LECTURI PARALELE
Lucia Cuciureanu
poetă, eseistă
Fericirea e o prostie, fericirea nu există
Titlul de mai sus mi-a fost inspirat de un răspuns al lui Dorin Tudoran la întrebarea „Ce vă face pe dvs. fericit?” Și continuă poetul: „Ce ni se întâmplă majorității e că suntem mulțumiți din când în când. Ce mă face pe mine mulțumit e să trăiesc în acord cu mine însumi, cu ceea ce cred și simt profund. Recunosc, nu e o rețetă de a trece prin viață prea ușor. Dar nu-ți e rușine dimineața, când te uiți în oglindă și te bărbierești”.[1] Pe un alt palier de gândire, bărbații din romanul[2] Ioanei Drăgan sunt departe de a fi împăcat cu ei înșiși. Când se uită în oglindă nu le place ce văd și încearcă să afle ce-i cu fericirea asta la care aspiră toți.
Căutarea fericirii a devenit un clișeu modern, vehiculat în cărți de ficțiune, de filosofie și eseistică. Nu-i singura marotă pusă în discuție, destructurată în roman. Mai sunt și altele: „țara ca afară”, emigrația și imigrația etc. De aceea, titlul cărții e în răspăr, sugestiv pentru intenția de a persifla această datorie morală.
În postfață, Paul Cernat o încadrează pe autoare în „neorealismul nouăzecist”. Romanciera e o bună cunoscătoare a realităților de la noi și din Finlanda. Cunoașterea spațiului țărilor baltice are o componentă biografică, Ioana Drăgan a fost corespondentă la Stockholm a TVR Cultural. Toate temele populare de la noi apar în carte uneori în paralel: echipa națională de fotbal, mizeria din restaurante și cantine, prețurile, datoriile la stat și împrumuturile, discriminarea, frica de hărțuire și voyerism, dezastrul din păduri, îmbogățirea prin metode necinstite, populismul politicienilor, goana după bani și avere, chefurile cu manele, investițiile în acțiuni sau în cripto-monede, prezența urșilor, cum se fac angajările, grupurile radicale de la ei care țintesc străinii, fiind împotriva imigranților. Situația CFR-ului: „Într-o bună zi s-a ridicat neatent de pe veceul pe care-l folosea personalul trenului și a reușit să mute din loc chiuveta, așa dintr-o mișcare, o pagubă pe care ar trebuit s-o plătească cu rușinea de-a fi ieșit cu pantalonii în vine și cu lavaboul în brațe, în ochii stupefiați ai colegilor, care, și normal, s-au căcat pe ei de râs de situație și i-au zis să se ducă atunci când îl mai apucă pântecăraia la călători, unde de ani de zile nu mai e nici chiuvetă...” (p.32).
Personajele principale sunt românul Gelu, controlor de bilete pe ruta Focșani-Panciu și finlandezul Onni, un lucrător la o fabrică de prelucrare a lemnului din Oulu, un oraș la 2508 km de Focșani. Doi bărbați tineri, în jur de 40 de ani, românul aflat în divorț prelungit și în șomaj tehnic și străinul fără griji și fără prejudecăți, dar suferind de plictiseală și de o iubire imposibilă pentru lapona Riitta. Se împrietenesc pe Facebook, pe Messenger și Skype, ciocnind virtual pahar după pahar, căci, nu-i așa, în lumea bărbaților neajunsurile vieții se tratează cu băutură. Cei doi conversează într-un amestec de română, engleză și finlandeză, greu de digerat de un cititor grăbit. Gelu știe engleză la modul aproximativ și se folosește de Voice Translator pentru a traduce expresii specific românești. Uneori iese „o trăsnaie de pomină” năucitoare, care stârnește hazul. Cel mai adesea însă umorul e negru pentru că situațiile sunt dramatice, mai mult „mușcă” decât binedispun. De pildă, hirsutismul de care suferă Gelu stârnește doar râsul soției sale, nesuferita Mimi, dar e perceput de bărbat ca un complex care-i provoacă disconfort și suferință. Amândoi încearcă să fugă de viața lor și de aceea sunt dornici să călătorească spre alte zări. Gelu se întoarce din Finlanda vindecat de iluzii. După două experiențe edificatoare: amorul scurt, intens și irepetabil cu o femeie puternică, o adevărată forță a naturii care se descotorosește, a doua zi, de el „ca de o fumigenă fâsâită” și întâlnirea cu Hulkko și cu ceilalți „demenți rasiști, certați cu legea”. Onni este sedus de prețurile mici la băuturi de la noi, de pălinca de Maramureș, îi place că românii sunt prietenoși și „nu tac nicio clipă”, este sedus de Dorel și de blonda Emilia pe care acesta i-o pune în brațe ca pe un cadou otrăvit cu care se va întoarce acasă.
Personajele și destinele lor sunt plauzibile, rupte din realitate, surprinse în situații de viață, vii, nu sunt doar întruchiparea unor idei. Se rețin și personajele secundare și episodice: Costi, amicul de pe tren, „profesionist în agățat gagici disponibile”, Florică, bibliotecar la Județeana din Vrancea, Tuuli, prietena de la marginea pădurii a lui Onni, Mimi, proprietara unui salon de cosmetică, „căzută în bec după celebra de la Cotroceni”, Dorel, alias antreprenorul Dorian Poienaru, proprietarul unei vile cu piscină, saună și bodyguarzi, în realitate „o uriașă pramatie”, un hoț liber și prosper, șoferul Toni de pe microbuz care bea un bax întreg de Cola de la o graniță la alta, Saadi, irakianul taximetrist, Făneluș, vecinul lui Gelu, mare patriot care a arborat steagul de Ziua Națională și „nu are de gând să-l mai dea jos tot anul”, casierița Dana, femeia care îi va oferi lui Gelu, în final, o relație în care nu există nici pasiune, nici presiune etc.
Cartea are un subiect actual și realist. E captivantă și imprevizibilă. Narațiunea curge firesc, fără burți, fără considerații politice, teziste ori etice, fără livresc etalat. Excepție fac referirea la Lapona Enigel din poemul cunoscut și cea la hitul trupei finlandeze Lordi care a câștigat Eurovisionul în 2006. O caracteristică a dialogului este oralitatea. Naratorul e omniscient și complice. Romanciera a pus punct romanului la Ierusalim în 7 mai 2022. L-aș numi romanul unei trădări. Dacă „istoria” vieții lui Gelu pare terminată, nu același lucru aș spune despre cuplul Onni-Emilia. Un finlandez întors acasă cu românca avidă de aventură și evadare. De aceea, aștept continuarea.
[1] (în) interviul din Formula AS, Anul XXI, Nr. 974, iunie 2011, pp. 24-25.
[2] Ioana Drăgan, În căutarea nefericirii, Editura Tracus Arte, București, 2023.