POEZIE
Ion Mărgineanu
Un picior tot alunecă printre
cuvinte – groapă comună
şi ele, şi el. Picioru-i de
mistrie, de strigăt de Ană,
de cruce şi cununi de spini,
umblă să-i spele picioarele
Apa Iordanului, dar ea s-a retras,
lemn de foc, în Cina cea de Taină,
strigă după toiagul lui Moise,
dar el e pernă în giulgiul lui Iisus.
Ne întâlnim, lăcrimăm – ziua nu
se miră. Ne hrăneşte încă. Undeva
suntem ceaţa agitată, scame pe cuvinte.
*
Apa scârţâie defrişată de
seceta din cele zece Porunci –
oglinzi fără identitate alăptate
de nisip – pasăre ducând în
spate supremaţia Sfinxului, arheologia
scorpionilor şi notele muzicale de
nămol ale Nilului. M-aş fi rebotezat
într-o fântână cu litere proaspete
şi fiice ale curcubeului. Dar pe
aici a trecut fuga din Egipt. Şi n-o
ştiu pe de rost. La ce să minţim Vechiul
Testament?
*
Stau ca un ciorchine. Degust
Melancolia unui tânăr must.
Pasărea trage de pahar
Pe limba ei tot mai amar,
Surâsul stinsului hotar,
Cândva un dulce furnicar,
Azi satul, şubrezit altar.
Şi de gustat aş mai gusta
Dar mă opreşte lacrima –
Ciorchine lui Iisus cândva!
*
Crengile surde, vocale ude
Trec de oglinzi, consoane Bermude –
Stricăciuni de spălarea pe mâini –
Pasăre cu frigul pe buze –
Linişti cu acoperişuri tot nude.
*
Banca pe care stai: colţ de Rai.
Fărâmituri de Iad! Banca pe care plângi,
Râu ce-l alungi şi-n plete îl strângi.
Banca de pe care pleci,
Prăvălită floare pe serbede poteci!
*
Cerul se bâlbâie,
Norii-s la trei ace –
Şi toamna, piatră pe moară
Printre bucate şi tristeţi ferecate.
Zorii pasează un strat de muşcate –
Pagini doar de idei retezate!
*
Frig năvalnic azi noapte!
Îmblănite cuvintele,
Bucăţi de răscoapte suflete,
Deocheat somnul nu mai
Vede cărări să le poarte!
*
Fluturii morţi, pietriş al verii.
*
Orişiunde aş pleca
Mă ajunge lacrima –
Ploaie, vânt în urma mea.
Drumule, drumarule,
Suceşte-mi lacrimile,
Să nu se uite-napoi
Cu nenoroc de trifoi,
Doar cu mugurii din urmă
Prin care lacrima scurmă,
Şi se face sat pe vale –
Mătănii duminicale.
*
Osândite florile
Să spele mormintele,
Să-nfieze lacrima –
Vierme-n groapa mea şi-a ta,
Şi că vor şi că nu vor,
Şarpe-i timpu-n ochiul lor.
*
Dealul care te ascunde
Nu e biblicul rival,
Doar pietroi care să-nfunde
Şi amantă şi aval.
Dorul meu de cale lungă
E doar fulger ce alungă
Muşcătura din pocal,
Dealul care te ascunde –
Duh în biblicul rival.
*
Lacrima, Doamne, nu fură
Nici blestemele, nici ură,
Doar îmbată-ncet morminte
Să nu-l care ploaia, vântul,
Să-i rămână drag pământul.
*
Frigul s-a retras, floare
de colţ. Pagina poate
ieşi la plimbare.