Revista ARCA, Nr. 7-8-9 (304-305-306) / 2015

O instituţie vie

Sînt aici, între prieteni vechi şi adevăraţi, la aniversarea uneia dintre cele mai venerabile şi respectate instituţii ale culturii române scrise din toată istoria ei. La revista „Familia”.Face anul acesta un veac şi jumătate. Cu alte cuvinte 150 de ani de cînd îl avem pe Eminescu. Plus ceva pe deasupra. Atunci cînd Iosif Vulcan, fie-i numele de veşnică amintire în cultura română, a înfiinţat în 1865 „Familia” la Pesta, mutată definitiv ulterior (în 1880) la Oradea Mare, el făcea un act întemeietor: lansa, pur şi simplu, graiul românesc scris într-o gazetă de gust popular, apoi pe cel literar, în toată Transilvania. Pînă la el românii citeau gazete mai ales în germană sau maghiară.... mai departe

 

Gheorghe Mocuţa

Un povestaş bănăţean: Viorel Marineasa

„Un mozaic al bănăţenismului”
Nu ştim de unde îşi trage Viorel Marineasa, cu atâta sârg, seva povestirilor sale bănăţene de pe Valea Mureşului şi din Lipova copilăriei (unde a locuit între cinci şi cincisprezece ani), cert e că sursele sale de informaţie se pierd în negura timpului. Nu şi resursele, bine dozate, cu permanenta alternanţă între arhaic şi cotidian.... mai departe

 

 

Petru M. Haş

Legende metropolitane

Linda Maria are un C.V. care i-ar tenta pe mulţi, îndeosebi pe multe, tentat cum e omul de toate cele.

Ceilalţi, cei tentaţi de nimic, nu intră în conversaţie, deoarece nimicul e pentru cei foarte puţini. C.V. bogat, stufos, paradoxal, ca flora amazoniană, tropicală, ecuatorială etc. În comparaţie cu un asemenea C.V., Rimbaud, de n-ar fi fost Rimbaud, s-ar smeri în calitate de insignifiant. Calitate pe care i-o refuzăm. Linda Maria & Baros este un poet de gen feminin CONSACRAT din start. ... mai departe

 

Romulus Bucur

După zbor

O carte* în primul rînd frumoasă ca obiect. Începînd cu coperta: o fetiţă sărind coarda, cu părul în toate părţile, astfel încît să-i acopere faţa, surprinsă în aer, şi, pe sol, un cerc marcînd locul unde, inevitabil, va ateriza. O expresie tacită a ideii că Frumuseţea, cu majusculă sau fără, poate salva cîte ceva, poate fi măcar o consolare. Şi, ca o ilustrare textuală a imaginii... mai departe

 

 

Vasile Dan

Un lunedist ex-centric – Romulus Bucur

Îmi încalc (şi încă pentru a doua oară!) promisiunea de a nu comenta noi înşine, în „Arca” ,la noi acasă, cărţile noastre, ale celor din redacţie. Mi-am dat seama, cu timpul, că e un moft prostesc pe care oricum nimeni nu-l va băga în seamă. Cu atît mai mult, să-l şi aprecieze. Pe de altă parte cred că o carte bună trebuie comentată indiferent de împrejurarea sau împrejurările apariţiei ei... mai departe

„Ce ne mai rămâne din libertatea de expresie pe care ne mândrim că am cucerit-o la sfârşitul secolului XVIII?”

interviu realizat de Ciprian Vălcan cu Jacques Le Rider

Jacques Le Rider. Năcut în 1954. Profesor al Universităţii „Paris VIII” în Saint-Denis şi director de studii la „École pratique des hautes études”. Membru corespondent străin al Academiei Austriece de Ştiinţe din 2015...mai departe

Gheorghe Mocuţa

Poezia lui Dorel Sibii

Scriitorul Dorel Sibii s-a făcut cunoscut în lumea literară cu proză şi teatru pentru copii, specii pentru care avea o predispoziţie nativă prin firea sa veselă, de visător şi bun povestitor. Cu greu îţi puteai închipui că neobositul şi tonicul povestaş, cu gesticulaţia sa uşor afectată şi cu mimica sigură a unui actor este de fapt un profesor de sport. Şi totuşi poezia rămâne pentru acest personaj neastâmpărat, unul din organele vitale care îi furnizează materia primă a fanteziei şi sensibilităţii dacă ne gândim că a debutat cu un volum de proză ritmată şi rimată. Ea a fost remarcată de Laurenţiu Ulici drept o proză care „atrage prin naturaleţe, haz şi acurateţe stilistică”. ...mai departe

 

