POEZIE
Dsida Jenő
La ţară (Falun)
Sunt încântat când mă uit la acest sat,
mireasma munţilor sorb
dimineaţa.
Am un voal de argint pe inimă,
şi faţa zânelor
ca o sărbătoare mare
Fumul conurilor de brazi aprinse
şosea învolburată
şi uşoară,
pe ea mă urc pe cer
cu o fetiţă şi cu un
câine mic.
Deodată se face întuneric.
Casele cu acoperiş de căpiţă rămân jos
între lupi.
Linişte pe lac (Csend a tavon)
E linişte pe oglinda lacului
Gradină.
Ploaie de soare.
Plimbare moale.
Poet tânăr, de ce te uiţi la faţa ta
în oglinda lacului oare?
Vânt pe oglinda lacului
se şifonează în riduri neteda foaie.
Faţa ta
pe oglinda timpurilor
se scurge
se pierde în neant, moare...
Măturătorul (Az utcaseprő)
Zori. Merg agale fredonând
spre casă singur, solitar
cu cântec în inimă. Mă saluţi
tu, măturător sărac, murdar.
Mă saluţi cu mult respect
în dimineaţa prăfuită
şi mi se umple inima
cu iubire, umilinţă.
Stau şi mă uit îndelung la
faţa ta soioasă cu brazdă,
la mâna ta mare, zgribulită,
la mustaţa ta galbenă, pocită
deasupra cu abur de ţuică.
... îl văd pe el, pe cel ceresc
în tine, măturător zdrenţuros,
le mături toate murdăriile,
ridici păcatele lumii,
cu toată lumea faci bine...
Frate, dacă ajungi în rai,
nu cumva să uiţi de mine!
Complimente triste (Szomorú bókok)
Eşti ca un fulg de zăpadă.
Eşti albă,
eşti uşoară,
eşti frumoasă,
eşti fenomen:
te topeşti în linişte,
dispari încet...
Pentru tine plâng în melodie uşoară:
Eşti ca un fulg de zăpadă.
Mesaj (Uzenet)
Nu veni la mine,
Nu te apropia!
Pe frunzele căzătoare ale toamnei
scriu ceea ce vreau.
Fluier,
cel dulce va fi amar,
cel amar va fi dulce.
Nici buzele tale nu le vreau.
Şi dacă ai veni,
mi-a rămas doar inima,
roşie, rece.
Voi pune pe altar.
Substantive (Főnevek)
Primăvară, floare,
Fruct,
iarbă, ramură înfrunzită –
toamnă, veştejire,
moarte
Naştere.
viaţă,
sărut, dragoste,
plâns, lacrimă,
prostie...
Traducere din limba maghiară:
Regéczi Szabina Perle