Revista „Arca” – gazdă a primului colocviu al revistelor literare

Colocviul Naţional al Revistelor de Cultură, eveniment literar organizat la Arad între 28-30 martie cu ocazia intrării în cel de-al 25-lea an de apariţie neîntreruptă a revistei „Arca” (februarie 1990 - martie 2014), a fost ideea noastră norocoasă, prin care am evitat un moment exclusiv festivist, oricît de mult ne-ar fi emoţionat el, (şi ne-a emoţionat!), şi de a-i da un conţinut, eventual cu folos, şi pentru alţii. El s-a bucurat de sprijinul financiar al Consiliului Judeţean Arad, fireşte prin Centrul Cultural, editorul nostru, fără de care eram, ca să zic aşa, dezarmaţi.

În deschidere, Vasile Dan , redactorul-şef al revistei „Arca”, a prezentat personalităţile invitate la colocviu: directori, redactori-şefi, redactori, critici literari ai revistelor literare editate de Uniunea Scriitorilor din România, ai celorlalte reviste de cultură cu greutate în economia publicisticii intelectuale de astăzi din ţară. I-a numit pe fiecare în parte, mulţumindu-le pentru prezenţă: Nicolae Manolescu , preşedintele U.S.R., director al „României literare” , Gabriel Chifu, director executiv al aceleiaşi reviste , Nicolae Prelipceanu, redactor-şef al „Vieţii Româneşti” , Alina Ledeanu, director al „Secolului 21” , Cassian Maria Spiridon, redactor-şef al „Convorbirilor literare” , Ioan Modovan şi Traian Ştef, director şi redactor-şef al revistei „Familia” , Al. Cistelecan , critic literar, Aurel Pantea , redactor-şef al revistei „Discobolul”, Adrian Popescu , redactor-şef al revistei „Steaua”, Mircea Mihăieş , redactor-şef, Cornel Ungureanu, Adriana Babeţi, Robert Şerban , revista „Orizont”, Dan Mircea Cipariu , Agenţia de Carte, George Vulturescu , redactor-şef al revistei „Poesis”, Arcadie Suceveanu , preşedintele Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, Leo Butnaru , revista „Contrafort”, Gellu Dorian , redactor-şef al revistei „Hyperion”, Pavel Gătăianţu , redactor-şef al revistei „Europa” din Novi Sad, Adriana Weimar , redactor-şef al revistei „Banatul”, Paulina Popa , redactor-şef al revistei „Semne”, Ela Iakab , redactor-şef al revistei „Realitatea bănăţeană”, Romulus Bucur , Gheorghe Schwartz , Gheorghe Mocuţa , Ioan Matiuţ , Onisim Colta , Lucia Cuciureanu , Lia Faur , Horia Ungureanu , revista „Arca”, Ion Mureşan , fondatorul revistei clujene „Verso”, Dagmar Maria-Anoca , redactor-şef al revistei „Naše Snahy”, George Ţărmure , Cornel Nistea , Mihai Vieru , Felix Nicolau , Lia Alb , Nicolae Szekely , Ilie Chelariu , Ion Corlan , Lavinia Ionoaia , Andrei Mocuţa , Carmen Neamţu , Domnica Pop , Diana Achim .

A adus apoi argumente pentru oportunitatea temei: Revista de cultură, încotro?. „Colocviul nu-şi propune să patetizeze situaţia prin care trec publicaţiile literare astăzi, ci să tragă un semnal de alarmă către cei responsabili de soarta culturii noastre; ei sunt capabili să ofere soluţii. România datorează atît de mult revistelor literare.” Pentru a susţine această afirmaţie, Vasile Dan a făcut o incursiune prin istoria publicisticii noastre literare, cu referire la „Dacia literară”, „Gazeta de Transilvania”, „Curierul românesc”, „Curier de ambe sexe”, „Convorbiri literare”, „Familia”, „Viaţa nouă”, inclusiv la marile publicaţii interbelice etc. Rolul revistelor literare (culturale) a continuat şi în timpul comunismului, ele producînd fenomenul rezistenţei prin cultură , atît de ironizat astăzi, pe nedrept, uneori de tineri scriitori care nici n-au apucat, din fericire, acele vremuri. Revistele de cultură au fost pînă în 1989 singurele oaze ale limbii române curate, într-o perioadă în care limba română însăşi era pervertită.” Colocviul are loc în anul 25 de existenţă a revistei „Arca”, moment perceput de vorbitor ca „o mică glorie locală”.

