POEZIE
Böszörményi Zoltán
poet și prozator de limbă mahiară și română, membru al Uniunii Scriitorilor din România. Este deținător al Premiului literar Jozsef Attila (2012), cel mai important premiu acordat unui scriitor în Ungaria.
Scrisoarea apocrifă a lui Isaak Babel către fiica sa Lidia
dacă nu mi-aș fi închinat viața scrisului
și aș fi ascultat sfatul cel bun –
m-aș fi făcut negustor –
această scrisoare n-aș fi scris-o din rai
căci, în tinerețea mea, mi s-a prezis
că toți negustorii sfârșesc în focul Gheenei
dar eu am rămas credincios scrisului
mi-am purtat manuscrisul
l-am arătat când unuia, când altuia
iar când m-au alungat pe ușă, am intrat pe fereastră
credeam în sfânta răzvrătire a literaturii –
da
bunul meu prieten Alexei Maximovici[1] s-a înșelat și el
când m-a îndemnat să plec imediat,
să învăț oamenii,
căci un adevărat cronicar nu voi fi niciodată
dacă nu cunosc Viața
așa s-au născut Armata de cavalerie
și Poveștile din Odesa
dar, draga mea Lidia[2],
tovarășii nu erau interesați de creațiile mele
când m-au arestat la Peredelkino –
nici măcar un cuvânt nu am putut rosti
mi-au zdrobit mobila, mi-au confiscat manuscrisele
m-au dus la Lubianka pentru interogatoriu –
crede-mă, fiica mea, dacă cineva mi-ar fi spus
că într-o zi și Beria va fi împușcat aici –
cel care a semnat
lista morții pe care era înscris și numele meu –
nu mi-ar fi adus nicio alinare
am văzut destulă devastare,
destulă moarte în zadar,
nici suferința unui călău
nu poate aduce vreodată înapoi
ceea ce mi-a fost luat
în timp ce mă loveau între două leșinuri
chipul blând al mamei tale, Antonina,
mi-a apărut în față
și mi-a dat puterea să îndur o altă lovitură nemiloasă
îmi amintesc bine –
mărturisirea pe care mi-au împins-o în față
nu am semnat-o
nu mai conta
viața mea nu mai atârna
nici măcar de un fir de păr
apoi m-au dus în sala cenușie, cu aerul stătut
judecătorul în fața căruia stăteam drept ca o statuie
nu voia să-mi audă cuvintele:
Nu am comis niciun act de spionaj.
Sunt condamnat pe baza unor minciuni.
nu m-a privit
a citit repezit rechizitoriul –
avem dovada că dumneavoastră,
Isaak Emmanuilovici Babel,
ați spionat pentru puteri străine,
Franța și Austria,
ați fost în legătură cu Nikolai Ejov
și conspiratorii antisovietici
și ați desfășurat o activitate literară ostilă
pentru toate acestea,
în numele Curții Supreme a Uniunii Sovietice,
în conformitate cu articolul 58 din Codul Penal
și subpunctele sale,
vă condamn la moarte
sentința este definitivă
și va fi executată imediat
a doua zi m-au dus la închisoarea Butîrka –
zidurile ei au fost ridicate de țarina Ecaterina cea Mare –
în căruță eram trei
și un soldat înarmat ne însoțea,
de sus, cerul înghețat al lui ianuarie ne privea,
restul, draga mea Lidia, deja îl știi
Dumnezeu cel Atotputernic
și buna ta mamă să te ocrotească de acum și de aici
[1] Alexei Maximovici Peșkov a fost numele de naștere al lui Maxim Gorki, unul dintre cei mai mari scriitori ai literaturii ruse și universale.
[2] Babel s-a căsătorit cu Evghenia Gronfein în 1919 și au avut o fiică, Natalia. Mai târziu a trăit cu Antonina Pirojkova, din această relație născându-se fiica sa, Lidia.