departe
Lucia Cuciureanu
Où sont les neiges d'antan?
Dacă memoria nu mă înșală, Radu Ciobanu se află la a doua culegere de cronici literare despre cărți pe aceeași temă. Prima, despre care am și scris, se referea la pagini de călătorie, înțeleasă ca inițiere în viață. Cea de acum* include cronici, 16 la număr, apărute cu precădere în revistele „Arca”, „Orizont” și „România literară”, în care autorii depun mărturii tulburătoare despre...mai departe
Lucia Cuciureanu
Din scoarță-n scoarță, cu Șerban Foarță
Am început să citesc cartea aceasta cu nerăbdare și vă spun de ce. Tot ce ține de Șerban Foarță mă interesează. Este unul dintre cei mai cunoscuți scriitori (era să scriu contemporani, dar mă opresc la timp, e prea devreme să uit: „Ce înțelegi prin contemporan? Shakespeare este contemporan? Dar Dante?”), poet innovator, cu un stil propriu, un creator care rupe ritmul, trecând prin diverse registre, de la o carte la alta...mai departe
Horia Ungureanu
Alte zboruri
Două sunt spaţiile care îl obsedează pe Cornel Marandiuc şi care îi marchează, în mod definitoriu, creaţiile literare: cerul şi câmpia. Cerul, ca simbol al dorinţei omului de înălţare, de desprindere de lutul din care s-a plămădit, dar şi ca semn al aplecării spre aventură, spre descoperirea şi cunoaşterea altor lumi, iar câmpia, ca tărâm al statorniciei, al siguranţei, dar şi al nostalgiei care îl încearcă mereu pe copilul ajuns matur şi care...mai departe
Horia Ungureanu
Dascăl la Castel
A existat, înainte de 1989, în învăţământul românesc o reţea şcolară despre care mediile oficiale ale vremii s-au ferit să vorbească, conducându-se, probabil, după dictonul potrivit căruia ce nu este scris nu există. Mă refer la reţeaua şcolilor ajutătoare (sau speciale) pentru copii cu diferite deficienţe: de auz, de vedere sau mintale. În judeţul Arad au funcţionat, în anii aceia, şase astfel de instituţii de învăţământ special...mai departe
Lajos Notaros
Un dicţionar mai mult decât ratat
Emil Şimăndan este un nume în jurnalistica arădeană. Făcând parte din pleiada celor care au început „munca la foaie” cu mult înainte de 1989, n-a dezarmat nici după învolburarea din Decembrie, găsindu-şi un loc oarecum obscur, dar cu atât mai persistent în peisajul jurnalistic local postevenimente. Specializat în jurnalismul cultural, a găsit mai mereu acele oportunităţi şi personaje care i-au apreciat hărnicia şi uşurinţa cu care trecea peste aspectele mai puţin onorabile ale vieţii într-un oraş nu foarte mare, nu foarte hotărât şi nu foarte ahtiat după cultură şi alte prostii de acest gen...mai departe
Ioan Matiuţ
Irişi, şuviţe şi alte substitute literare
De câte ori citesc poezie bună simt o firească bucurie care îmi stârneşte creativitarea, dar şi exigenţa faţă de propria-mi scriitură. Când însă îmi cad în mână versuri proaste, aruncate aiurea pe piaţa de carte, fără talent şi discernământ, mă apucă o lehamite şi un sentiment al deşertăciunii care mă îndepărtează o vreme de scris... mai departe
Ioan Tuleu
Istoria recentă la... „Şcoala memoriei”
Se spune că dacă nu-ţi cunoşti istoria rişti să repeţi greşelile trecutului. Este un adevăr verificat de atâtea ori şi totuşi ignorat atunci când trecem la fapte. Este cu atât mai valabilă zicerea cu cât este vorba de istoria recentă, depozitată în „arhivele” memoriei, la care putem apela fără nicio restricţie. Memoria poate şi trebuie să fie stimulată însă pentru că timpul tinde să arunce vălul uitării peste faptele trecutului, lipsindu-ne de argumentul experienţei anterioare. Iată de ce, la Centrul Internaţional de Studii asupra Comunismului... mai departe
Constantin Butunoi
„Vorbe de clacă”
Gheorghe Jula atacă cetatea poeziei cu o gamă diversă de mijloace dintre care amintim: cronica rimată, balada, micro-poemul, pastelul, fabula, epigrama etc., toate învelite într-un veşmânt ce aparţine, de cele mai multe ori, creaţiei populare sau utilizând expresii poetice atinse de patina timpului. Pot fi găsite în cuprinsul paginilor şi adieri dinspre Eminescu, Alecsandri, Topîrceanu etc. Chiar prefaţatorul remarcă...mai departe
Ion Ciuciună
Incursiune literară spre reconstituirea originalităţii
Lucrarea Restituiri literare a lui Vasile Petrica este o contribuţie esenţială, bazată pe o bogată şi competent cercetată documentaţie, la „restituirea” unor valori ale trecutului – deseori uitate sau fugar şi, deci, insuficient analizate, fapt care le-a diminuat, într-un sistem valoric general, importanţa în cultura românească...mai departe
Mircea M. Pop
Un eveniment editorial
După ce în 2012 s-a publicat în germană traducerea volumului al doilea din Trilogia cunoaşterii de Lucian Blaga, Die luziferische Erkenntnis , Band 16/ Cunoaşterea luciferică (despre apariţia căruia am scris în „Vatra veche”, nr. 1, ianuarie 2013, p. 58), în iunie 2014 apare la aceeaşi editură LIT Verlag, tot în traducerea prof. dr. Rainer Schubert primul volum al trilogiei, Das dogmatische Weltalter *, Band 18/ Eonul dogmatic...mai departe
ACCENT LIRIC
Vasile Dan
timpuri crimordiale
Printre cei mai tineri clasici ai poeziei române de astăzi îl prenumăr repede, fără să ezit, pe Ioan Moldovan. El îşi permite, de la Oradea, solitudinea de a sta în spatele unei, deja, opere poetice. O face cu sentimentul celui netulburat ori, mai bine zis, nebruiat de zgomotul şi furia Centrului. timpuri crimordiale, titlul recentei sale cărţi de poeme noi este mai mult o invenţie lexicală a autorului (mare meşter în domeniu) decît expresia frustă a etichetării vremurilor de astăzi...mai departe
Constantin Dehelean
Despre liric
Să fim înţeleşi, liricul nu este apanajul exclusiv al poeziei. În siajul livresc al termenului, încercăm să ne depărtăm de perimetrul care include fenomene, concepte ori definiţii precum: poetic, poietic, poezie vs. „poezie” (N. Manolescu), lirică, poem, poematic, ş.a. Liricul nu poate fi definit canonic. Şi nici nu poate fi, el însuşi, o definire a poeziei. Imensitatea bibliografică despre „eul liric” ar putea fi o piedică în încercarea noastră de a-l „elibera” din chingile schematismului şi desuetitudinii. „Confiscat” de didactică, renegat de contemporanii noştri ca un anacronism, este înlocuit de mai noul actant liric , ca o încercare de cosmetizare a absenţei liricului...mai departe
BIBLIOTHECA UNIVERSALIS
Judy Kendall...mai departe
SEMNEAZĂ ÎN NR. 7-8-9 (292-293-294), 2014...mai departe