În intervenţia sa, d-l Nicolae Ioţcu, preşedintele Consiliului Judeţean Arad, şi-a exprimat admiraţia deosebită pentru cei care menţin revista „Arca” în viaţă, a reiterat spijinul pe care îl acordă revistei. Şi a urat succes tuturor participanţilor.

D-na Ana Maria Dragoş, directoarea Centrului Cultural Judeţean Arad editorul revistei „Arca”), a făcut o propunere pragmatică, aceea de a se întocmi, la terminarea evenimentului, un document prin care să se ceară Ministerului Culturii o subvenţie sigură pentru revistele literare.

Nicolae Manolescu, directorul revistei „România literară”, moderatorul principal al colocviului, a propus trei timpi la care să se refere participanţii. Primul se apeleze la trecutul revistelor, la ce au însemnat acestea chiar şi înainte de România lui Carol I, reviste de care se leagă mişcări literare, gen „Viaţa românească”, „Familia”, „Convorbiri literare”. Al doilea timp vizează prezentul, necesitatea existenţei lor, căci fără publicaţiile literare, cultura ar deveni un sac fără fund, fără control, reţeaua literară ar fi lipsită de criterii de valoare. Altfel spus, spiritul critic de selecţie e vital pentru existenţa unei culturi. Iar acest spirit este întreţinut, prin excelenţă, de revista de cultură. Pe televiziune nu se poate conta, pe radio nici atît. În prezent literatura nu este subvenţionată, fiind ajutată doar de primării şi consilii judeţene. În Franţa, de pildă, se alocă aproximativ 3 miliarde de euro pe an pentru cultură, pe cînd în România doar 130 de milioane de euro. În sfîrşit, e nevoie de soluţii de subvenţionare. Trebuie, de aceea, să se lucreze la o lege de subvenţionare a culturii scrise, inclusiv a revistelor literare.

Mircea Mihăeş a fost de părere că nu există o criză a revistelor culturale, problema e doar distribuţia. Avem o criză, în schimb, a cititorilor. Această problemă dramatică provine din educaţie. Pentru a o rezolva, e necesar să se demareze o nouă alfabetizare prin care să se explice necesitatea revistelor literare. În America lucrurile merg foarte bine, revistele se adresează unui public ţintă. Noi ne adresăm tuturor şi nimănui. În concluzie, ar trebui să ne intereseze ce se întîmplă cu revistele în minutul plus unu, după ce ies din tipografie. Revista “Orizont” a găsit soluţia abonamentelor.

Nicolae Prelipceanu a lărgit discuţia. De la reviste încotro?, la şcoala încotro?, la România încotro?, pînă la lumea încotro? O speranţă vine de la noul ministru al culturii, Kelemen Hunor, care a pus pe primul plan la o audiere în Comisia de Cultură a Parlamentului, problema revistelor de cultură. Interesul slab faţă de cultură vine din democratizarea societăţii. Acum avem destule ierarhii, cele literare par inutile. Cultura trebuie adusă în atenţia S.R.I., pentru că face parte din siguranţa naţională.

Al. Cistelecan a observat că ar trebui să eludăm întrebările metafizice şi să găsim soluţii pragmatice. Măcar să se salveze/ protejeze revistele de patrimoniu. E nevoie de o limpezire legislativă.

George Vulturescu a privit lucrurile dintr-o altă perspectivă. Nu trebuie date legi, reţete, rolul revistelor din spaţiile marginale este de a proteja valorile locale şi de a-i aduce pe alţii alături.

Cornel Ungureanu a pledat, de asemenea, pentru reviste regionale, necesare pentru buna aşezare a societăţii româneşti. A salutat, în sprijinul acestei idei, importanţa dicţionarelor de scriitori.

