POEZIE

Monica Rohan

Anotimpul verii... (Aureola)

Poame de lut din pomul ars
mestec foamea cuvintelor
și nu mă mai satur
Vremea de lut ară ziua lungă a pâinii
ziua de arșiță tăiată mărunt
brazdă cu brazdă

Vine îngerul și eu nu-l cunosc
îmi devine el foamea
dintr-un strugure de cuvinte
clare ca viața

Peste brațul său ostenit rânduiește
în slove mărunte, întâia mea rugăciune, de aur curat
– moștenire de la bunica –

În minte-mi încolțesc boabele grâului

„Ia și mănâncă!” – mă-ndeamnă
întinzându-mi un colac aburind de lumină.