logo

Revistă de literatură, eseu, arte vizuale, muzică, fondată în februarie 1990 la Arad.

Redactor-şef fondator: Vasile Dan.

logo

 

POEZIE

 

 

 

Ion Mărgineanu

 

 

 

Un picior tot alunecă printre

cuvinte – groapă comună

şi ele, şi el. Picioru-i de

mistrie, de strigăt de Ană,

de cruce şi cununi de spini,

umblă să-i spele picioarele

Apa Iordanului, dar ea s-a retras,

lemn de foc, în Cina cea de Taină,

strigă după toiagul lui Moise,

dar el e pernă în giulgiul lui Iisus.

Ne întâlnim, lăcrimăm – ziua nu

se miră. Ne hrăneşte încă. Undeva

suntem ceaţa agitată, scame pe cuvinte.

 

*

 

Apa scârţâie defrişată de

seceta din cele zece Porunci –

oglinzi fără identitate alăptate

de nisip – pasăre ducând în

spate supremaţia Sfinxului, arheologia

scorpionilor şi notele muzicale de

nămol ale Nilului. M-aş fi rebotezat

într-o fântână cu litere proaspete

şi fiice ale curcubeului. Dar pe

aici a trecut fuga din Egipt. Şi n-o

ştiu pe de rost. La ce să minţim Vechiul

Testament?

 

*

 

Stau ca un ciorchine. Degust

Melancolia unui tânăr must.

Pasărea trage de pahar

Pe limba ei tot mai amar,

Surâsul stinsului hotar,

Cândva un dulce furnicar,

Azi satul, şubrezit altar.

Şi de gustat aş mai gusta

Dar mă opreşte lacrima –

Ciorchine lui Iisus cândva!

 

*

 

Crengile surde, vocale ude

Trec de oglinzi, consoane Bermude –

Stricăciuni de spălarea pe mâini –

Pasăre cu frigul pe buze –

Linişti cu acoperişuri tot nude.

 

*

 

Banca pe care stai: colţ de Rai.

Fărâmituri de Iad! Banca pe care plângi,

Râu ce-l alungi şi-n plete îl strângi.

Banca de pe care pleci,

Prăvălită floare pe serbede poteci!

 

*

 

Cerul se bâlbâie,

Norii-s la trei ace –

Şi toamna, piatră pe moară

Printre bucate şi tristeţi ferecate.

Zorii pasează un strat de muşcate –

Pagini doar de idei retezate!

 

*

 

Frig năvalnic azi noapte!

Îmblănite cuvintele,

Bucăţi de răscoapte suflete,

Deocheat somnul nu mai

Vede cărări să le poarte!

 

*

 

Fluturii morţi, pietriş al verii.

 

*

 

Orişiunde aş pleca

Mă ajunge lacrima –

Ploaie, vânt în urma mea.

Drumule, drumarule,

Suceşte-mi lacrimile,
Să nu se uite-napoi

Cu nenoroc de trifoi,

Doar cu mugurii din urmă

Prin care lacrima scurmă,

Şi se face sat pe vale –

Mătănii duminicale.

*

 

Osândite florile

Să spele mormintele,

Să-nfieze lacrima –

Vierme-n groapa mea şi-a ta,

Şi că vor şi că nu vor,

Şarpe-i timpu-n ochiul lor.

 

*

 

Dealul care te ascunde

Nu e biblicul rival,

Doar pietroi care să-nfunde

Şi amantă şi aval.

Dorul meu de cale lungă

E doar fulger ce alungă

Muşcătura din pocal,

Dealul care te ascunde –

Duh în biblicul rival.

 

*

 

Lacrima, Doamne, nu fură

Nici blestemele, nici ură,

Doar îmbată-ncet morminte

Să nu-l care ploaia, vântul,

Să-i rămână drag pământul.

 

*

 

Frigul s-a retras, floare

de colţ. Pagina poate

ieşi la plimbare.