RESTITUIRI

Iulian Negrilă

Personalităţi literare româneşti: Gavril Scridon (1922-1996)

L-am cunoscut la Facultatea de Litere a Universităţii din Cluj şi apoi cu ocazia diferitelor simpozioane filologice, fie la Cluj sau la Arad.

A fost un reputat istoric şi critic literar, precum şi un valoros profesor universitar, la Universitatea din Cluj, originar din ţinutul Bistriţei. Urmează şcoala în localitatea natală, iar apoi liceul „George Coşbuc” din Năsăud.

După absolvirea Facultăţii de Litere de la Universitatea din Cluj a fost şef de catedră şi decan la Institutul Pedagogic de 3 ani din Târgu Mureş. Mai bine de un deceniu a participat la lectorate de limba română la Universităţile din München şi Budapesta.

A scris numeroase lucrări de istorie literară de referinţă referitoare mai ales la viaţa şi opera lui G. Coşbuc. Pe această temă el corespondează cu Alexandru Husar, originar din aceleaşi părţi bistriţene, care era profesor la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi:

În Cetatea Clujului, 12 mai 1965

Dragul nostru bădiţă Alexandre,

Scrisu-ţi-am ieri două epistole şi iarăşi mă adresez cu rânduri de plăcută pentru noi cinste; din hăbăuceală rugatu-te-am să ne trimiţi den bibliotecile aflătoare în dulce Târgul Ieşilor niscaiva cărţi. Aflându însă şi la noi două din ele, te rog să nu te mai trudeşti a ni le trimite: broşura lui Grigori N. Lazu, Adevărul asupra poeziilor lui Coşbuc (1893) şi broşura lui Sextil Puşcasriu, Cinci ani de mişcare literară. În schimb te-am ruga a ne trimite în copia vreunui grămătic den Ieşi, copia articolului lui Iuliu Tuducescu despre volumul Balade şi Idile al Bardului Coşbuc Georgică, zis badea George, ficiorul popii Sebastian den Hordou, despre care ai bunăştiinţă; acest articol se găseşte în „Românul literar”, I, 1893, nr.19, p. 596 – 604 şi nr. 20, p. 627 – 634.

Sosit-au la noi marele maestru Achile Popescu, poreclit Ion Apostol Popescu, după cum şi iscăleşte tot felul de măscării pren cele gazeturi, de la care, prin umila mea suflare priimeşte cele mai fierbinţi şi de frăţească dragoste urări de bine. Dumnealui iaşte mare logofăt al drumurilor, călătoriu pre drumuri şi nestătătoriu pre loc precum apele Someşului Mare.

Acest meşter al vorbelor cu tâlc vorbit-au astă vară cu măicuţa den Ilva Mică şi te-au pârâtu că te ţii cu fetişcane înzorzonate cu feluri de pănglicuţe albe şi zisu-au măicuţa că prea sunt fragede pentru al său prinţ. Drept aceea gânditu-ne-am cu cugetu nost ăl ţărănesc că bine ar fi să te aşăzi în rându cu oamenii căci sositu-ţ-a vremea. În Cetatea den Ţara Oaşului o domniţă iaste după cum cetit-am în cărţi şi gomornice şi păscălii şi zodiace, tălmăcite şi răstălmăcite de marele cântăreţ şi făcătoriu de cântece, maestru în măscării de tot felul.

Tudor Jarda, care trage-să den satul Sângeorzu românescu, pe unde cântat-ai tu oarecând cântece turceşti de dragoste pentru o îndrăgostită şi prea tulburată fecioară („Gium ba la bala...”). Dumnealui se trage den familia veche a Vameşului şi a lui Hrişcău şi e dascăl de dăscălie câmtăreaţă aici, mare cunoscătoriu de butoaie, făgădaie şi neîntrecutu sugătoriu de licori beţâve, ca pe vremea Dabijăi Vodă, cu care la pântec aduce şi mai hămesitu decât Setilă al bădiţei Ion Creangă. Şi dumnealui vraciu Tudor găsit-a din cărţi că o domniţă suspină după cinstita ta inimă în Ţara Oaşului şi mare nădejde trage să te poată îndupleca în dulce jugul căsniciei. Drept aceea să ne scrii dacă să trimitem olăcari întru împlinirea obiceiurilor den străbuni.

Isprăvind de scris gândindu-ne foarte că nouă tare dor să iaste de tine şi că vara iaste aproape şi te îmbrăţişăm cu mult dor, ai tîi sinceri prieteni, Gavrilă ot Fedru, Ion Apostol Popescu ot Armanopolis

Într-o altă scrisoare adresată aceluiaşi Alexandru Husar, face elogiul prieteniei care ar trebui separată de interesele particulare şi ambiţiile mărunte:

Cluj, 26 iunie 1965

Îndepărtate al meu prieten, Al.,

Am primit ieri seară epistola ta, pe care, să fiu sincer am aşteptat-o cu nerăbdare. Credeam că m-ai uitat numai pe mine, dar nici surorii tale Marioara, prea fericită mamă şi soţie, nu-i prea scrii. Dragostea nu poate să se împiedice în asemenea mărunţişuri.