Radu Ciobanu

Fără titlu

Nu pot concepe ceva, fie articol, fie carte, fără a-i stabili întâi titlul. E ca aşteptarea undei verzi care îngăduie rapidului să plece. De data asta am aşteptat-o zadarnic şi de vină e inenarabilul Topîrceanu. Apariţia la „Humanitas”, într-o excelentă ediţie din duioasa colecţie Vintage, a memoriilor sale de război m-a ispitit la un mai îndelungat popas în lumea acestei opere, ultima şi – surprinzător! – cea mai puţin cercetată. Recent („Observator cultural”, nr. 778), şi dl Ovidiu Pecican îşi exprima mirarea faţă de uşurinţa cu care critica literară a trecut peste aceste pagini „scrise cu nerv şi cu deplină claritate, care dobândesc alura marii proze”....mai departe

 

Felix Nicolau

La Aiud, deţinuţii politici schingiuiţi se înghesuie la ştrand şi la piaţă?*

Una dintre cele mai insolite figuri poetice – nu doar de poeţi – este Florin Dan Prodan. Suceveanul este deja recunoscut ca globe-trotter, ca pasionat de India şi de spiritualităţile aferente, dar şi ca scriitor cu stil original (tradiţional şi liber) de viaţă. Unul dintre foarte puţinii poeţi ajunşi la maturitate ...mai departe

 

Romulus Bucur

Anatomia & fiziologia scrisului

Putem vedea, încă de la prima pagină a cărţii*, coerenţa între dedicaţie, un pic extravagantă, un pic provocatoare – Ei, Literaturii – şi ton, stabilit fără ezitare – confuzia voită de regnuri, combinată cu amalgamul genurilor (prozemul), cu ezitarea interpretării între alegorie şi ironie, cu un pic de naivitate, reală sau jucată, nu contează: „Aici totul e greu./ Totul a avut timp/ Suficient să crească/ Să ajungă/ Tare/ Destul de uşor/ Pentru a urca în raiul poeţilor.// Abia acolo,/ Pârguit, prozemul/ Va apuca în glezne/ Arta de a se rostogoli/ Perfect// Pe foile acestea proaspete/ Ca o iarbă de primăvară”. ...mai departe

 

Petru M. Haş

Ce mai faci, nordule?

O iubesc pe Lucia Cuciureanu din solidaritate de breaslă, ea a trudit în calitate de profesoară, urmând în felul său pilda respectabilului său tată. Am văzut-o prima dată pe vreme de ploaie, îmbrăcată în negru, şi era cu adevărat frumoasă. Nici nu-mi trecea prin cap că va deveni eseistă. Asta a stricat totul, a şters frumuseţea. Vorba lui Camil Petrescu: acuma toţi românii sunt eseişti, după ce boier Alecsandri spusese că „Românul e născut poet?”.....mai departe

 

Iulian Chivu

Reverberaţii pe undele vremii, cu Domnica Pop

După ispita redefinirii ontice a lucrurilor, urmată de o firească aşezare a lor în tiparele axiologice ale individuaţiei, cu care Domnica Pop ne punea în contact în haiku-urile sale, dar mai ales în Frica (2012) şi mai apoi în lirica Podului de hârtie (2013), cu noul său volum de versuri intitulat Drumul de unde (Editura „Trinom”, Arad, 2015)....mai departe

 

Horia Ungureanu

Pawel Huelle sau arta povestirii

Prozatorul polonez Pawel Huelle s-a născut în data de 10 septembrie 1957, la Gdansk, oraş care va deveni mai apoi „eroul” multora dintre scrierile sale. După absolvirea facultăţii de filozofie, devine profesor şi predă cursuri nu numai în stricta sa specialitate, ci şi de literatură şi istorie. O vreme a lucrat în serviciul de presă al Sindicatului Solidaritatea, iar între anii 1994-1999 a fost director al Televiziunii Publice din Polonia. A debu tat editorial la vârsta de 30 de ani, cu volumul WeiserDawidek....mai departe

 

Lucia Cuciureanu

Când marea lentilă te ia prin surprindere

E un moment interesant atunci când un poet îşi demască propria selecţie de texte. Un fel de treieriş în arşiţă, unde, mai întâi şi mai întâi, sunt culeşi macii din lan. Avertizaţi minimal (pe una dintre manşetele cărţii) despre ce şi cum, descoperim schiţa lomografică a unui drum diafan, la început uşor adolescentin, mai apoi profund, aproape matern („e dragoste, dragoste”). Nu ştiu ce legătură ar putea fi între această antologie şi lansarea volumului Poezia – operă poetică finalizată şi imposibil de reluat. Una intimă, probabil, cunoscătorii pot interpreta mai uşor, eu am, însă, avantajul de a-l fi auzit pe Mircea Cărtărescu la Arad vorbind despre hotărârea sa....mai departe

