LECTURI PARALELE

Petre Don

Timpul ca o durere fizică*

Am în faţă cartea Clepsidra de cuvinte a poetului, scrisă, gândită şi simţită sub imperiul timpului. Unul interior.

Poetul a debutat în anul 1976 cu cartea Ochi de mesteacăn la Editura „Litera„ Bucureşti. Era o editură (singura din ţară) la care autorii trebuiau să-şi achite cheltuielile tipografice, editură la care apelau îndeobşte autorii respinşi de editurile oficiale, de stat. Cartea lui George Schinteie a făcut oarece vâlvă la vremea aceea, fiind bine primită de gustătorii de poeme, fie ei cititori sau critici. Cum de altfel au făcut vâlve şi alţi autori care au apelat, ca un gest de răzvrătire, la Editura „Litera”. Vezi, de exemplu, volumul colectiv Cinci, unde au debutat viitorii optzecişti: Romulus Bucur, Bogdan Ghiu, Ioan Bogdan Lefter, Alexandru Muşina şi Mariana Marin. Viitoarele nume grele au făcut chetă cu bursele de student şi şi-au scos o carte de istorie literară...

Revin. După debutul din 1976, George Schinteie s-a autoexilat în tăcere peste zece ani, până în anul 2008 când şi-a publicat două volume aproape simultan: „Ninsoare cu ochi de femeie„ şi „Poeme într-un vers”, ambele la Editura „Eubeea” din Timişoara. Apoi, iar: până la prezentul volum de poeme, Clepsidra de cuvinte apărut în 2013, nimic!

Precum se vede, timpul este un element vital în tematica literară şi viaţa poetului. Parcă se ceartă mereu cu el până la epuizare, până la desfiinţare: „Până când oamenii de/ Zăpadă/ Din deşert/ Încep să vorbească„ (Stare).

El simte timpul palpabil, dureros aproape „...zăboveam fără timp într-o aşteptare/Până mi se făcea frig în urechi / Şi alt anotimp diferit de cel pe care-l/ trăiam cu sufletul/ Mă muta în vârstă„ (Altar de respirări). E un regret, o sentinţă a zădărniciei trecerii, chiar: „Am împachetat munţi de amânări/ În tinereţe şi mai apoi/ Şi n-am fost chibzuit cu risipirile/ Deşi rătăciri destule/ Mă avertizau să cobor în real„ (Uitam să mă caut).

Nostalgiile copilăriei ca o regăsire a acelui sine complet doar în întregul timpului trăit şi rămas nemurit se regăsesc în delicate versuri precum „Plânsul desluşit revărsa ghimpi/ Peste toate previziunile ursitoarelor/ Bulversând conturul cărării de viaţă/ Şi aşeza împlinirile-n piramidă/ Cu umbră cu tot”. (Sufletul unui copil abandonat); sau „Vârstele anotimpurilor uitate/ Se succed în memoria copilului/ Cu viteza vântului ce împinge/ Corăbii-biserici spre nicăieri.” (Cuvinte supravieţuitoare). De-a dreptul dureroase sunt şi momentele ieşirii din copilărie întrucât „Tata mă purta de mână/ Ca pe o umbră prin/ Măruntaiele timpului/ Şi mă pregătea cum să întâmpin/ Clipa în care devin bărbat/ Fără să mă doară.” (Umbra ceasornic).

Iubirea, singurătatea, căutarea identităţii sunt teme regăsite în această carte a maturităţii lui George Schinteie, poet despre care Adrian Dinu Rachieru spune cu inspiraţie în Postfaţa cărţii: „În totul, Clepsidra de cuvinte dă seama de harul vitaminizat al unui poet circumspect cu sine şi cu gena sa lirică.”

Nu pot încheia aceste cuvinte despre Clepsidra de cuvinte a lui George Schinteie fără a nu remarca performanţa deosebită a cărţii ca obiect tipografic, plastica paginării şi conceptul grafic semnat de Valeriu Sepi, ceea ce ne face să credem că este un adevărat artist în acest domeniu.

* George Schinteie, Clepsidra de cuvinte, Editura „ArtPress” Timişoara, 2013