RESTITUIRI

Horia Truţă

Volbură Poiană-Năsturaş

În 13 martie s-au împlinit 125 de ani de la naşterea scriitorului Volbură Poiană-Năsturaş (1890-1972), ofiţer al Armatei Române încărcat cu distincţii şi medalii, membru al Societăţii Scriitorilor Români (1923), autor a 14 volume de poezie, 3 de proză şi numeroase colaborări la presa literară.

Născut în satul Galbeni (judeţul Neamţ), Constantin I. Năsturaş după absolvirea studiilor liceale la Iaşi şi a Şcolii de Ofiţeri de Infanterie din Bucureşti (1910), ca militar activ, s-a distins în Campania din Bulgaria (1913) şi Primul Război Mondial, unde a fost rănit şi luat prizonier de nemţi. După război, cariera sa militară, desfăşurată în garnizoanele din Arad, Timişoara, Sibiu, Deva, Oradea, Chişinău, are un drum ascendent până la gradul de colonel, obţinut în 1939. A funcţionat ca director de studii în reputate şcoli militare şi prefect în Transnistria (1941-1943), unde a reuşit în condiţiile aspre ale celui de Al Doilea Război Mondial, să evite deportarea peste Bug a 70.000 de evrei, salvându-le astfel viaţa. Această atitudine curajoasă alături de participarea în războiul antifascist, l-au scăpat la sfârşitul războiului, de epurare din armată şi condamnare, fiind singurul inculpat achitat în procesele penale care au urmat după încheierea păcii.

A fost căsătorit la Arad cu Minerva, fata preotului Cornel Papp din Zărand. Unica lor fiică, Oltea a fost soţia dr. Vasile Luştrea eminent microbiolog din Arad. În 1949 s-a stabilit la Arad, pe strada Ştefan Cicio-Pop, unde a rămas înconjurat de familie până la sfârşitul vieţii.

Încercările sale literare, din adolescenţă s-au concretizat în 1910 la Iaşi, prin debutul în presa scrisă, sub numele de Volbură Poiană-Năsturaş, pseudonim pe care l-a păstrat întreaga viaţă. Amintit de Nicolae Iorga, printre vechii semănătorişti, Volbură Poiană-Năsturaş, este perceput azi de critica literară ca un apropiat al creaţiei tradiţionale, cu largi influenţe din lirica lui Octavian Goga, Ştefan O. Iosif, George Coşbuc. În opera sa literară, atât în poezie cât şi în proză, este prezentă o întreagă recuzită de versete biblice cu accente mesianice, moralizatoare. Minte perfect echilibrată, a trăit între cărţile sale şi a scris cu pasiune, într-o lume agitată, silită la izolare provincială şi adesea rău sfătuitoare. Crescut în cele mai bune tradiţii româneşti, departe de politică, şi-a aşezat talentul în serviciul ideii naţionale, conştient şi fervent adorator al culturii europene. De aceea, o temă preferată este şi istoria, scriitorul arătându-se interesat cu precădere de soarta ardelenilor şi basarabenilor, supuşi ocupaţiilor străine.

Suflet de poezie, cu o prezenţă literară deosebit de activă, Volbură Poiană-Năsturaş, nu a dat doar versuri de o liniştită şi nobilă inspiraţie ci a fost şi iniţiatorul unor remarcabile activităţi culturale: conferinţe, şezători, expoziţii de carte, participând la înfiinţarea şi conducerea unor organizaţii scriitoriceşti, cenacluri, asociaţii profesionale, mai ales în Timişoara (1930-1941) şi Arad (1949-1972), până la stingerea din viaţă la venerabila vârstă de 82 de ani.

De memoria poetului, care s-a stins la Arad încărcat de ani, nu s-au prea ocupat ziarele de atunci, considerând că au atâtea alte lucruri de comunicat cititorilor. Dar un om nu se cunoaşte după necrolog, dreapta judecată dobândindu-se după dovezile creaţiei sale. Or, acestea există cu prisosinţă la scriitorul Volbură Poiană-Năsturaş.