 

Constantin Butunoi

Duet poetic

Un interesant duet poetic întâlnim în volumul plăcuţa Ouija, Editura „Brumar”, Timişoara, 2015, autori: Liviu Ofileanu şi Ioan Barb, ambii membri ai U.S.R., filiala Sibiu. Apropiaţi ca stil, în linie post-modernistă, ei scriu o poezie cu adresă directă, mai puţin emoţională, alcătuită din secvenţe de viaţă ce par confesiuni, ordonate ca într-un jurnal: „cum scriu vorbele astea subliniind cu roşu/ am impresia că stau iar în chirie/ pe strada dumbrăvii nr. 36 din sibiu. ...mai departe

 

Eugen Dorcescu

„Viaţa între zero şi unu”

În toamna anului trecut, doamna Nina Ceranu a publicat un nou roman (dedicat, într-un nobil şi cald elan de camaraderie, Olimpiei Berca), cu un titlu enigmatic şi incitant: Viaţa între zero şi unu. Ce vrea să ne spună acest titlu original, frapant, provocator? Din câte cred, şi cum probează textul, el dă definiţia ontologică a temei, a arhitemei: viaţa între absenţă şi prezenţă infimă, viaţa nedesăvârşită...mai departe

 

Octavian Mihalcea

Fiinţări „la limită”

Debutul cărţii lui Gheorghe Bacalbaşa, Domiciliu obligatoriu, este caracterizat de o marcantă prezenţă a fenomenului morţii care, împreună cu restul desfăşurărilor realiste, accentuează impactul pe care naraţiunea îl are asupra cititorilor. Axat asupra spaţiului medical, autorul caută să decripteze nebănuitele mistere profilate pe fondul acestor fascinante incursiuni, de multe ori vindecătoare, în trupul uman – intervenţiile chirurgicale. În roman sunt descrise cu minuţiozitate profundele trăiri pe care le are chirurgul cu ocazia unei operaţii: „Puţini ar fi putut bănui că la fiecare intervenţie, Horia Preda, campionul cazurilor imposibile, era cuprins de trac....mai departe

 

Eugen Evu

Simple roze la poezia Paulinei Popa

În vertijurile vitregiei istorice, acum precipitate cum vedem, actul poetic se repliază cumva neo-catharsic, dacă vreţi psalmo-testamentar, mai ales în paradigma feminismului, aşa cum îl conceptualizează filosofia neoliberală, (Mihaela Miroiu, Revista de filosofie ş.a.). În arealul socio-cultural hunedorean....mai departe

 

Eugen Evu

Simple roze despre Nicolae Szekely sau semiotica magna a fiindului... psihologist

Cu acest catren dintr-un corolar numit Rugăciuni, Nicolae Szekely debuta în „Caietele Lucian Blaga”, Hunedoara, Kilometrul Zero, 1997,– publicaţie salutată de Laurenţiu Ulici, – alături de „promoţia” acelui moment, între care Robert Petrescu, Ovidiu Băjan, Liviu Ofileanu, Felicia Kovacs, Lăcrimioarea Ursa, Dan Pleşa, Ildiko Malea, Ioan Barboni, Zoltan Szalkay– junior, Ileana Dîncu, Petru Poiană, Ana Maria Bugnar ş.a.....mai departe

 

Viorel Tăutan

Tentaţia revenirii

N-am pretins vreodată că aş face parte dintre cei care deţin taina originalităţii detaşante (dacă o fi existând o asemenea taină), deşi este cerinţa prioritară a unora dintre teoreticienii şi criticii de artă în scopul identificării artiştilor prin „propria voce”. Dimpotrivă, sunt adeptul afirmaţiei gidiene, conform căreia de la antici încoace în literatură (beletristică, n.a.) nu s-a mai scris nimic original. Mai mult, cronicarul moldovean Miron Costin. ...mai departe

 

Lavinia I. Olariu

Lumea prin ochii lui Baudelaire

După două veri precedente, în compania lui Montaigne (2013), respectiv Proust (2014), reputatul critic literar şi profesor la prestigiosul Collège de France Antoine Compagnon ne propune o vară cu Baudelaire, în ciuda unei evidente contradicţii structurale între poet şi anotimpul evocat. După modelul cărţilor anterioare, O vară cu Baudelaire are la origine o serie de emisiuni difuzate în vara anului 2014 de France Inter...mai departe