RESTITUIRI

Iulian Negrilă

Vasile Goldiş (1862-1934)

A fost o figură proeminentă a luptei pentru câştigarea drepturilor naţionale ale românilor şi pentru unirea Transilvaniei cu România.

S-a născut la 12 noiembrie 1862, în satul Mocirla, judeţul Arad, din părinţi: Isaia Goldiş, preot în Mocirla, Seleuş şi Cermei şi: Floarea, fiică a preotului Ioan Cornea din Răpsig.

Copilăria şi-a petrecut-o la Mocirla, Cermei şi Seleuş. Şcoala primară o face la Cermei, cu învăţătorul Nicolae Albu, iar clasa a III-a o face la şcoala din comuna Pănadul Nou (azi comuna Horia, judeţul Arad).

Urmează Liceul Teoretic din Arad, pe care îl absolvă ca şef de promoţie, remarcându-se mai ales la istorie, literatură şi filosofie.

Episcopia Ortodoxă Română din Arad îl trimite cu bursă la Universitatea din Budapesta (1881-1882 şi 1884-1885) şi la Universitatea din Viena (1882-1884). În aceste importante capitale, el activează în cadrul societăţilor studenţilor români, Petru Maior şi România Jună. La absolvire este numit candidat de profesor la Liceul „Eotvos” din Budapesta. După un an se va stabili în Caransebeş ca profesor de istorie şi latină la Institutul Pedagogic-Teologic şi începe colaborarea la „Foaia diecezană”, publicaţie a Episcopiei din Caransebeş.

La 1 septembrie 1889 este profesor la Braşov, unde va sta până în 1901. Între timp, devine membru şi mai târziu secretar al Casinei române din Braşov

În 1893, devine membru al Partidului Naţional Român şi colaborează la „Tribuna” din Sibiu. Doi ani mai târziu, el este secretar al Societăţii pentru crearea unui fond de teatru român.

Din 1897 devine colaborator permanent la „Tribuna poporului” din Arad, susţinând activismul politic. De altfel, la 1 iulie 1901 părăseşte Braşovul şi se stabileşte la Arad, unde devine secretar al Episcopiei Ortodoxe Române, apoi profesor şi director al Şcolii Superioare de Fete.

De la 1 ianuarie 1911 preia conducerea ziarului „Românul” apărut la Arad, care, după încetarea „Tribunei” în 1912, devine centrul luptei politice româneşti pentru pregătirea Marii Uniri.

La 1 Decembrie 1918, Vasile Goldiş rosteşte la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia un important discurs care se referea la eliberarea popoarelor asuprite şi a constituirii de noi state naţionale.

În perioada dintre cele două războaie mondiale, Goldiş a făcut parte din guvernele de la Bucureşti, conduse de I.C. Brătianu, Artur Văitoianu şi Alexandru Averescu, apoi a fost deputat al Partidului Naţional Român pentru circumscripţia Radna, Pecica şi Ineu, între 1919-1922.

În 1926, Vasile Goldiş este ales preşedinte al Partidului Naţional Român. Între 1923-1932 este preşedinte al societăţii ASTRA.

Vasile Goldiş, în centrul multiplelor sale activităţi, a purtat o bogată corespondenţă cu contemporanii săi pe diferite teme, prioritare fiind problemele de ordin naţional. De unele scrisori ne vom ocupa în cele ce urmează. Astfel, într-o scrisoare către R. Ciorogariu, episcop, pedagog şi ziarist, îşi arată indignarea pentru ceea ce se întâmplă în Arad şi promite că va veni acolo:

Iubite amice,

Cunosc toate cele ce se petrec în Arad şi mă doare sufletul de blăstămăţiile măgarilor de acolo. Scrisorile tale m-au îndemnat să grăbesc venirea mea la Arad şi aşa te vestesc, că mi-am cerut concediu pe un an, începând cu 1 februarie până în 1 februarie 1902. Aşa dară, cred că, va fi cu putinţă ca să se convoace planul în jumătatea a doua din ianuarie şi să mă alegeţi, dar deocamdată numai provizoriu, că definitiv numai atunci se va putea să fiu ales, după ce voi fi pensionat definitiv. Asta însă nu are a face, că lucru principal e, ca să fim împreună şi să grijim de mersul bun al treburilor.

Pentru mine chiar e mai avantajos să fiu pentru un an concediat imediat de a primi definitiv pensionarea. Îţi poftesc an nou fericit şi te rog să aveţi răbdare căci în curând vom fi împreună.

Te salută al tău amic,

Vasile Goldiş

(Scrisoarea a fost cercetată la Arhivele Statului Arad, Fond Ciorogariu, Dosar nr. 14, fila 106).

Într-o altă epistolă, Goldiş se plângea că are multe îndatoriri:

„Bucureşti, 4 mai 1926

Preasfinţite,

Iubite amice,

Numai acum ajung să răspund la hârtia nr. 410/1926 din 20 februarie a.c. în chestia proiectelor de Regulament, a căror pregătire o luasem asupra mea.

Vei fi gândit deja, aşa cred, că în situaţia în care mă găsesc, e imposibil să mă pot achita de angajamentul primit.

Abia pot să răsuflu de multele îndatoriri ce am de îndeplinit. Pentru aceea, te rog să mă scuzi şi să afli vreo altă soluţie în chestia de sub întrebare.

Cu sărutări de mâini al P.S. Voastre devotat amic,

Vasile Goldiş”

(Scrisoarea a fost cercetată la Arhivele Statului Arad, Fond Ciorogariu, Dosar nr.14, fila 110).