Gheorghe Schwartz a amintit că nu apariţia revistelor ar trebui să neliniştească, pentru că avem mai multe reviste decît colegii noştri din alte ţări. La noi, toată lumea vrea să fie scriitor. De aceea, avem atîtea reviste cîţi “scriitori” sunt. În reviste se vorbeşte despre autori, nu despre ce scriu ei. Nu se fac demolări decît prin tăcere. E nevoie să se găsească o ordine în viaţa literară, ierarhiile să se facă după operă.

Adrian Popescu a reiterat faptul că avem o puzderie de reviste susţinute de forurile locale. Cînd, de fapt, ar trebui susţinute doar cele 8 de top, printre care “Viaţa românească”,„Familia”, “Steaua”, “Arca”, “România literară”, “Vatra” etc. Trăim, aşadar, în plin paradox. Există o dictatură a relativismului prost înţeles, o diferenţă între a scrie o plachetă şi a fi scriitor de primă mărime. Pentru a obţine acest certificat de onorabilitate e necesar să se parcurgă trepte de iniţiere şi de rafinare. De aceea, critica literară promovată la reviste de direcţie, formatoare, are datoria de a aprecia continuitatea, nu apariţiile izolate şi de a nu fi permisivă cu nonvaloarea.

Gabriel Chifu, director-executiv la revista “România literară”, a pus în ecuaţie, cu alţi termeni, cei trei timpi “marca Manolescu”. Revistele literare au un trecut glorios; un prezent comparabil cu mersul pe sîrmă, există soluţii particulare, dar lipseşte o unitate de măsură la nivel naţional; încotro revistele? Educaţia e în degringoladă evidentă, tinerii se mulţumesc cu hrana gata mestecată la TV. Revistele literare nu sunt instituţii de presă, ci de cultură, de aceea se impune să aibă tratamentul cuvenit. Să fie subvenţionate revistele de top cu un trecut faimos, care aplică spiritul critic la nivel naţional.

Aurel Pantea a specificat că valoare unei reviste literare e dată de spiritul ei critic. O soluţie pentru finanţarea revistelor ar fi ca 1000 de biblioteci să devină abonate la aceste reviste (în prezent fiind doar 50 de biblioteci mari abonate).

Robert Şerban a apreciat că nu ne face bine să ne autocontemplăm admirativ. O soluţie ar fi ca revistele literare să aibă site-uri pe internet, secţiuni audio-video. Interesul ar putea fi stîrnit şi prin TV. Să ne mutăm spre zona virtuală, toate acestea fiind “cîrlige” benefice de abordare a posibililor cititori.

Ioan Moldovan a concluzionat că e decisiv ca ideile de aici să ajungă la cei care decid. În curînd, revista “Familia” împlineşte 150 de ani de existenţă şi din această postură îmbrăţişează revista “Arca” şi pe realizatorii ei. Aceleaşi calde urări le-am primit de la toţi cei prezenţi care au apreciat revista şi pe oamenii de vocaţie şi de credinţă care au reuşit să-i menţină valoarea şi să realizeze un instrument pentru a ridica toată comunitatea literară. Meritul este, în primul rînd, al redactorului-şef Vasile Dan.

Lucian Vasiliu, şugubăţ ca un adevărat moldovean, s-a arătat dezamăgit de situaţia revistelor şi de societate în general. Concluzia sa, exprimată laconic, a fost “înapoi la carte”.

Invitaţii de dincolo de hotare (Pavel Gătăianţu, Arcadie Suceveanu, Leo Butnaru) au vorbit despre soarta revistelor lor şi despre sprijinul logistic pe care îl primesc din ţară. Au arătat că nu se simt izolaţi şi că revistele la care activează servesc istoria României.

În cadrul colocviului au avut loc şi două lansări de carte: Amazoanele . O poveste de Adriana Babeţi şi Punct şi de la capăt de Gabriel Chifu. Au prezentat Gheorghe Mocuţa şi Vasile Dan.

Lucia Cuciureanu