logo

Revistă de literatură, eseu, arte vizuale, muzică, fondată în februarie 1990 la Arad.

Redactor-şef fondator: Vasile Dan.

logo

 

ARTE VIZUALE

 

Onisim Colta

 

Adrian Sandu – Spaţiul creaţiei ca spaţiu al devenirii

 

Vineri, 25 aprilie 2015, Sala „Ovidiu Maitec” a Muzeului de Artă din Arad a căpătat o configuraţie realmente surprinzătoare pentru vizitatorii care i-au călcat pragul.

Adrian Sandu, el însuşi muzeograf, a reuşit să organizeze sub egida APA („Asociaţia Producătorilor de Artă”) un remarcabil eveniment. La început, proiectul a constat în organizarea unei expoziţii personale de pictură şi grafică. Treptat, la nivel conceptual, ideea iniţială a suferit benefice modificări, restructurări, care au dus în final la spargerea clişeului banalizat al expunerii liniare a lucrărilor panotate pe criterii tematice, cronologice, dimensionale sau cromatice. Sub sloganul, prezent pe afişe şi invitaţii, „I wish I could be somewhere else”, „personala” sa, prin modul inedit de expunere, îl invită pe spectator să parcurgă traseele unui labirint vast, în ale cărui alveole poate găsi, vedea, lucrări în ulei, acril sau colaj şi desen, unele pe o simeză, bine dozate ca număr, şi altele, mult mai multe, în grupaje, rezemate cu faţa la vedere sau la perete.

Spectatorul nu mai este lăsat în pasivitatea lui obişnuită, ci e activat, invitat în atelierul vast (cam cum ar fi normal să fie un atelier de artist şi în această ţară), să dea târcoale, să vadă şevaletul cu pânza aflată într-un anumit stadiu, presa de gravură, masa de lucru, să deschidă mape cu desene şi schiţe pregătitoare, să pipăie suprafeţe pictate, sau să adulmece pigmenţii de ulei proaspăt aşternuţi cu pensula sau cuţitul pe textura pânzei sau pe paleta încă umedă. Tot spaţiul devine astfel unul ospitalier, iar vizitatorul devine actor într-o scenografie ad-hoc, în care are bucuria să descopere cam cum arată laboratorul unui artist într-un anume moment. Într-un anume moment, pentru că Adrian Sandu încă de pe invitaţie avertizează că e vorba de „Un spaţiu dat – o provocare în ideea permutării. Spaţiul de lucru se transformă permanent.” Vizitatorul e invitat în acest spaţiu în care artistul îşi trăieşte frământările, căutările, reuşitele şi ratările, unde elaborează, izbândeşte, năzuieşte sau sfâşie de furie, are momente de agonie şi de extaz.

Moduli albi paralelipipedici puşi pe cant, marcând pereţi despărţitori, sugerează circumscrieri alveolare de spaţii de lucru, în care se experimentează fie în mediul picturii în ulei sau acril, fie în colaj sau gravură.

Pe pereţi, din loc în loc, sunt atârnate în cuie instrumente de lucru fireşti pentru un atelier, fierăstrăul, ciocanul, cleştii de întins pânza, capsatorul, fragmente de obiecte incitante găsite etc. Suluri de pânză sau hârtie de diverse nuanţe sunt rezemate sau culcate pe podea, unele derulate, liniate cu rigle, creioane, pensule de diferite lăţimi la îndemână.

Printre obiecte cu utilitate clar funcţională, vezi altele găsite, scoase din uz, numai bune pentru viitoare asamblaje. Un colac de sârmă ruginită atârnă ca o încâlceală de linii sinuoase în 3 D. Ca o ilustrare a ideii de obiectualizare a artei adusă de avangardă, linia, element abstract, devine lucru, iar lucrul, obiectul, devine structură plastică, cu valenţe estetice proprii şi participant la cadrul scenografic, la spectacolul vizual spaţio-temporal oferit de Adrian Sandu.

Într-un colţ, laptopul, expresie a ultimei tehnologii prin net, e deschis spre lume, este fereastra spre tot ce se întâmplă în artă, ştiinţă şi la nivel cotidian pe mapamond.

