LECTURI PARALELE
Constantin Butunoi
Recuperând timpul pierdut*
De la debutul editorial , care s-a produs în anul 2007, cu volumul de versuri Întrebări de toamnă, a publicat, parcă încercând să recupereze întârzierea mare faţă de generaţia sa, în fiecare an câte o carte de versuri, reuşind cu Zeţarul , editura „Mirador”, Arad, 2015, o nouă apariţie editorială, tot în 2015 a publicat şi Reflux , aceeaşi editură.
Debutul său întârziat nu l-a împiedicat să colaboreze la diverse reviste de cultură, „Arca”, „Apostrof”, „Luceafărul” etc.
Lazăr Magu scrie o poezie de factură clasică, cu abilităţi prozodice remarcabile amintind de clasici, miza fiind melodicitatea şi oralitatea iar sonetul fiind forma predilectă: „Fiind peltic şi-n mare grabă/ vine an de an şi-ntreabă.../ Însă timp nicicând nu are/ de răspuns la întrebare” (p. 43) sau „Mi-a intrat azi-noapte cineva-n grădină,/ cu un tanc cu ţeava plină de rugină/ şi a tras o brazdă peste grâu şi flori.../ Zarea a umplut-o toată de fiori.” (p. 58)
Sunt abordate o diversitate de motive în cadrul unei largi tematici; toamna plină de galben când „Prin ţară trece un artist fatal / care lucrează în acuarele.../ Azi a vărsat o tonă de vopsele/ peste coroana crângului din deal.” (p. 5); „biblioteca ţine-n viaţă idealuri,fapte, vise...” (p. 13); despre viaţă şi moarte: „De cum calcă-n dreptul porţii,/ viaţa poartă semnul morţii” (p. 71); marea obstrucţionată de ţărm: „Se zvârcoleşte marea, profund întărâtată,/ spunând că fără vină a fost încătuşată” (p. 42); toamna e prezentată în imagini dure: „Prin crânguri se aud lupii cum umblă,/ la beregata porcilor mistreţi” (56); imprudenţele tinereţii ajung la decontare: „Plătind tribut uitării, o temniţă-am zidit…/ Ne-am îngropat de tineri dar încă n-am murit” (p. 76); în căutarea unui topos ideal face apel la mitologie şi imploră divinitatea: „Ne-am rătăcit, probabil, în golul din Geneză/ şi nimeni nu ne-arată pe unde să ieşim./ Îl chem cu rugăciune pe îngerul Antim,/ să vină, să ne scoată din alba anamneză.” (p. 37); ironizând lăcomia şi nesăbuinţa oamenilor: „Lăsaţi-i morţii puţin cărbune,/ cât pentru un calorifer” (65)etc.
Prin tematică, prin abordarea stilistică şi prin limbaj, poezia sa se situează în zona premodernă, de unde şi aerul uşor desuet ce adie prin pagini: „S-au vestejit şi flori, şi cruci/ în vechiul cimitir din deal/ şi, ca-ntr-un burg medieval,/ morţii privesc printre uluci” (p. 62)
Când părăseşte rigorile prozodice şi apelează la alegorie şi parabolă, lumea poeziei sale, blândă şi liniştită, ce pare să curgă spre nicăieri, devine fosforescentă, animată şi provocatoare ca în: Tata şi-a pierdut răbdarea (p. 74), Tăietorul de iarbă (p. 75), Zambezi (p. 82), Terminarea războiului (p. 77) din care citez: „Într-o zi am fost surprins de aviaţie/ şi a urmat un bombardament liniar/ cu bulgări, cu flori şi cu lacrimi” sau „…Atunci am observat/ că tata a ieşit din rând şi s-a dus/ să cânte dintr-o aripă de pasăre, pe deal.” ( Tata şi-a pierdut răbdarea ) . Apelând la suprarealism imagistica sa capătă strălucire. Poemul Agricultură alternativă , care ar merita un comentariu separat, alături de cele citate mai sus, par să deschidă o nouă cale pentru creaţia poetică a lui Lazăr Magu.
Nici de această dată, Editura „Mirador” nu se dezminte prin execuţia tehnică, fără cusur, a volumului.
*Lazăr Magu, Zeţarul , Editura „Mirador”, 2015