PRO MUSICA

Călin Chendea
redactor al revistei Arca

Travis - cu bus-ul speranței spre LA Times

Scoțienii de la Travis, cu al lor rock alternativ îmbogățit cu accente britpop în stilul clasic The Beatles, reușesc să îmbine o melancolie subtilă cu nuanțe de optimism, creând astfel un echilibru perfect între nostalgie și speranță. Compozițiile lor melodioase se remarcă prin linii de chitară simple, dar expresive, ritmuri moderate și o atmosferă caldă, intensificată de vocea blândă și plăcută a solistului Fran Healy. Toate aceste elemente m-au cucerit încă de la începutul anilor 2000, când Travis strălucea cu piese precum Why Does It Always Rain on Me sau Sing. Recent, din dorința de a-i redescoperi, am explorat cea mai nouă producție discografică a trupei, albumul L.A. Times, lansat în iulie 2024.

Bus este piesa de deschidere. Încă de la primele acorduri, tușeuri delicate ale claviaturilor ne introduc într-un climat meditativ, susținut de o chitară discretă și de o linie de percuție lentă. Interpretarea vocală a lui Healy se situează într-un registru mediu spre înalt, specific tenorilor lirici. Timbrul său nazal cald și melodios, marcat de o notă de fragilitate adaugă autenticitate poveștii piesei care explorează un conflict interior între incertitudine și speranță. Confesiunea directă a autorului – „Dragă, am pierdut / Puțin din încredere” – sugerează o fisură în legătura dintre cei doi iubiți, dar lasă loc posibilității unei reconectări. Este un moment de vulnerabilitate ce poate deveni punctul de plecare pentru o apropiere mai profundă, bazată pe sinceritate și înțelegere reciprocă.

Metafora autobuzului exprimată prin versurile – „Așteptând acest autobuz/ Așteptând o rafală de vânt care să ne ducă departe/ Departe, spre zile mai bune” – evocă dorința de a lăsa în urmă trecutul și de a înainta pe o cale presărată cu mai mult optimism. În acest parcurs, cei doi pot redescoperi acele conexiuni care i-au unit cândva, regăsind astfel bucuria de a fi împreună și forța de a construi un nou început.

Raze The Bar este o compoziție remarcabilă prin profunzimea emoțională pe care o transmite cu ajutorul unor linii melodice simple, specifice trupei.

Tonul cald și introspectiv este dat de chitara acustică, care joacă un rol central în arhitectura sonoră a piesei. Pulsațiile discrete ale tobelor, alături de intervențiile subtile ale chitarei bas și ale clapelor, creează o atmosferă intimă și echilibrată, amplificând mesajul emoțional fără a deveni prea obositoare.

Vocea lui Fran Healy se distinge prin tonul ei delicat și sincer. Lejeritatea cu care acesta interpretează anumite pasaje m-a dus cu gândul la naturalețea emblematică a vocii lui Paul McCartney. Corurile din fundal îmbogățesc armoniile piesei, adăugând un strat suplimentar de muzicalitate și căldură.

Versurile explorează dualitatea lumii care ne înconjoară, reflectând contraste puternice „Alb și negru/ dulce-amărui”. Aceste imagini poetice sugerează pendularea constantă între extreme – lumină și întuneric, plăcere și durere, iubire și pierdere, evidențiind complexitatea și ambivalența existenței umane.

Finalul piesei aduce un mesaj puternic de reziliență și speranță. Invitația de a celebra clipa „ridică paharul” și de a nu uita de vremelnicia noastră „atât timp cât durează” transmit un optimism lucid, care cuprinde atât fragilitatea existenței, cât și capacitatea noastră de a găsi sens și bucurie chiar și în cele mai dificile momente.

O altă piesă în care chitara acustică domină aranjamentul instrumental este Live It All Again. Clapele și percuția discretă adaugă o textură subtilă, amplificând senzația de intimitate. Această structură melodică aerisită oferă un spațiu generos pentru interpretarea vocală temperată dar atât de expresivă a lui Healy. Vibrato-ul său foarte fin și frazarea clară induc ascultătorului un sentiment de liniște și împăcare.