Pe un colţ de masă, un aparat de fotografiat este gata pentru a captura o imagine, un detaliu expresiv, selectat din cotidian, care poate deveni fie citat din real, fie impuls pentru geneza unei noi compoziţii. În altă parte, un aparat de proiecţie lasă gândul să plece spre alte medii, alternative.

Lucrările de pictură, desen sau în tehnici mixte, sunt expresia unui spirit vivace, mereu neliniştit, în fermentaţie, în căutare de noi configuraţii, deformări expresive, combinări de tehnici, forme şi abordări formale.

Spiritul zilei în artă e prezent cu pregnanţă în ultimele pânze. Relaţionarea dintre figura umană cu datele sale anatomice şi semnele abstracte, informale sau geometrizante, e frecventă în pânzele lui Adrian Sandu, în configurări şi sub amprenta stilistică personală, în game cromatice stăpânite, care îl definesc.

Spectatorii, în marea lor majoritate tineri, au fost vizibil plăcut surprinşi de spectacolul vizual prezentat de artist, de deschiderea oferită spre implicarea lor.

În cadrul acestuia participă împreună spaţiul şi timpul, neliniştea creativă şi bucuria izbânzii, rateul şi reuşita, spontaneitatea şi elaborarea, gestul liber şi rigoarea geometrică, obiectul pictural sau grafic, „finit” sau în devenire, instrumentul de lucru şi urma lui, obiectul găsit şi convertirea lui în operă. Toate acestea se cer privite, trăite, supuse tactilităţii curioase, adulmecate spre înţelegerea şi empatizarea cu lumea de forme, semne, culori şi aspiraţii ale artistului.

La vernisajul de vineri, poetul Vasile Leac teleghida cu abilitate o dronă, care filma din zbor, din perspectiva păsării, din diverse unghiuri, atelierul-instalaţie oferit de artist spre vizitare.

Intenţia lui era ca de Noaptea Albă a Muzeelor această filmare să se convertească într-o proiecţie care să întregească, să nuanţeze spectacolul vizual al evenimentului, să-l amplifice, deschizându-l către medii alternantive, spre deliciul publicului tânăr.

Nicio lucrare de-a lui Adrian Sandu, fie ea pictură în ulei sau acril, desen, colaj sau obiect, nu este „terminată”, în sensul clasic al termenului. El simte întotdeauna când trebuie să se oprească. În stadiul în care se află, ele lasă loc suficient privitorului cu imaginaţie să le „continue” într-o direcţie sau alta, să le modifice imaginar configuraţia de la o stare la alta. Acest fapt încearcă să ni-l transmită această mega-instalaţie din Sala „Ovidiu Maitec”, că nimic nu e definitiv, încremenit în vreun finisaj, ci mereu deschis („opera aperta”) spre alte şi alte potenţiale reconfigurări, este modul său figurativ de definire a creaţiei şi, implicit, a vieţii creatorului. A acelui tip de creator care e mereu de veghe să nu cadă în stereotipie, în formalism rutinier.

Astăzi, este un loc comun, nicio manifestare artistică din sfera vizuală nu este luată în serios dacă nu are un concept la bază, o motivaţie coerent formulată de artist. Acest fapt implică o stăpânire, în egală măsură, a ambelor componente ale actului de creaţie, atât cea care ţine de „una cosa mentale”, cât şi cea care ţine de măiestrie, atât de idee, cât de abilitatea întrupării ei.

Simultan cu „inaugurarea” instalaţiei/ expoziţie/ atelier semnată de Adrian Sandu, în acelaşi Muzeu de Artă, la câteva uşi distanţă, la aceeaşi oră, în spaţiul Kinema-Ikon, avea loc încă una din seria de acţiuni remarcabile găzduite de instituţie în sfera mediilor alternative. De data aceasta, Daria Ghiu şi Maria Balabaş din capitală au venit cu un concept care implica ideea de comunicare, comunicarea – cu deschiderea şi limitele ei. Prin motoul prezent pe afiş pe un fundal de scriere în alfabet Morse, artistele ne spun la unison: „limitele limbii mele sunt limitele lumii mele”. În procesualitatea desfăşurării, acţiunea pune împreună imagini în mişcare cu sunetul (sound), făcându-l pe spectator să simtă şi să înţeleagă printr-un mod expresiv, vizual şi auditiv, diferenţele dintre comunicare şi alterarea ei, claritatea mesajului şi distorsiunea ca formă de degradare a lui.