Materialele pe care ţi le-am solicitat le-am obţinut din altă parte; îţi mulţumesc cu căldură pentru osteneală; de asemenea d-nei Vlad, pe care m-o cunosc şi căreia, pentru colaborare, o să-i trimit un exemplar din bibliografia Coşbuc, unde este şi citată.

Mă adresez ţie cu o altă rugăminte: nu găsesc nicăieri următoarele ediţii din poezia lui Coşbuc: Balade şi idile , ediţia 1907 şi Cântece de vitejie , ediţia 1908. Le-am căutat la Bucureşti, Cluj şi Sibiu şi am mare nevoie de ele, fiindcă nu pot definitiva variantele. Dacă se găsesc la Iaşi, te rog, fii atât de amabil a mi le trimite numai pentru 2-3 zile, să le microfilmez, sau dacă e posibil, să mi se facă microfilme pe care să le plătesc imediat. Găseşte, te rog, foarte insistent, formula cea mai operativă fiindcă mă găsesc la mare impas şi-mi trimite ediţiile cerute cât mai repede posibil.

Cu Popescu am avut cea mai mare decepţie în direcţia prieteniei din toată viaţa mea; o să-ţi povestesc în vară; cred că ne vom putea întâlni; multe lucruri pur şi simplu revoltătoare. Sunt unii oameni cărora le este străină noţiunea de prietenie, totul reducându-se la mărunte interese pecuniare, la ambiţii muiereşti şi care confundă prietenia cu relaţiile oficiale, amestecându-le în mod nepermis.

Sunt informat că profesorul Al. Dima vă părăseşte pentru a lua locul lui Călinescu şi al lui Vianu la Bucureşti; eu mă bucur sincer şi consider că e cea mai potrivită alegere posibilă, pentru voi fiind însă o mare pierdere. Sunt însă interese superioare care au dreptul de a fi satisfăcute. În orice caz, printre ieşeni vor fi şi unii care să se bucure, sau cum vor fi foarte decepţionaţi unii amici clujeni.

Aşteptând răspunsul tău voluminos, te îmbrăţoşez cu aceeaşi veche (cum trec anii, scumpe prietene) prietenie şi căldură, pe care distanţa nu o scade ci o stimulează mereu alături de regretul de a ne putea revedea atât de rar,

Gavril Scridon

O ultimă scrisoare, aflată în posesia noastră, se referă la rugămintea ca profesorul Husar să-l ajute pe profesorul Bitan să-şi facă aspirantura la profesorul Al. Dima:

Cluj, 30 iunie 1965

Dragul meu Al.,

O să te mire sârguinţa mea epistolară. Colegul meu Ştefan Bitan, pe care-l cunoşti şi te cunoaşte, a făcut, se pare, o treabă foarte bună. Pe adresa pe care ţi-o trimit alăturat au sosit trei cărţi. Poştaşul făcuse formele de trimitere înapoi cu specificaţia „adrisantul necunoscut”, vorba cetăţeanului turmentat. Bitan a intervenit şi a reţinut cărţile următoare, pe care mi le-a predat şi se găsesc la mine:

1. The evolution of british historiography from Bacon to Namier, edited by J. R. Hale, Meridian Books, The World publishing company, Cleveland and New York, 382 pagini, 1964;

2. L. L. Paklons. Bibliographie europėnne – European bibliography, De Tempel, Tempelhof, 1964, 222 p.;

3. Renaisssance and reformation A Survey of European History between 1450 and 1660 by V. H. H. Grean, New York, St. Martin *s Press, 1964, 462 pag.

Eu presupun, şi după conţinut, că sunt cărţile tale. Dacă e aşa, te rog să-mi răspunzi de urgenţă ca să ţi le expediez.

Să nu mă uiţi, fii bun, cu cele două ediţii Coşbuc, despre care ţi-am scris. Te mai rog să vorbeşti cu prof. Al. Dima despre Bitan, care a cerut să i se aprobe să facă aspirantura cu d-sa, la Iaşi. Rugămintea este ca să fie aprobată cererea lui acum, în vreo şedinţă a consiliului ştiinţific, pentru a se putea prezenta la examene încă în luna septembrie a.c. Îi faci un mare serviciu şi plăteşti cărţile care, fără intervenţia lui Bitan, ar fi fost pierdute.

Te îmbrăţişez cu acelaşi dor nestins, Gavrilă

P.S. Pe adrese scria:

Institute of International Education, 809 United Nations Plaza, New York, N. Y. 10017

To: Mr. Alexandru Husar

Str. Horia 31, Cluj, Romania

Respective:

The Word Publishing company publishers of Meridian Books, 119 West 57 Street, New York 19, N. Y.

Şi apoi exact adresa ta.

Să fie de bun augur această adresă; la noi la catedră este vacant un post la estetică. Aş fi cel mai fericit să vii să-l ocupi, să fim iar împreună, că fără tine sunt cam pustiu. Şi apoi aici ţi-e locul! O să mai vorbim la vară...

(Scrisori aflate în biblioteca personală).