logo

Revistă de literatură, eseu, arte vizuale, muzică, fondată în februarie 1990 la Arad.

Redactor-şef fondator: Vasile Dan.

logo

 

CONTACT

 

Monica Rohan, translucid , poeme, editura „Tracus Arte”, 2014, 59 p.

Carte a unei poete discrete, din promoţia de nişă, cea de la mijlocul anilor 70, cea care a precedat valul optzecist. Cea, să zicem, a lui Daniel Turcea şi a primilor echinoxişti cu care are, de altfel afinităţi stilistice, de sensibilitate. Precum aceştia, Monica Rohan sugerează o fragilitate structurală, un organ fin de receptatare a nuanţelor, inaudibilului, penumbrelor, translucidului. Pe scurt, o poetă a interiorităţii retractile, a exprimării sibilinice, a mişcărilor infinitezimale a sentimentelor. Cu un cuvînt, Monica Rohan scrie cu graţie dintr-o stare de beatitudine interioară sau de angoasă nu o dată. Iată un poem întru totul marca sa: „Părul meu cânepiu cenuşiu platinat/ l-am tăiat./ Am decupat ochi poemelor./ Vers după vers, am eviscerat/ mormane întregi de cuvinte./ Continuă să-mi sîngereze genunchii./ De acum voi tăcea. O sută de ani./ Părul meu va continua să crească./ Tot astfel tăcerea, înverşunatele-i rădăcini.” (Tunderea, p. 46)

(****)

 

 

 

 

 

N.R. Notarea s-a făcut de la (*) la (*****) în funcţie de aprecierea valorică.