Prin următoarea scrisoare Goldiş îl anunţă pe Cirogariu că şi-a găsit regulamentul (?):

„Arad, 28 mai 1926

Preasfinţite domnule Episcop,

Stimate Amice,

Cu adâncă părere de rău trebuie să-ţi comunic, că toată truda mea de a găsi regulamentul din chestiune, a rămas zadarnică.

Cum în lunile din urmă am fost mereu între Bucureşti şi Arad, nu ştiu unde le-am putut ascunde. Nu ţi-am răspuns mai devreme, fiindcă tot nădăjduiam să le pot găsi undeva. Dar nu le găsesc şi trebuie să-ţi cer scuze pentru această regretabilă fatalitate. Desigur, conceptul tuturor regulamentelor din chestiune se va găsi la patriarhie. Trebuie să le ceri de acolo.

Cerându-ţi încă o dată scuzele, te rog să primeşti asigurarea celor mai distinse consideraţiuni ce-ţi păstrează al P.S. Tale devotat amic,

Vasile Goldiş”

(Scrisoarea a fost cercetată la Arhivele Statului Arad, Dosar nr.14 fila 109).

O nouă epistolă prin care Goldiş îl roagă pe amicul său să îl ajute la amenajarea cancelariei sale:

„Braşov, 9 iunie 1901

Iubite amice,

De azi în două săptămâni plec la Arad. Tu scrii cum prospiciază viitoarea mea cancelarie. Mi-e imposibil să mă muta aşa în ea. Te rog aşadar să-mi faci un serviciu prietenesc. Angajează anume un pictor de odăi ca să-mi zugrăvească cancelaria, simplu, dar cu gust. Toată treaba asta ţi-o încredinţez ţie, căci aş vrea să fie odaia gata şi uscată, pe când sosesc eu la Arad. Fereştile şi podinile să le spele cineva.

Te rog apoi să mă avizezi despre suma ce va costa isprăvurile astea şi eu apoi imediat trimit la adresa ta banii. În zilele viitoare va sosi la consistoriu un divan şi o măsuţă pe seama mea. Să ştii că sunt ale mele şi te rog să dispui aşezarea lor în cancelaria mea.

E foarte neplăcută pentru tine sarcina această, dar la cine altul să mă adresez? Te rog deci să mă ierţi şi să scrii că m-ai îndatorat foarte mult cu serviciul acesta. Totdeauna voi fi gata să mă revanşez la orice ocaziune.

Ce s-a făcut cu actele în cestiunea afacerii Mangra? Nu am primit nimic. S-au luat poate alte dispoziţii? Te rog să mă încunoştinţezi.

Al tău iubitor amic, Vasile Goldiş

(Scrisoarea a fost cercetată la Arhivele Statului Arad, Fond Ciorogariu, Dosar nr.14, filele 98-99).

I-au stat în atenţie lui Goldiş şi problemele politico-naţionale. Pentru ţinerea unei adunări, el se adresează lui Nicolae Oncu, (1842-1914). Acesta a înfiinţat, împreună cu Eminescu şi Slavici, societatea „România Jună” la Viena. În 1880, înfiinţează banca „Victoria” în Arad. A fost primul comanditar, prezidând Institutul tipograficesc „Tribuna” şi ridicarea palatului ei în 1909. Din 1906 a fost deputat de Arad în Parlamentul de la Budapesta şi preşedintele Comitetului parohial al comunei bisericeşti greco-ortodocse române din Arad:

„Arad, 1-14 februarie 1911

Mult stimate domnule Preşedinte,

Partidul Naţional Român organizează joi în 3-16 februarie a.c. la 11 ore a.m. un mare miting popular în Arad. Dorim ca această adunare să se ţină în Casa Naţională şi vă rugăm să binevoiţi a permite aceasta ca reprezentarea Comitetului parohial al comunei bisericeşti greco-ortodoxe române din Arad. Oferim pentru folosirea salei 20 cor. Şi vă rugăm să binevoiţi a dispune, ca la timpul fixat sala să fie deschisă şi moderat încălzită.

Al dumneavoastră cu toată stima,

Vasile Goldiş”

(Scrisoarea a fost cercetată la Arhivele Statului din Arad, Fond Ciorogariu, Dosar nr.14 fila 107).

În calitate de preşedinte al Frăţiei ortodoxe române, Sextil Puşcariu îi trimite doamnei Goldiş condoleanţe la trecere în eternitate a soţului său, Vasile Goldiş:

„Cluj, 12 februarie 1934

Mult stimată Doamnă,

Frăţia ortodoxă română din Ardeal vă exprimă prin mine cele mai sincere condoleanţe. Fiu devotat al legii străbune, Vasile Goldiş a apărat-o în luptele ei eroice de dinainte de întregirea neamului, şi a ocrotit-o şi a înălţat-o ca ministru al Cultelor.

Trecerea lui la o viaţă mai fericită este o pierdere ireparabilă pentru biserica noastră.

La jalea întregului neam, daţi-mi voie să adaug durerea ce o simte fostul elev, care totdeauna îşi va aduce cu recunoştinţă aminte de sufletul generos şi românesc pe care Vasile Goldiş l-a pus în îndrumarea tinerimii de la Braşov.

Primiţi, mult stimată doamnă, expresia înaltei mele consideraţiuni,

Sextil Puşcariu”

Preşedintele Frăţiei ortodoxe române

(Scrisoarea a fost cercetată la Arhivele Statului din Arad, Fond Vasile Goldiş, Dosar, nr.10, fila 16).