CONTACT

Mircea Curtuţiu Vuculescu, Folclorul obiceiurilor din Macea – schiţă monografică adăugită, Editura „Trinom”, Arad, 2014

Profesorul Mircea Curtuţiu, autor al unor volume de poezie, nu-şi pierde vremea. Pensionarul călătoreşte în Spania, scrie poezie şi nu-şi uită datoria pe care o are faţă de comunitate. Fostul primar de Macea a publicat o nouă ediţie a volumului său despre folclorul local, rodul unor preocupări mai vechi ale filologului. Parcurgând o bibliografie consistentă el cercetează literatura locală cu ochii unui fiu al satului dar şi cu instrumentele cercetării ştiinţifice. El clasifică folclorul vestitei comune Macea (numele localităţii s-ar trage de la câmpia plină de maci?!) aflat într-o zonă de interferenţă între Banat şi Crişana, în „obiceiuri calendaristice” şi „obiceiuri familiale”. Deliciul noii ediţii o fac snoavele cu Isăilă, un personaj legendar, un fel de Păcală măcean, istorioare culese din bătrâni în pitorescul grai local. Macea are o rezonanţă culturală în partea de vest a ţării pentru originalitatea unor manifestări cum ar fi Festivalul de umor sătesc „Gura satului” şi „Festivalul părădăicilor”, pentru graiul şi obiceiurile pe care le conservă cu mândrie, pentru Castelul Cernovics care găzduieşte manifestări ale Universităţii „Vasile Goldiş” şi un muzeu al caricaturii înfiinţat de Ştefan Popa Popas. Tot pe aici, pe la şcolile măcene s-au perindat ca dascăli (mai ales la fosta şcoală specială) scriitorii Horia Ungureanu, Dorel Sibii, Mihai Traianu, Cornel Marandiuc şi Francisc Vinganu. Folosind zeci de informatori de folclor, Mircea Curtuţiu reuşeşte să ofere o imagine amplă, ilustrată cu fotografii ale manifestărilor populare de pe aceste locuri, care s-ar fi pierdut fără efortul monografului. Culoarea locală, savoarea, umorul şi vigoarea folclorului salvat spun totul despre o comunitate mândră şi demnă, harnică şi cu simţul umorului, cum sunt măcenii.

(**)

N.R. Notarea s-a făcut de la (*) la (*****) în funcţie de aprecierea valorică.