logo

Revistă de literatură, eseu, arte vizuale, muzică, fondată în februarie 1990 la Arad.

Redactor-şef fondator: Vasile Dan.

logo

 

CONTACT

 

Ion Cocora, Viaţa într-un lacăt, Editura „Palimpsest”, 2013

Cartea unui poet autentic, de nişă, între şaizecişti şi prima promoţie echinoxistă clujeană. Ion Cocora este un poet rar, în sensul că apare rar, aşa cînd nici nu te aştepţi, cînd aproape că ai uitat de el. Criticul de teatru Ion Cocora dacă nu l-a asasinat de-a binele, oricum l-a ocultat, pe nedrept, pe poetul Ion Cocora. Viaţa într-un lacăt, (frumos titlu!) este o carte consistentă de poeme (aproape 100 de titluri, în general poeme lungi) scrise parcă la foc automat, după o reţetă verificată în acei ani 1965-1970, la Cluj, la „Tribuna” şi „Steaua”. Adică o poezie metaforizantă cu nesaţiu şi cu o plăcere vizibilă, după o perioadă („obsedantul deceniu”) de scris stupid sub orice aspect, nu doar tematic, ideologic, propagandistic. Noua poezie a Clujului din acei ani era o mică răzbunare. Libertatea literară era resimţită exclusiv ca acces liber la metaforă. Deprinderea lui Ion Cocora (care e, orice s-ar spune, un poet) în ale metaforei, cine ar putea-o pune acum la îndoială? Mai ales citindu-i Viaţa ca un lacăt ? Iată o singură dovadă, citîndu-i poemul titular al cărţii apărute în propria editură: „Viaţa într-un lacăt e o viaţă într-un lacăt/ poate fi un arc poate fi o rotiţă poate fi o limbă de clopot/ într-un gât de viperă poate fi ceea ce nici nu a visat că poate fi/ poate fi gara monumentală din quebec sau un marfar/ într-o haltă din românia/ poate fi nasturele de la pijamaua ta roz sau o monedă veche/ numai bună să-ţi rupi dinţii în ea/ poate fi o ţigară de foi sau o motocicletă în colţul gurii care duduie/ până scoate vecinii din minţi/ viaţa într-un lacăt este pregătită să-şi întâmpine sfârşitul/ cu surâsul pe buze cu o fanfară militară ascunsă în lobul urechii/ să se bucure de el ca de un somn sub o lupă într-o amiază de vară/ să-şi imagineze lumea cealaltă ca pe un cartier al muţilor/ şi să spere că încă nu e prea târziu să fie cheia/ care închide şi deschide lacătul”.(p. 9)

(****)

 

 

 

 

N.R. Notarea s-a făcut de la (*) la (*****) în funcţie de aprecierea valorică.