Această simultaneitate a celor două evenimente la Muzeu şi-a avut tâlcul ei. Fiecare medium, modalitate de exprimare, îşi are fanii săi. Astfel, cei care au venit la acţiunea de la Kinema-Ikon au vizitat şi expoziţia lui Adrian Sandu şi viceversa, cei care au venit pentru Adrian Sandu au asistat la procesualitatea conceptului Dariei Ghiu şi Mariei Balabaş, unii dintre ei asistând poate pentru prima dată la un astfel de mod de abordare artistică.

Prin aceste moduri de manifestare, abordare a actului artistic, Muzeul de Artă arădean a căpătat de o vreme o lăudabilă vivacitate, înregistrând o binevenită racordare la Zeitgeist-ul actualităţii în artă. În acest mod, Muzeul rămâne o instituţie vie, care îşi atrage vizitatorii şi din sfera iubitorilor de artă tineri.

Dacă zona media beneficiază de aerul său de noutate din pricina noilor tehnologii, Adrian Sandu, operând cu medii tradiţionale, reuşeşte să le încarce cu accente noi de prospeţime prin modul de expunere, prin conceptul nou legat de relaţionarea lucrurilor în timp şi spaţiu. Piesele „atelierului” din expoziţie capătă noi şi noi configurări de la zi la zi. Opera „finită” e acompaniată de devenirea ei, de succesiunea operaţiunilor controlate sau/şi spontane, raţionale şi pur emoţionale, ghidată de ambele componente ale fiinţei, „spiritul de geometrie” şi „spiritul de fineţe”.

Expoziţia/ scenografie semnată de Adrian Sandu s-a bucurat de un mare aflux de vizitatori curioşi, în special tineri, de Noaptea Albă a Muzeelor, când interesul pentru astfel de evenimente ajunge la cote surprinzătoare.

Prin „expoziţia” lui Adrian Sandu, ca şi prin cea precedentă, a lui Laurian Popa, şi prin cea de după Adrian Sandu, expoziţia doctorală a Dianei Serghiuţă, sau prin acţiunile succesive Kinema-Ikon, Muzeul de Artă arădean devine un focar de cultură vizuală, un spaţiu viu, în care spiritului contemporan în artă i se dă prilejul să se exprime cu aplomb şi prospeţime în cadrul unei strategii culturale mai largi.

Acestea sunt lucruri, fapte, care ar trebui să cântărească în cadrul dosarului de candidatură al Aradului la obţinerea statutului de Capitală europeană a culturii.

 

logo 

1. Adrian Sandu, Manea, ulei şi acril pe pânză, 120/100 cm, 2015

 

logo 

2. Adrian Sandu, Friends, ulei şi acril pe pânză, 80/100 cm, 2015

 

logo 

3. Adrian Sandu, Strange person, ulei şi acril pe pânză, 80/90 cm, 2015

 

logo 

4. Adrian Sandu, Planet mouse, ulei şi acril pe pânză, 80/100 cm, 2015

 

logo 

5. Adrian Sandu, Vizita, ulei şi acril pe pânză, 80/100 cm, 2015

 

logo 

6. Adrian Sandu, Ghiţă, ulei şi acril pe pânză, 80/100 cm, 2015

 

logo 

7. Adrian Sandu, Beach, ulei şi acril pe pânză, 80/100, 2015

 

logo 

8. Adrian Sandu, Loczy, ulei şi acril pe pânză, 120/100 cm, 2015

 

logo 

9. Adrian Sandu, Loczy 2, ulei şi acril pe pânză, 80/100 cm, 2015

 

logo 

10. Adrian Sandu, Doll, ulei şi acril pe pânză, 80/60 cm, 2015