LECTURI PARALELE

Mircea M. Pop

Un eveniment editorial

După ce în 2012 s-a publicat în germană traducerea volumului al doilea din Trilogia cunoaşterii de Lucian Blaga, Die luziferische Erkenntnis , Band 16/ Cunoaşterea luciferică (despre apariţia căruia am scris în „Vatra veche”, nr. 1, ianuarie 2013, p. 58), în iunie 2014 apare la aceeaşi editură LIT Verlag, tot în traducerea prof. dr. Rainer Schubert primul volum al trilogiei, Das dogmatische Weltalter *, Band 18/ Eonul dogmatic.

Cartea de faţă a apărut cu sprijinul Institutului Cultural Român, precum şi al Societăţii austro-române din Viena. Traducătorul, prof. dr. Rainer Schubert, s-a născut în 1948 la Viena şi a fost director al Forumului Cultural Austriac din Bucureşti între anii 1999-2007, precum şi profesor de filosofie la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca (secţia germană), la ora actuală fiind professor honorar de filosofie şi etică la Universitatea Teologică Benedikt XVI din Heiligenkreuz din Austria.

În „Cuvântul introductiv al traducătorului” (pp. 7-22) Rainer Schubert arată, printre multe altele, că nu este vorba la Blaga de o discuţie în ce priveşte conţinutul dogmelor religioase, ci de clarificarea modului de procedare a intelectului însuşi, dacă gândeşte dogmatic.

Dogma nu este înţeleasă aici ca incontestabil religioasă, ci ca o metodă exactă la care intelectul uman atunci apelează, când trebuie să treacă dincolo de legile logicii, fiindcă acestea nu sunt în stare să soluţioneze contradicţiile.

Traducătorul mai arată că s-ar face o nedreptate înţelegând „Eonul dogmatic” drept un atac împotriva filosofiei creştine, nicăieri în carte nefiind vorba de critică la adresa dogmei creştine.

În schimb, Blaga studiază modul de procedură al dogmatizării înseşi, pur intelectual, de cine se foloseşte de ea, fie teist sau ateist.

Blaga are în vedere două delimitări, pe de o parte clasica logică în concepţia lui Aristotel, pe de alta, importanta diferenţiere între logica lui Hegel şi gândirea dogmatică cu privire la antinomiile intelectului omenesc.

Dacă la Hegel există întotdeauna o sinteză între teză şi antiteză, la Blaga, în schimb, e o problemă opusă: cum procedează intelectul atunci când nici într-un caz nu este posibilă sinteza cu mijloace logice. Blaga cercetează acele cazuri din religie, metafizică sau ştiinţă în care nu există o dezvoltare de la teză la antiteză în realitate, ci sinteza lor poate fi doar postulată, deoarece fenomenele înseşi o cer.

Sintetizând, prof. dr. Rainer Schubert consideră că modul de gândire la Blaga ar fi următorul:

„1. Constatarea unei antinomii

2. Descompunerea noţiunilor legate una de alta

3. Reorganizarea antinomei” (p. 18)

Nici în logica clasică şi nici la Hegel nu există mistere.

Traducătorul scoate în evidenţă apoi noţiunea de „minus-cunoaştere” care apare la Blaga când acesta pune în discuţie probleme privitoare la ştiinţele naturii, subliniind că nu este vorba de slăbiciune ci, dimpotrivă, despre curajul de a lua în cunoştinţă misterul, Blaga nefiind de fapt singurul care vorbeşte de graniţele cunoaşterii şi logicii, ci au mai fost şi Wittgenstein şi Ernest Cassirer (p. 20) Se mai arată apoi că în scopul evitării neînţelegerilor din partea teologiei, dar şi al ştiinţelor naturii Blaga renunţă în această lucrare la titlul „dogmatic” şi vorbeşte numai despre „minus-cunoaştere” pentru a prelucra mai bine structura generală a acestei concepţii şi a o elibera de false conotaţii.

Încet, dar sigur, e drept, cu mare întârziere concepţia filosofică a lui Lucian Blaga devine cunoscută şi apreciată la justa valoare în spaţiul cu limba de vorbire germană. Sperăm că acelaşi harnic traducător va scoate la lumină în următorii doi ani (sau poate chiar mai repede) şi volumul al treilea, Cenzura transcendentă, aşa încât Trilogia cunoaşterii să fie pusă integral la dispoziţia cititorului german.

* Lucian Blaga, Das dogmatische Weltalter . Aus dem Rumänischen übersetzt von Rainer Schubert, LIT Verlag, Wien, Berlin, Münster, 2014, 185 p.