Versurile continuă introspecția, reflectând aprecierea vieții în toată complexitatea sa: „În ciuda tuturor plăcerilor/ În ciuda tuturor durerilor.” Se sugerează faptul că poveștile de iubire, departe de a fi perfecte, includ inevitabil și anumite momente de suferință. Mărturisirea „dacă aș putea da timpul înapoi,/ aș alege să trăiesc totul din nou” dezvăluie o abordare matură și sănătoasă asupra existenței. Autorul nu doar că acceptă imperfecțiunile vieții, ci le recunoaște ca fiind esențiale pentru creșterea sa emoțională și spirituală. Acceptarea și integrarea acestor dureri ne poate conduce, în cele din urmă, spre acea stare de echilibru și de pace interioară pe care o căutăm cu toții.

Gaslight e prima piesă care a apărut pe single în martie 2024, anunțând astfel apariția unui nou album. Dacă sound-ul Travis e uneori comparat cu cel al legendarilor băieți din Liverpool, se pare că există și un motiv palpabil pentru a face această paralelă. Pianul utilizat în acest cântec este același cu cel folosit de The Beatles în piesa Lady Madonna, după cum a dezvăluit Healy într-un interviu pentru Radio X.

Tușeurile apăsate ale acestui pian introduc un ritm foarte alert care se menține pe toată durata piesei. Tobele și basul contribuie la dinamica vibrantă, în timp ce corul de voci secundare adaugă un aer jovial, asemenea unei găști de prieteni gălăgioși. Această energie contrastează însă cu mesajul serios al piesei.

Ideea scrierii acestui cântec, mărturisea Healy pentru thenational.scot, i-a venit după ce a citit undeva că gaslighting fusese, la un moment dat, cel mai căutat cuvânt pe internet. Și-a amintit atunci de acest concept din psihologie ce descrie o tactică manipulativă prin care cineva distorsionează realitatea, minimalizează emoțiile victimei (acel „ești prea sensibil”) sau neagă faptele evidente. Versurile piesei ilustrează metaforic unele efecte devastatoare ale manipulării, cum ar fi: depresia profundă („Cred că s-ar putea să stau doar în pat”), sentimentul de descumpănire și dezorientare, pierderea speranței, a încrederii că binele și frumosul înving („curcubeiele lipsesc, probabil moarte.”).

Mesajul lui Healy este cât se poate de limpede: relațiile toxice pot avea un impact devastator asupra sănătății mentale. Mai mult, realitățile noastre sunt uneori deformate și de lideri politici, șefi, profesori, rude, prieteni… În astfel de situații, este esențial să discernem ce nu este autentic sau benefic pentru noi, să recunoaștem manipularea și să ne protejăm prin limitarea contactului sau, dacă e posibil, chiar prin îndepărtarea noastră.

Home este o altă melodie menită să binedispună ascultătorul prin ritmul ei simplu, vibrant și captivant. Chitara acustică și tobele mențin un tempo antrenant, iar intervențiile ocazionale ale chitarei electrice adaugă un strat subtil de emoție pozitivă.

Interpretarea vocală a lui Fran Healy este relaxată și jucăușă, completând perfect atmosfera optimistă a compoziției.

Textul pare a fi un mesaj pentru fiul său Clay, care la cei 18 ani ai săi tocmai a absolvit liceul. Acest moment important vine însă într-un cadru familial și emoțional complicat. Din interviul pe care Fran Healy l-a acordat jurnalistei muzicale americane Lyndsey Parker, publicat pe blogul acesteia, aflăm că Fran s-a separat de soția sa, Nora, încă din 2019.

Cu toate acestea, melodia transmite multă bucurie. „Acasă” continuă să fie o sursă de energie emoțională pozitivă pentru Fran. În același timp, devine mai mult decât un loc fizic – e un sentiment profund de confort și siguranță, pe care tatăl îl asociază cu prezența fiului său: „...pentru totdeauna vei fi/ cel care mă conduce acasă.”

