LECTURI PARALELE

Doina Adriana Nicolăiță
poetă

O misiune liber asumată[1]

Apariția recentă a cărții În dialog cu cititorii a profesorului I. Funeriu este un act de curaj. Și unul de asumare a misiunii sale de o viață întreagă. Aceea de a fi fidel limbii și literaturii române în orice împrejurare, la catedră sau dincolo de ea.

O carte mult așteptată, o altfel de așteptare, atât din partea autorului, nerăbdător să primească o opinie la cald, francă din partea cititorilor, cât și din partea preopinenților la povestea consumată în spațiul virtual. Ei înșiși, cititorii, coautori ai cărții.

După mărturia filologului I. Funeriu, din Argument, cartea s-a născut „oarecum în joacă” din postările pe Facebook, postări adunate în curs de trei ani. Ele surprind „mici reflecții personale pe teme diverse: filologie, didactică, istorie”. Rezultatul a fost un câștig, o pescuire bogată, am putea zice, de cititori dispuși să comenteze, să-și exprime părerea în mod deschis și personal. Aceștia s-au lăsat atrași de firescul discuției, de jovialitatea autorului, de „nada” bogată, plină de substanță oferită de profesor, cu fiecare nouă postare.

Din ce în ce mai captivați, cititorii-comentatori ai ideilor postate au venit cu sugestia ca acestea să nu se piardă, ci, mai mult, să fie publicate într-o carte. Printre cititorii-propunători se numără și Mioara Genes: „nu înceta să scrii! Pentru că ai lucruri minunate de spus. (...) Dar și mai bine ar fi să aduni toate postările într‑o carte.” Diana Sârb – „scrierile dumneavoastră sunt întotdeauna sursă de informare și tratament pentru suflet.(...) Mi-ar plăcea să adunați aceste bijuterii într‑o carte, s-o pot răsfoi din când în când”.

Titlul cărții, În dialog cu cititorii, este pe măsura firescului cu care autorul întâmpină orice discuție intempestivă. De exemplu, despre semnificația cuvântului dialog putem citi într‑o postare din luna octombrie a acestui an: «Originea îndepărtată a cuvântului dialog e în greacă, unde dia înseamnă „între” și logos – „vorbire”. DEX-ul ne lămurește: dialogul e o „discuție, între două sau mai multe persoane». Urmează o explicație asupra termenului trilog, care, chiar dacă este greșit construit, apare, totuși, în dexonline. Filologul notează că, în acest caz, lupta cu corectitudinea a fost pierdută. Apoi, adaugă cu umorul său caracteristic: „În dialog cu cititorii, e o carte care a apărut ieri, la Editura Universității de Vest din Timișoara. De-a lungul ei, stau de vorbă cu o mulțime de cititori. Nu mi-a trecut însă prin cap s-o intitulez În polilog cu cititorii, chiar dacă o asemenea construcție lexicală n-ar fi fost greșită.” În această notă de ironie subtilă decurge dialogul autorului cu cititorii săi, stimulând comunicarea, gândirea, generarea unor idei originale.

În cele patru secțiuni ale cărții, Didactice, Arcadia Roșie, Filologice, Evocări, au fost tratate felurite teme precum destinul învățământului românesc, hibele lăsate de comunism în „beneficiarii” acestui experiment nefericit, procesul de degradare inadmisibilă a limbii române, dezinteresul față de lectură, încât profesorul se simte dator să intervină și să menționeze, în orice împrejurare, „subtilitățile limbii noastre și valorile estetice ale literaturii române și universale”. Prezentarea portretelor de personalități ale vremii ne aduce în atenție adevărate modele: Gheorghe Moțiu, Marius Sala, Clio Mănescu, G.I. Tohăneanu, Ileana Oancea, dar și posibile contramodele, precum Ioan Gligor.

Cititorii sunt pe măsura mărturisitorului[2] (cuvântul profesor provine din verbul latinesc profiteor = a mărturisi. Prin urmare, profesorul este un mărturisitor), vrăjiți de sinceritatea, franchețea, generozitatea sa. Profesorul se adresează acum dintr‑un amfiteatru virtual, invitându-și „auditorii” să intre în zona profunzimilor, a deliciilor culturale. Între comentatori se numără personalități: Livius Bercea, Mădălin Bunoiu, Marcel Tolcea, Mircea Lăzărescu, Vasile Dan, Neculai Constantin Munteanu, Miodrag Milin, Vasile Popovici, Șerban Foarță, Sergiu Drincu etc., care-și argumentează opiniile, în mare parte, în asonanță cu ideile propuse de autor. În puține cazuri unii cititori au notat păreri distonante, ostile. La întrebările adresate autorului, aceștia au primit răspunsuri pertinente, imbatabile, susținute cu exemple.

Un rol determinant în actul de comunicare îl are Mioara Genes, o natură „împungace”, cum ar denumi-o Vasile Voiculescu, care apare în Epilog cu un comentariu de apreciat: „Și printre atâtea postări care frizează ridicolul, printre glume mai mult sau mai puțin deșănțate, printre programe politice și realizări mărețe, vedete instagramabile, manele și chemări la mitinguri, unii au curajul să scrie. Cu har, aplecat, așezat. (...) În dialog cu cititorii e o carte de citit cu sufletul și de savurat cu mintea. O cartea ieșită la lumină ca o perlă dintr-o scoică ascunsă în nisip... Alegeți perla...”.

De remarcat este părerea lui Marcel Tolcea consemnată pe coperta a IV-a a cărții: „Una dintre cele mai nedrepte judecăți din mediile academice este cea cu privire la rețelele sociale, cu osebire la Facebook. (...) Dacă Mircea Eliade ar fi prins Facebook-ul, ar fi constatat că acest spațiu virtual are exact aceeași consistență ca a sacrului: pur și impur, deopotrivă. „Frivol”, dar și încărcat de opinii strălucite sau de reacții imediate, la cald. Cum sunt și reflecțiile din cartea În dialog cu cititorii.”

Numărându-ne printre cei din a doua categorie de lectori,  putem constata că I. Funeriu reușește să creeze o atmosferă intelectuală, destinsă și distinsă, plină de bucuria împărtășirii, cu grație, a umorului fin și a destăinuirilor cu miez. Descoperim și în această carte un autor deschis oricărei forme de comunicare, dispus să-și pună la bătaie tot farmecul și toată priceperea pentru a fi cu rost. Adică Profesor.

^[1] I. Funeriu, În dialog cu cititorii, Editura Universității de Vest Timișoara, 2023

^[2] Vezi și I. Funeriu, G.I. Tohăneanu, Optimus Magister, Editura Universității de Vest Timișoara, 2017.