POEZIE

Mircea Stepan

lipova blues (2)

plictisit aştept noaptea
să vină
călare pe o carabină
de vânătoare
astăzi când văd că oraşul
moare
nu mai reuşesc să mă dumiresc
de duhoarea
în care doar moartea mai poate
să clipească şiret
bătrânului domn
ce s-a spânzurat c-un şiret
în podul casei...
aşadar n-a dat nici o favoare
coasei.

eu mai aştept
o întâmplare
chiar oarecare
o explozie salvatoare
ori o otrăvire generală
care să ne scoată
din strania torpoare

din plictiseală...
verdictul

ordine-n slavă...
de altfel cum bine se ştie
cu temei se întorc
împotriva noastră cuvintele
fornăim în zăbala dicţionarelor
din lungile liste
cu aură
cât ne mai ţin baierele ♦

glorie & potcoave
preţuire şi bani...
râgâie frate porc
te îndoapă
că de graba trec toate.

poem irevocabil

între risipă şi rigoare...
nimic mai mult nu vă pot oferi
decât fărâme dintr-o etică
ce se dorea grandioasă,
glisez din nebunie în trecut/ apăs maneta detonatorului/ violenţa sparge
canoanele geometriei mentale.

pustiirea devine
o realitatea palpabilă.