Versuri precum „Nu te învinovăți prea tare/ Până când vei fi pe deplin matur” aduc un mesaj de încurajare și răbdare, subliniind că maturizarea este un proces treptat. Fran transmite ideea că acest proces nu ar trebui să fie împovărat de sentimente de autoînvinovățire sau de presiuni premature, chiar și în contextul unei dinamici familiale aflate în schimbare.

LA Times, piesa omonimă albumului, este cea care încheie playlist-ul acestuia. Se știe că Fran Healy, liderul-vocalist și compozitorul trupei Travis, a părăsit Berlinul în 2017 pentru a se stabili în Los Angeles, oraș care avea să-l inspire în crearea acestei compoziții.

Sunetul unui elicopter în zbor este acompaniat de tema principală – conturată de armonii delicate ale pianului și de melismele melodioase („la, la, la”) ale corului de voci secundare. Healy recită versurile într-un stil aproape rap, aducând o critică puternică și satirică unei societăți profund inegale. Extravaganța miliardarilor din Los Angeles e simbolizată printr-un obiect al opulenței și vanității – un inel de diamant cu 50 de fațete. Această imagine reflectă indiferența celor bogați, care își etalează luxul în timp ce ignoră cinic lipsurile în care trăiesc majoritatea oamenilor („Privesc în jur și tot ce văd e durere și suferință/ Reflectată în cele 50 de fațete ale unui inel de diamant”). Imaginea Orașului Îngerilor este zugrăvită într-un pastel plin de contraste, unde visurile grandioase se ciocnesc frecvent de o realitate dură. Tristele evenimente petrecute în Los Angeles, chiar în zilele în care s-a scris acest articol, oferă o dovadă dureroasă a acestei discrepanțe. La decernarea premiilor „Globul de Aur” din ianuarie 2025, prezentatoarea a remarcat ironic că „Dumnezeu – Creatorul Universului” nu ar avea nicio mențiune pe lista celor cărora câștigătorii premiilor au ales să le mulțumească. La scurt timp după acest moment, incendii devastatoare au mistuit mare parte a orașului, inclusiv vilele unor vedete de la Hollywood. În acest context, melodia LA Times capătă o relevanță profundă. Mai mult decât o simplă piesă muzicală, devine un manifest al inegalităților sociale și al decăderii morale care definesc epoca noastră.

În rândurile de mai sus, am încercat să surprind câteva dintre elementele esențiale ale albumului LA Times al grupului Travis – elemente care, în opinia mea, definesc farmecul acestei producții discografice. LP-ul totalizează 11 piese unitare, bine structurate, pe care vă invit să le descoperiți pas cu pas, lăsându-vă învăluiți de emoțiile și mesajul fiecărui moment muzical.

Instrumentația compozițiilor, cu chitara acustică și pianul în prim plan, e dominată de elemente melodice repetitive, minimaliste, ce pun accentul pe simplitate, claritate și subtilitate.

Identitatea sonoră a trupei rămâne strâns legată de vocea inconfundabilă a lui Fran Healy. Cu ambitusul său moderat, caracteristic unui tenor liric, și cu un timbru melodios și emoționant, Healy reușește să transmită atât fragilitate și vulnerabilitate cât și o energie vibrantă generatoare de optimism.

Textele pieselor explorează complexitatea vieții moderne, trecând de la introspecție la critică socială, în timp ce surprind atât tonalități de melancolie sau stări de revoltă, cât și sentimente de bucurie și speranță.

Prin albumul LA Times, Travis ne amintește că muzica nu este doar un mijloc de detașare din cotidianul de multe ori copleșitor și deprimant, ci și un îndemn la o mai deplină cunoaștere de sine, la o mai bună înțelegere a propriilor emoții. LA Times păstrează tradiția trupei Travis de a crea o muzică ce merge direct la sufletul ascultătorului, evidențiind puterea sincerității într-o lume din ce în ce mai complicată.