LECTURI PARALELE
Ion Ciuciună
Incursiune literară spre reconstituirea originalităţii*
lucrarea Restituiri literare a lui Vasile Petrica este o contribuţie esenţială, bazată pe o bogată şi competent cercetată documentaţie, la „restituirea” unor valori ale trecutului – deseori uitate sau fugar şi, deci, insuficient analizate, fapt care le-a diminuat, într-un sistem valoric general, importanţa în cultura românească. Aria de cuprindere a cercetării autorului include, alături de personalităţi literare sau culturale regionale, de autentică valoare şi importanţă pentru definirea ambianţei cultural-artistice a Banatului, şi analiza competentă, concretizată în formulări sintetice bine construite, a unor aspecte mai puţin studiate din opera unor mari scriitori (V. Voiculescu, Gr. Alexandrescu) sau probleme de interes general privind limba română (Limba română în periplul său istoric).
Oprindu-se asupra lui V. Voiculescu, autorul evidenţiază ca esenţială în creaţia acestuia latura religioasă, elementele creştine, având un rol important şi în opera lui Nichifor Crainic, Ioan Alexandru etc. Cunoaşterea acestei laturi a creaţiei poetice devine o necesitate care asigură înţelegerea corectă a operei, precum şi a ambianţei sociale în care s-a produs. Este un merit incontestabil al autorului că aduce în lumina actualităţii aceste aspecte. Demersul analitic al lui Vasile Petrica – vizibil în întreaga lucrare – se înscrie într-o mai veche preocupare de a semnala punctele de convergenţă ale Banatului de la sfârşitul secolului al XIX-lea cu viaţa cultural-artistică specifică zonei extracarpatice şi a Transilvaniei, subliniind conştiinţa unităţii de neam şi limbă. Analizând activitatea „Foii Diecezane” din Caransebeş cu obiectivitatea cerută de încadrarea în sfera preocupărilor naţionale, autorul evidenţiază identitatea opiniilor privind unitatea limbii (Abordări literare şi controverse lingvistice în „Foaia Diecezană” [1886-1893]. Abordând cu o remarcabilă viziune critică activitatea unor personalităţi precum: Gherasim Sârbu, Damaschin Bojincă, Ion Popovici-Bănăţeanu etc., V. Petrica reevaluează opera acestora în sensul includerii lor într-o altă dimensiune valorică – un act necesar de reparare a unei nedreptăţi istorice. Cu conştiinţa datoriei faţă de trecut, dar şi a responsabilităţii faţă de prezent, el şterge praful uitării şi aduce într-o lumină nouă munca unor generaţii care au aprins în vâltoarea vremurilor mici luminiţe ce s-au contopit apoi în marea flacără a culturii româneşti. Cultura Banatului sec. al XIX-lea este parte integrantă a culturii naţionale, chiar dacă evoluţia ei s-a produs mult timp în condiţii istorice mai puţin favorabile (Unitatea limbii române şi a creaţiei literare din perspectiva „Foii Diecezane” ).
Dezvoltându-se într-o astfel de ambianţă, creaţia literară a epocii trebuie analizată nu din perspectiva unor criterii pur estetice, ci a funcţiei social-culturale pe care a îndeplinit-o în cadrul comunităţii. O anumită secvenţialitate a abordării nu exclude viziunea panoramică a autorului care se intuieşte tocmai prin modul de abordare a fenomenului cultural-artistic analizat în integralitatea lui, ca manifestare a realismului popular ilustrat de I. Slavici. Activitatea unor personalităţi cum au fost Dr. Corneliu Diaconovici, Enea Hodoş, Mihai Velceanu etc. a avut o importantă funcţie socială, fiind un mod de afirmare în plan naţional, dar şi o posibilitate incipientă de viitoare conexiuni cu sistemele valorice universale. Este meritul lui Vasile Petrica de a fi intuit retrospectiv dinamica fenomenului literar concretizat în realizări artistice, poate mai modeste sub aspectul expresivităţii şi al construcţiei epice, dar care au avut un rol important în acţiunea de culturalizare a poporului (N. Roman, M. Gaşpar, I. Popovici-Bănăţeanu). În contextul vieţii spirituale specifice sec. al XIX-lea devine plauzibilă concepţia lui H. Taine care include sub semnul egalităţii valoarea socială, istorică şi artistică. Un merit incontestabil al autorului este că, deşi are în atenţie şi aspectele cultural artistice regionale, prisma de apreciere, indiferent de zonă şi personaj, este fundamentată pe dimensiuni naţionale, evidenţiindu-se cuantumul valoric pe care l-au adăugat patrimoniului cultural naţional. Este o prezentare a fenomenului cultural şi literar din epoca respectivă în evoluţia lui firească, cu multitudinea de factori pe care o implică.
Posibilităţile de interpretare ale literaturii sunt multiple – remarcau René Wellek şi Austin Warren. Vasile Petrica retuşează portretele personalităţilor eliminând umbrele lăsate de scurgerea vremii şi aducându-le în aura autenticităţii, situându-se prin această tentativă pe linia de continuitate în crearea portretului literar a lui Ilarie Chendi sau Paul Zarifopol. De fapt, autorul nu urmăreşte o intelectualizare a imaginilor, ci o plasticizare a acestora în sensul unei cât mai autentice perceperi a dimensiunii lor valorice.
Privită în ansamblul ei, Restituiri literare fixează ca idee centrală rolul important al ambianţei istorice în geneza operei de artă, dar şi a influenţei acesteia asupra variabilităţii ariei tematice. Este o incursiune istorică pentru restituirea originalităţii şi relevarea efortului depus pentru perpetuarea specificităţii naţionale în spaţiul cultural-artistic.
* Vasile Petrica, Restituiri literare, Editura „Banatului Montan”, Reşiţa, 2012, p. 162