CRONICA LITERARĂ
Petru M. Haş
Cu figuri şi cu imagini*
Cu figuri şi cu imagini este recenta carte de poeme a Anei Pop Sîrbu, adevărat labirint oniric, dovedind că, dorind să elucidezi ceva, ai parte de rătăciri profitabile, cum ar fi pierderea elevată a timpului, formă autentică, aproape insesizabilă, de mântuire. Propriu-zis, în această carte se împărtăşesc cel puţin doi autori: Ana Pop Sîrbu, Versuri & Ilie Gyurcsik, Reversuri . Nu trebuie omis al treilea: Starea de poezie (Postfaţă de Rodica Bărbat).
Cartea, în cazul de faţă, este un mecanism complex, din piese dintre cele mai diverse, care ignoră elegant disponibilitatea consacrată a cititorului, fie el şi un profan comentator.
Greu de păşit în această selva oscura , unde figura este imagine textuală propulsată în diferite secţiuni ale cărţii în alte imagini, noi figuri plauzibile.
Deşi posed o antologie de poezie franceză de veac XX, însoţită de comentarii asupra textelor şi complicatelor aparate ale poeziei, experimentul de faţă este unul inedit, încât, în încercarea de a-l prezenta, nu ştiu dacă mă ţin curelele, chiar de-ar fi să mă-ncing cu întreaga mea colecţie de curele.
Consecventă modului său de editare, devenită în ultimii ani de-a dreptul tenace, poeta îşi distribuie „Versurile” în două capitole: Sumedenie de fugi ; Celeştii ochi ai ascezei .
Cumplitei ciocniri a civilizaţiilor, Ana Pop Sîrbu îi opune omeneasca ciocnire a vârstelor, un impact devenit o constantă a poemelor sale (Vocea îţi picură , chiar pe tiv ), pentru ca, pe contrapagină (Prezentare şi interpretare ), Ilie Gyurcsik să consemneze detaliat „trei momente ale unui parcurs existenţial”, ceea ce este perfect adevărat, deşi, cu permisiunea domniei sale, ar putea să fie doar patru. Cele patru anotimpuri de Antonio Vivaldi: „Cobori cu ea din trecut./ Îţi mângâie coapsele.” Cinstita rochie şi coapsele împlinite…
Din motto-ul cărţii, „c'est s'exposer soit au réalisme, soit à l'hermétisme” (Collot ), deducem o anumită ambiguitate de ipostaze şi împrejurări interioare/exterioare ale poeziei Anei Pop Sîrbu, după cum şi distinsul „cavaler” interpret rosteşte, în una din camerele acestui labirint, despre limpezime clasică şi ermetism poetic, de factură nocturnă, cvasionirică, mai mult ca sigur. Zona umbrelor şi a ipoteticelor surori.
Domnul Ilie Gyurcsik, teoretician şi practician al lecturii, hermeneut de mare clasă, are darul de a-l conduce pe cititor mai abitir decât într-un fals tratat de vânătoare, cu înaltă erudiţie filologică şi semantică, la zi. „Reversurile” pe cât posibil trebuie expuse, tocmai pentru a observa cititorul ce festin îl aşteaptă: Note introductive ; Alte precauţii ; Prezentaare şi interpretare ; Un parcurs hermeneutic ; Parafrază şi interpretare (n.n. – în diverse puncte/pagini ale cărţii); Variantă de parafrază (între multe-multe altele); Parafrază I , Interpretare I , Interpretare II . La pagina 133 dăm peste o interesantă menţionare interpretativă, cu valoare de sugestie, a ceva emblematic, Un poem care rotunjeşte un ciclu, o carte ; referire la poemul A. P. S. de la pagina anterioară.
Dar care dintre voi, feţii moşului, n-ar fi curios cum arată „Un poem care rotunjeşte un ciclu, o carte” şi de ce? Mai cu seamă că „poemul” se intitulează Apa vie . Însuşi Harap Alb a fost tratat cu apă vie şi cu apă moartă. Este invocat Portretul Ei , ea, cea cu majusculă, „făptura nespulberată, cea dusă pe gânduri” şi, mai la vale: „Cea care ne bate-n uşă în plină amiază,/ Să-i auzim respiraţia, când stăm şi ne căutăm/ Dar nu ne mai găsim…”. De este chiar aşa, posibil să ne confruntăm cu o situaţie irevocabilă, dar, având în vedere că lumea este tărâmul tuturor posibilităţilor… Aflăm de la hermeneut că, în unanimitate, o unanimitate între domnia sa şi „Doamna Ana”, Ea este tocmai Sfânta Maria, dovadă că poeta Ana Pop Sîrbu nu abandonează coarda creştină. Profesorul îl evocă apoi pe Umberto Eco cu ale sale „culturale şi meta-culturale”, aşa că trebuie să cădem şi noi de acord că „Fecioara e chiar o întruchipare a iubirii (ca Agape, nu ca Eros)”. Agapé, (ne)Agapé, „Păcătosul” de Eros nu-şi pierde divinitatea. Toţi cei ce-l blamează i se închină.
Cartea de faţă s-a născut, după cum scrie la Note introductive , „pe un site de socializare al doamnei Ana Pop Sîrbu”, unde, citindu-le, domnul Profesor s-a simţit „atras” de aceste „versuri” care i-au inspirat ample „reversuri”.
Nivelul de abordare este foarte elevat, demn de a fi studiat cu atenţie, chiar dacă poate părea discordant cu era în care ajunserăm acum, dovadă că se mai petrec şi minuni.
După cum afirmă în postfaţă doamna Rodica Bărbat, cu referire la Morfologia nopţii , carte semnată anterior de A. P. S.: „Discursul liric actualizează scene petrecute ca în vis…”. Iar demersul domnului Ilie Gyurcsik: „… lectura lui I. G. e sedusă, de cele mai multe ori, de Idee, de inima textului, perceput ca un corp (ţesut) viu, în care pulsează înţelesurile de adâncime…” Concluzia Rodicăi Bărbat este deplin stimulatoare pentru poetă: „Ana Pop Sîrbu este o voce matură şi inconfundabilă.”
* Ana Pop Sîrbu, Versuri & Ilie Gyurcsik, Reversuri, „David Press Print”, 2014, cu o postfaţă de Rodica Bărbat